345 matches
-
aviară mi-au luat toate golașele! Pe una am ascuns-o bine, o știi, pe cea care o strigam Norocoasa scăpată din gura pisicii, când era pui și apoi din ghearele uliului. Acum taman a căzut cloșcă. Așa că pregătește-i cuibarul de clocit și du-te și o pune să nu se răsclocească și nu te mai holba la mine, că mă cunoști de-o viață. Badea Geluțu nu a mai contrazis-o și nici nu a protestat. A luat ouăle
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
intrat la bănuială: dacă i s-a întâmplat ceva, doamne ferește! S-a dus să vadă dacă e acolo. Când a băgat capul înăuntru, ce vede? Geluțu al ei dezbrăcat la costumul lui Adam stătea în poziție de drepți lângă cuibarul cu Norocoasa pusă la clocit. Uimită de ce vede, strigă: - Ce faci, nebunule, în halul ista? - Păi, nevastă, nu vrei găini cu gâtul gol? Și începu a râde de se scuturau pereții cotețului. Intră și tu aici și dezbracă-te precum
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
avea Pimen sălașul. O bisericuță mică și albă, strălucind plină de rouă în soarele dimineții, o chilioară alături, o vatră, o capră de lapte și câteva răsaduri de legume crescute pe puținul pământ adus de vânturi pe stâncă. Părea un cuibar de acvilă. Clopotele sunară fără să poți localiza unde se află. Vibrația fu preluată de cavitatea peșterii, de piatra muntelui și prelungită apoi, în reverberații suprapuse, de văile învecinate, făcând să răsune această uriașă parohie lipsită de enoriași. Sunetul era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
am ascultat Și bogat eu m-am aflat. Ia bate-ți găina ta Și-apoi galbeni ți-o oua! Baba: Aha, acum am priceput... Nu-i mare lucru de făcut. Bat găina ziua toată Și mâine voi fi bogată. La cuibar când voi veni, Numai galbeni voi găsi! Moșul: Stai , babă, nu te grăbi, Stai puțin a chibzui. Găina de-o vei bătea Vei rămâne chiar fără ea. Eu n-am să fiu rău Îți dau din aurul meu, Uite, cumpără
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
un soare, drept din cer. Văzându-se latifundiar fără pereche pe acele locuri, și-a introdus, Întreaga mare suprafață de pământ, În circuitul financiar-bancar, punând În mișcare o adevărată fabrică de bani. Păunița natură a mai adus, În tot acest cuibar de Îmbogățire, un mare ou de aur: descoperirea, În subsol, a unui surprinzător de bogat zăcământ de țiței și gaze naturale. Investitori de Înalt rang, de prin toată lumea, sau năpustit, asupra acelui zăcământ, mai rău decât muștele pe un hoit
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
că Eva Îi ducea dorul lui Adam, care, izgonit din casă, obișnuia În lungi nopți de iarnă să toarcă, dormitând În iasla ei. Noul catalog al Mașei era plin de cifre. Dacă găinile erau notate În funcție de mărimea ouălelor adunate În cuibar, cocoșul Dosoftei primea doar doi și trei, și aceasta fiindcă-i scula pe-ai ei cu noaptea-n cap. În casa lui Nicanor nu existau prea multe jucării. Mașa avea doar o singură păpușă, Marusia, un căluț de lemn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
unei bizare dinamici a curenților de aer, descoperi un spațiu rămas tăinuit de ascuțișurile crivățului. Căută cu priceperea și consecvența unui grăbit greieraș, surprins de năvala iernii, să scurme sub zăpadă, în grămada de frunze, spre a-și încropi un cuibar, bun pentru oploșire de ger. Nu tresări nici atunci când, în întunecime, între picioarele lui, simți zbaterea înspăimântată a unei bâzdâganii, care protestă drăcuind împotriva celor ce-i deranjau hodina și dreptul primului ocupant. Lui Vladimir nici nu-i trecu prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
i se cuveneau ei, într-un fel. Găsind că așa e firesc, se apucă să le tezaurizeze după străvechea metodă a inconștientului furtișag. Socoti, iarăși, în mintea ei schilavă, că nu se cădea să-l scoale pe ghiorlanul anonim din cuibarul pe care-l împărțiseră, fără să știe, în noaptea geroasă, ambii astrucați sub înveliș de omăt și în vânzoleală de frunze uscate sub ei. Firește că, în scurt timp, îl părăsi în zăpadă, pornind-o la treburile ei de hoinară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un om-cobră decât cineva care urăște revoluția în loc să-i regrete excesele și greșelile. Când am înțeles asta, mi-am spus că Robespierre este mai degrabă o mangustă. O mâncătoare de cobre. El avea mereu senzația că se afla într-un cuibar de șerpi. Și că trebuia, deci, să omoare cobrele. Era, dealtminteri, la fel de felin, de șiret și de ager ca o mangustă care, cum știți, atacă șerpii veninoși repezindu-se la gâtul lor. Tot gâtul îl privea și Robespierre la un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
două ferestre micuțe și ușa scârțâitoare ar fi trebuit să fie o poiată, nu o agenție de detectivi. Dacă o mai înfruntau mult, probabil va pleca ea și ele vor rămâne să se cocoațe pe scaune și să-și facă cuibarul în fișet. Asta vor găinile. — Afară! strigă Mma Makutsi, fluturând un ziar împăturit. Găinile n-au ce căuta aici. Afară! Cea mai mare dintre găini se întoarse și-i aruncă o privire cruntă, în timp ce cocoșul doar se uită la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mai era tataia cu chipul afumat de uleiul rânced al opaițului; ca un bunic atent, priveghea rodirea. Cuvintele lui, primele semne de primăvară. Ochiul treaz al oglinzii de sub streașina casei nu adormea niciodată. Când strecura mâna în buzunarul pufoaicei, în cuibarul găinii, în mormanul de sticle spălate (un leu bucata la cooperativă), în stiva de grăunțe pregătite pentru moară, ochiul se întrista și îi era de ajuns. Dacă de acolo, de sub grindă, o mână ar fi coborât să-l atingă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mândrul întuneric al pădurii de argint Vezi izvoare sdrumicate peste pietre licurind; Ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic, Când coboară-n ropot dulce din tăpșanul prăvălatic, Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace, În cuibar rotind de ape, peste care luna zace. Mii de fluturi mici albaștri, mii de roiuri de albine Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline, Împlu aerul văratic de mireasmă și răcoare A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. Lângă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
scurgându-se afară ca o apă de ploaie... Adorm ghemuită într-un colț amenajat; gazdă îmi este pânza unui păianjen pe care și-a țesut-o astă vară, temeinic, în liniște, când cucii erau ocupați să-și depună ouăle în cuibare străine... Visez că mă scald într-o clepsidră, mă scurg ca nisipul gâtuit de timp, mă eliberez în pielea unei cenușărese așteptată de o trăsură țesută de iluzii cu destinația: un palat de cleștar neștiut. În drumul meu pierd un
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Barz-n cuib a poposit!” Totu-n deal se dezmorțește; Zarzărul a-nmugurit! ÎN OGRADĂ LA BUNICI În vacanță, noi, cei mici Fugim iute la bunici, Ș în curtea lor găsim Câte nici nu bănuim. Un căluț pe lângă car, O găină pe cuibar. Lângă stup, un roi, Pe povârniș multe oi. Un purcel sub un copac Fluturași pe flori de mac, În gutui un cocoșel Lângă poartă un vițel. PE ARIPI DE PRIMĂVARĂ Primăvară, primăvară Aduci bucurie-n țară Înverzești câmpiile Și gonești
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
Marin Sorescu. Eminescu n-a existat. A existat numai o țară frumoasă La o margine de mare Unde valurile fac noduri albe, Ca o barbă nepieptănată de crai Și niște ape ca niște copaci curgători În care luna își avea cuibar rotit. Și, mai ales, au existat niște oameni simpli Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Sau mai simplu: ciobani și plugari, Cărora le plăcea să spună, Seara, în jurul focului poezii ¬- "Miorița" și "Luceafărul" și "Scrisoarea III
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Ce dracu’ ați luat atâtea? Păi... nu..., știi, nu sunt ale mele... Și mă trezesc cotropită de povești despre rubedenii localizate în cele mai ilizibile sate de pe harta României ale căror găini trebuia să fi făcut ouă de aur în cuibarele colectivizate preț de jumătate de secol. Mă uit la maldărul de cumpărături ale colegilor și mă întreb de ce n-am decât un unchi care pe deasupra trăiește la oraș. Aș vrea să le spun colegilor mei că între ilicit și declarația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
curte. Dar și de flori și de pomi, în același timp și cu aceeași atenție. Tot primăvara, gospodinele strâng ouă pentru a le pune la clocit. Îmi aduc foarte bine aminte că în primăvara trecută bunica mea a pus, în cuibarul unei cloști, treizeci de ouă. Abia le acoperea pe toate găina mea preferată. Bunica le-a ales cu grijă. Se uita la fiecare ou în parte, în lumina soarelui, cu mâna făcută căuș. Bunico, ce vezi tu acolo? am întrebat
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
strategie surprinzătoare, nimerești, deci, în miezul oștirilor dușmanilor tăi fără să ai habar, te întrebi dacă hanuman știe cine ești, dacă înfățișarea ta îi spune ceva deosebit, te gândești că, oricum, apariția ta dintr-odată, cu mersul pe furiș, în cuibarul lui, nu este de bun augur pentru ce impresie își va face regele maimuțelor lumii noi, tu ești viteaz oricum, nu este problemă, ești prințișorul unic shangdi di liwu, darul dumnezeului adevărat, care ai creat lumea acestei cărți, de la zero
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mea de proletar, are rolul de a-mi ține părul într-o oarecare ordine. Nu-mi mai dă mâna să-mi fac frizuri de douăzeci de lire. Acum mă tunde Georgina, trudind ca un grădinar la părul împâslit, ca un cuibar. Uite - beau, cânt, bolborosesc prin spațiul gol al dintelui lipsă. Oamenii ies grăbiți din metrou, muritori în adevăratul sens al cuvântului, și tânărul cu sănătatea zdruncinată, și bătrânul pe jumătate viclean, pe sfert frumos, pe sfert înțelept. Oameni, vă salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tocmai la aniversarea de 18 ani a bătrânului Ed, țapul înțelept. Mergând ei pe stradă și discutând despre noua frizură a lui Eusebiu, cârtița cu vedere de vultur, găina și-a dat seama că și-a uitat poșeta acasă, în cuibar. Porcul, ca un domn ce este, s-a dus la cotețul găinii și i-a cules-o dintre ouă. Impresionată, găina i-a mulțumit și cei doi și-au continuat călătoria. Aaaaaa, am uitat să îți spun unde mergeau. Se
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
amiaza ta, surâzi în somn a vreme bună. Te voi căuta Eu te-am întors din drumul prin lume, păpușă vie de catifea lunară, să-mi aprinzi în inimă făclia în jurul cuvintelor, să pot arde mormanul de rămășițe din vise. Cuibare de păsări cu pui, stupi de albine, împerechere de cercuri în trunchiul luminii, alunecări de ploi din cer pe pământ, odată cu singurătatea din sufletul omului... Te voi căuta pretutindeni, îmi voi topi după-amiezele în mișcare. Te voi găsi în acel
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Nu dăduse atenție acestor scrisori, le luase în derâdere, le arătase tuturor susținând că erau o glumă proastă a cuiva dintre ei. Zicea că nu pricepe cum poate sta cineva închis într-o sală cu oglinzi, ca o cloșcă în cuibarul ei, clocindu-și într-un deșert gândurile și urmărind de-acolo prin gaura cheii ce făceau ceilalți, „De ce nu iese dacă are curaj? Să-l zărim la față. Spuneți că e atins de boala deșertului? Dar ce boală e asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
soare, m-am gândit. — O, nu, domnule sculptor, eu voi rămâne aici, murmură el. Voi muri în mijlocul oglinzilor, cum mi-am dorit. Am înmărmurit. Murea ca un căpitan de corabie care nu-și părăsește vasul! Încercasem să-l alung din cuibarul lui de sticlă, să-l umilesc, și nu reușeam decât să-i dau o aureolă eroică. În loc să moară ca un vierme bătrân, prea bătrân ca să se mai poată prelinge afară, murea ca un personaj legendar. Am insistat. Aproape m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aminte de ăla. Caut unu la fel, cu gâtul alb și mătăsos, cu ochiul ca o mărgică, să-mi ciugulească din palmă și să-l aud noaptea: gu-rrruuuu, gu-rrruuuuu. Știu și să le descânt, ehei, îi aduc cu vorbe la cuibarul meu și-i fac să se înmulțească. Aș putea să trăiesc din asta, dar nu mă lasă meseria... Cădea și luna din creștetul cerului. Ținea în tinicheaua ei o lumină ruginită, ștearsă și se prăvălea, prăvălea... Gheorghe se ridică. - Hai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Crengile sunt ca vioare pintre care vântul trece, (335) Frunze sun ca clopoțeii, trezind ceasul doisprezece Și pin albul întuneric al pădurei de argint, Vezi isvoare sdrumicate peste prund întunecînd Și sărind în bulgări fluizi pe pietrișul din răstoace În cuibar rotit de ape peste cari luna zace. (340) El aude - un cântec dulce, plin de lacrimi și de noduri, Doină de simțire ruptă ca jelania-n prohoduri, Împlând codrul de zăpadă, sufletu-i de-o jale mare, Pare-i că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]