1,160 matches
-
și nu doar umbră / demult uitată pe pământ”. Pentru Mihaela Meravei poezia e totul, este viață, naștere și renaștere, sprijin în clipele de cumpănă: „când mi s-au frânt aripile / m-ai prins în palme / din suflet ți-am făcut culcuș / să-mi pot odihni neodihna / privire în privire / gând în gând / m-ai renăscut” (poezie). Miracolul maternității, ivit „dintr-o celulă în diviziune” - căreia îi simți pulsul și din clipa aceea ești prins ca într-un vîrtej într-o iubire
EDITURA INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351553_a_352882]
-
mereu pus în situația de a se ascunde. Cineva l-a averizat pe tata că o nouă primejdie ne pândea din cauza numelui câinelui nostru. Trebuia imediat să îndepărtăm câinele. Tata, om în toată firea, cu ochii umezi, a făcut un culcuș în căruță, a înhămat calul, ne-a trimis pe noi copiii în vecini ca să nu asistăm la despărțire, a luat apoi câinele în brațe și l-a pus în căruță. Câinele s-a supus privindu-l cu încredere, i-a
DEVOTAMENT de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345601_a_346930]
-
TE-OI AȘTEPTA Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 828 din 07 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului te-oi aștepta Te-oi aștepta, iubito, sub verde de câmpie, Când seara dă în mugur și-ndeamnă către vis, Voi împleti culcușul din flori de iasomie Și ochiul meu spre tine mereu va fi deschis. Apoi cu mâna-mi tandră voi mângâia-n neștire Corola ta plăpândă și lujerul firav Și-nfrigurat voi strânge atâta fericire Fiindcă-s flămând de tine, de dragoste
TE-OI AŞTEPTA de LEONID IACOB în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345748_a_347077]
-
septembrie 2011 Toate Articolele Autorului am încetat să plâng tăcerea și mi-am lovit fruntea (pentru a mă condiționa) în graba stelelor ce își fugăreau luminarea cu mâna dreaptă am sfâșiat o intrare în deznădejdea cuvintelor și mi-am făcut culcuș (mai era vreme de înserare, însă mereu am fost prevăzător când vine vorba de liniștea glasului) de aș fi fost doar o ramură crescută din necondiționarea pașilor tăi nu-i așa că m-ai fi iubit dincolo de cuvintele unde îmi odihnesc
FUGĂRESC RĂSĂRITUL de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352163_a_353492]
-
venit pe această câmpie românească “De dragul lui Eminescu”: Cutreiera un zvon prin galaxii, / că-n țara unde s-au născut Carpații, / trăiește cineva pe nume / Eminescu. / E sfânt, zic unii, fiindcă pleacă-n pribegie!... Il cunosc munții; / pădurile îi pregătesc culcuș din ramuri și din flori / și-l învelesc cu freamăt; / izvoarele îl cheamă și-l alină cu susur blând, / să-i fie somnul dulce. / Cunoaște graiul florilor și-a tot ce mișcă pe pământ / și tuturor le cântă. / Iar cel
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
un timp foarte scurt, iar pe urmă vine chinul, o veșnicie de chin. Chiar și luxul este împovărător pentru sufletul nostru, spune sfântul Ioan Gură de Aur. Tu dormi pe pat luxos, moale și altcineva moare de frig într-un culcuș de paie și pe tine nu te mustră conștiința! Nimic nu e mai grozav decât desfătarea, pentru că ea te face să uiți de Dumnezeu. Și David era bogat, dar cum spune el: „Toată noaptea ud așternutul meu cu lacrimi". Ziua
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
și tot s-au dus printre dealuri și păduri și deodată au găsit în adânc de pădure, o casă părăsita, deyafectată de utilități, era casa unui român ( T.A.) de prin părțile Aradului și în acea casă și-au făcut culcușul, jos pe cârpet deoarece nu avea nici un fel de mobilier, si cerul le-a fost învelitoarea. În acea casă nu era nici un sistem de încălzire sau aer condiționat. Iarnă, bătrânii mei se încălzeau la un mic reșou, dormeau noaptea îmbrăcați
O POVESTE DE VIATA (IERTAREA) de IONEL CADAR în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356034_a_357363]
-
asemeni sub imperiul unui drog. Cu siguranță nu că știa să viseze. Avea lângă el borcanele de gem pe care i le adusese Bogdan și liniștea muntelui, suficient pentru a se integra în dimensiunile unei existențe atât de normale precum culcușul din crengi de alun dintre ruine, ori lipăitul, din când în când, cu tălpile goale, prin prundișul mângâiat de apă, unde-și afla răcoarea minții și a sufletului. Maria nu mai avea astâmpăr. Coborî cele câteva trepte, apoi se întoarse
PROMISIUNEA DE JOI (X) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354842_a_356171]
-
a privit cu reticență și l-a considerat un nebun rătăcit pe acele meleaguri. I-a fost însă milă de el și i-a dat mâncare. Așa se întâmpla ori de câte ori îl știa în jurul casei din Zăvoaia. Apoi și-a găsit culcuș între ruine și pe cei trei câini cu care împărțea hrana căpătată. Într-o noapte febra a pus stăpânire pe el, târându-l într-un lung coșmar. N-ar fi putut să spună cât a ținut iadul. Când s-a
PROMISIUNEA DE JOI (XIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354881_a_356210]
-
Coronini, un sat destul de neimportant prin acele vremi. Ce aflăm totuși din susamintita monografie? Se face o incursiune în istoria locurilor de unde aflăm denumiri care s-au păstrat până în zilele noastre; stânca Babacaia cu o interesantă legendă, Cralievăț - ce înseamnă Culcușul Regal, cât și alte nume de văi și dealuri. Se încearcă scoaterea în evidență a celor care au cercetat cu pasiune aceste locuri chiar și din puncte de vedere geologic. Se vorbește despre oameni și obiceiuri, meseriile sau ocupațiile acestora
ÎNVĂŢĂTORUL ALEXANDRU MOISI, AUTORUL MONOGRAFIEI CLISURII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 871 din 20 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354917_a_356246]
-
călător ... Povestea se resfira cu puternice pasiuni pe care le simte poeta: „Ne îmbătam în gustul de păcat/ Lanul de maci ne este tainic pat ... ” sau: „Să te sărut, să te descânt cum doar buzele-mi știu/ Să-ți fac culcuș în lut, tu mie vizitiu/ Să mă respiri încet, nebun că un păgân/ Iar eu să de ademenesc cu floarea de salcâm ... ” Cu siguranță că, prin intermediul freneticei pasiuni pentru poezie, Luminița Amărie se va înscrie cu aplomb pe orbită lumii
LACRIMILE LUMINIŢEI AMARIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355008_a_356337]
-
nu știa ce să spună, avea un caiet cu bani, și nu puțini; 875 lei. Voia să scoată caietul și să numere banii, căci nu avusese atâți bani niciodată! Ajunși la Hale s-au retras în magazia unde își avusese culcușul înainte Kemet. Nenea Dinu i-a cerut caietul cu bani lui Kemet, i-a numărat și a zis scurt; sunt toți! L-a asigurat pe băiat ca va face ceva cu banii care să-i îmbunătățească situația sa. Kemet nu
KEMET DEVINE BOGAT! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355284_a_356613]
-
l-a văzut pe ocrotitorul său. Nenea Dinu i-a spus ceva milițianului care îl adusese pe Kemet, că totul e în regulă. L-a luat de mână pe pirpiriul măturător și au plecat amândoi în magazia unde își avea culcușul Kemet. Nenea Dinu era unul dintre acei oameni care nu dădea cu parul, și după aceea se uita unde a dat. L-a luat cu binișorul pe băiat întrebându-l de ce a fugit din Hale în primul rând, și de ce
SECRETUL LUI KEMET de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355265_a_356594]
-
viața dintr-un unghi la care un om obișnuit nu are acces. Am văzut și am trăit lucruri pe care sunt convins că nu le-aș fi cunoscut niciodată dacă rămâneam „în lume”. Cu toate acestea, călugăria nu este un culcuș și nici măcar un turn în care te stabilești. Este o continuă strădanie de a escalada un munte. Și dacă Sisif, în chinul său de a urca muntele, cădea de fiecare dată sub greutatea pietrei pe care era condamnat să o
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355417_a_356746]
-
mă puteam lăsa singur de băutură. Atunci a intervenit El și m-a salvat. Aceea a fost salvarea mea. Reporter: Cum s-a întâmplat? Cum v-a găsit Dumnezeu acolo, în coteț, ascuns printre orătănii, să vă scoată din acel culcuș frumos în care v-ați aciuit pentru a consuma alcool? Viorel Bălțatu: El a trimis mesagerii Lui. Am fost invitat la Biserică de un coleg de la aviație, care, paradoxal, înainte mi-era și prieten de pahar. La Biserică mi-am
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356834_a_358163]
-
formeze, să creeze minunea, să strălucească în lumea întreaga. Același blestem mă bântuie ca și pe dânsa. Nimic solid, nimic sigur. Totul este doar dizolvare. Curenți peste curenți, flux, reflux, valuri, valuri, valuri... Într-însa dorm. Ea îmi este și culcuș...dar și iubită. N-am cum să îi rezist ispitei. Cară în ea prea mult mister, prea mare. Nicicând nu știi ce poate să facă. Uneori își ridică un val și mă acoperă, mă încinge cu suflarea ei spumegândă. Deși
EL ... MAREA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357006_a_358335]
-
te chem; o flacără aprinde-mi în sfiosul gând! Să-mi mistuie regret și neîncredere, lumina mă cuprindă ca un dulce val și trupul să-mi sfințească sacre iedere, când doinele se nasc din tânguios caval. Azi asfințitu-și face un culcuș în noi, cu roșu fir cosându-ne un dor pribeag; să rupem lanțurile gândurilor-ploi și să-nflorim cuminte pe un alt meleag! Referință Bibliografică: Ghemul asfințitului / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 890, Anul III, 08 iunie 2013
GHEMUL ASFINŢITULUI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346213_a_347542]
-
plante și păsări exotice adus din însorita Brazilie cu ani în urmă, la insistențele Leei și în care nu de puține ori își petrecuseră ore întregi, îmbrățișați, legănați de pasiunea și amintirile lor. Acum zăcea golit de gânduri, sentimente în culcușul de bumbac intens colorat, cu brațele și picioarele atârnate caraghios, asemeni unei păpuși bizare de cârpă. Asculta scâncetul valurilor ce se spărgeau de stâncile încremenite la câțiva pași de casa lui și o nouă dorință se alătură cuminte și irealizabilă
DILEME ( FRAGMENT 27) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368808_a_370137]
-
în: Ediția nr. 1905 din 19 martie 2016 Toate Articolele Autorului Privesc pâraiele în urmă, Pe coasta muntelui, în sus Și văd, ici-colo câte-o turmă, Mergând spre staul, la apus. Se-nchide zarea spre izvoare. Se strânge viața în culcuș. Pădurea-și pierde din culoare, Când astrul scade din urcuș. Iar în înalt, doar vântu-adie, Veghează peste-a vieții taină. Din ceruri, luna argintie, Pictează-a nopții neagră haină. *** Referință Bibliografică: Privesc pâraiele în urmă / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare
PRIVESC PÂRAIELE ÎN URMĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368975_a_370304]
-
înfricat avânt.// Lăsând departe vetre, „fiara” tot mai jos,/ Urcam cu tine trepte și despicând furtuni,/ Ne cățăram pe lespezi, călcând pe veacul ros,/ Sorbind cuminecare de dincolo de lumi.// Zălog rămas acolo, sub streașină de stânci/ Sau prin desișuri negre, culcuș știut de noi,/ Mi-i inima fierbinte, tresar ca și atunci,/ Când, drepți, treceam prin viață-sau moarte, amândoi. După omagiul fierbinte adresat camaradului drag, luptătorul nostru își reface țesătura spirituală a sufletului său cu evocarea splendorii și vitregiei acelor
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
partea din față a nopții, ba de partea din față a zilei, ba de partea din spate a soarelui, ba de partea din spate a lunii. Adorm culcată pe zâmbetul tău. Mi-am tăvălit privirea în răsfățul bucuriei. Adorm în culcușul înstelat al cuvintelor dintre mine și tine. Mi-am pus capul pe o silabă, ți-am luat în brațe primul zâmbet și m-am lipit de ecoul sufletului. Îmi auzi respirația? Mi-am împletit degetele cu răspunsurile tale și mă
LEAGĂNUL NOPȚII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370091_a_371420]
-
românii se lăfăie-n atâtea plăceri, Că viața din trudă le-aduce noroc. Și-n astă vreme petrecerile-s lanț, Dar vine timpul să tragem zăvorul la uși; Că stelele oricât le-ar lumina cărarea, Puțini nimeresc drumul spre caldul culcuș. Vine binemeritatul ceas de odihnă; Că mâine altă zi i-așteptată cu ardoare, Iar practica le-a devenit... obișnuință, Că munca, relaxarea și cheful niciodată nu-i doare. ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: MUNCĂ, RELAXARE ȘI CHEF / Ion I. Părăianu : Confluențe
MUNCĂ, RELAXARE ȘI CHEF de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370312_a_371641]
-
schimb găsim răul fără să-l căutăm ...” „ ... Caracteristica libertății este dreptul de a vorbi deschis ...” „ ... Uitarea defectelor proprii dă naștere la îndrăzneală ...” „... Speranța unui câștig rușinos este începutul pagubei ...” „ ... Viața printre străini te învață cumpătarea, căci fiertura de orz și culcușul de paie sunt leacurile cele mai dulci împotriva foamei și a oboselii ...” „ ... Pentru cei fără minte este mai bine să fie conduși decât să conducă ...” „ ... Medicina vindecă bolile corpului, iar filozofia liberează sufletul de patimi ...” „... Când cineva depășește măsura, lucrurile
DINCOLO DE PORŢILE ÎNTUNERICULUI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370485_a_371814]
-
sârg un aluat gros de covata de lemn, ca mai apoi să-l mângâie și să-l umple cu tot felul de bunătăți. Se pare că-i plăceau și lui mâinile mamei, căci se înfoia mai, mai să alunece din culcușul în care îl pusese, iar când era scos din cuptor rumen, aburind, răspândea un parfum ispititor care-mi deschidea nările ca pe niște guri de pâlnii. Era un fel de răsplată pentru mama devreme ce-l privea mulțumită. O aud
MAGIE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370495_a_371824]
-
niște poteci albe. Gardurile caselor sunt troienite și se aseamănă cu niște ziduri de cetăți. Gerul aspru, care face să scrâșnească încheieturile caselor, face atmosfera de afară de neuitat. Nici câinii, altfel agitați, nu se mai aud. S-au îngrămădit în culcușuri ferite de ger. La fel au procedat și orătăniile din bătătură. Hornurile caselor scot un fum gros aidoma unei locomotive care urcă pe cărbune, care urcă cu greu în pantă. Sobele din case gem sub furia focului. Căldura lui la
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369517_a_370846]