1,159 matches
-
pentru notele însoțitoare („în fond mici repertorii de etnografie și folclor maramureșean”), care „aduc informații utile pentru înțelegerea poeziilor” și de Artur Gorovei pentru corectitudinea transcrierii („Chipul cum este cules acest material, fără îndreptări și adausuri, precum au făcut unii culegători, indicațiile și explicările unor cuvinte necunoscute chiar de cărturarii din vechiul Regat, dau acestei lucrări caracterul unei opere științifice”). SCRIERI: Însemnări din bisericile Maramureșului, București, 1909. Culegeri: Balade, colinde și bocete din Maramureș, București, 1924; Cântece poporane din Maramureș. Descântece
BARLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285648_a_286977]
-
Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, „Ateneu”, „Flacăra”, „Limbă și literatură”, „Orizont”, „Revista de folclor”, „Revista de etnografie și folclor”, „Revista Fundațiilor Regale”, „România literară”, „Satul”, „Sociologie românească”, „Steaua”, „Tribuna”. Prin rigoare, caracter larg comprehensiv și varietate a operei sale de culegător, exeget, metodolog, istoric al folcloristicii și editor, B. continuă activitatea pleiadei de folcloriști alcătuită din P. Caraman, T. Papahagi, I. Diaconu, D. Caracostea și I. Mușlea, fiind însă mai apropiat, prin afinități spirituale și preocupări, de ultimii doi, al căror
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
una dintre cele mai importante lucrări ale lui B. este Istoria folcloristicii românești (1974; Premiul „B. P. Hasdeu” al Academiei Române), vastă sinteză diacronică a folcloristicii noastre, prima încercare de ierarhizare a valorilor, de la creatorii de școală și „folcloriștii piloni” până la culegătorii amatori care și-au adus contribuția, cu mai multă sau mai puțină pricepere științifică, dar întotdeauna călăuziți de bune intenții, la adunarea tezaurului culturii populare în ultimii 150 de ani. Operă de pionierat, nu lipsită de lacune de informare, parțial
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
la el acasă, Triptic politic) sau anticlericale (Bilet unui prieten preot, Moravuri episcopale), mici pamflete cu țintă precisă (Superomul unanim, la adresa lui Nicolae Iorga, ori Ortodoxia artistico-literară, vizându-l pe Nichifor Crainic), elogii pline de căldură, cum este cel adus tipografilor (Culegătorul de semne), inimitabile poeme în proză (Caise, Mițu și Baruțu, Rândunelele, Pisica). De o savoare aparte sunt „tabletele cu Cocó”, papagalul care a devenit nu doar blazonul revistei, ci și un personaj nelipsit din paginile ei, putând fi întâlnit în
BILETE DE PAPAGAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
de poveste. Termenul b., de origine slavă, basn’, cu sensul originar de „fabulă”, „apolog”, „minciună”, „născocire”, a intrat în textele scrise românești sub formele basnă și basnu încă din secolul al XVII-lea și a fost adoptat, mai târziu, de către culegătorii de proză populară din Muntenia (N. Filimon, P. Ispirescu) pentru a desemna o narațiune orală de mari dimensiuni, „pluriepisodică” (Ovidiu Bârlea), aparținând „poveștilor complexe” („complex tales”, după Stith Thompson), în care un erou, aparținând de regulă umanului, se confruntă cu
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
1831, când a cules și a notat povești, snoave, ghicitori și proverbe, alcătuind prima culegere mai mare de expresii și locuțiuni din Transilvania. Interesat în primul rând de valoarea documentară a literaturii populare, C. recomanda notarea exactă, fără intervenții din partea culegătorului. Poeziile scrise de C. se disting prin melodicitate și acuratețe prozodică deosebită. A compus o amplă eglogă, tipărită într-o primă ediție în 1833 și reluată, în 1860, sub titlul Drama pastorale. Ca și în celelalte versuri, unele de inspirație
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
nu are un scop general sau obiectiv, care adică să fie afară de persoană, și nici un scop practic. Într-asta ea-i contrapusă științei. Scopul orcărei activități științifice este general. Conlucrarea la o știință, fie-nvățînd sau învățător, fie creator sau numai culegător, are un scop general care trece peste persoana conlucrătorului, adică știința însăși. Când cineva se ocupă științific chestiunea nu e de dezvoltarea individului pentru el însuși, ca el să fie un om plin de știință, ci de dezvoltarea sa ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin plămâni și produce oase depline, sânge si țesături, acid fosforic și alte săruri în excrețiuni 969 {EminescuOpXIV 970} Pământul consumă și produce excrețiuni ale animalelor, acid fosforic, calciu ș. a. animale și plante moarte. Ar fi cu putință ca un culegător asiduu de pulbere omenească să strângă atâta încît să poată astupa cu ea "o gaură prin care suflă vîntul", cum zice Shakespeare. Dar în realitate materia aceasta nu e cea din care se compune lutul, și cenușa noastră nu se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care se adaugă altora, decelabile în legendele cosmogonice românești : Dumnezeu suferă de singu- rătate, este obosit, nu poate crea lumea fără ajutor etc. Mircea Eliade a teoretizat acest fenomen religios (Deus otiosus) specific religiilor „primitive” (ale triburilor de vânători și culegători), dar verificabil și în religiile mai complexe ale Orientului antic și ale lumii indo-mediteraneene (33, p. 88 ; 34, p. 46). Istoricul religiilor a schițat coordonatele caracteristice ale acestui fenomen religios : 1. Dumnezeu a creat lumea și omul, apoi s-a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Papahagi, Al. Bogdan, Gr. Tocilescu, B.P. Hasdeu, I.S. Floru, T. Pamfile) și până la lucrările contemporane (I. Mușlea, I.C. Chițimia, Emilia Comișel, Gh.I. Neagu, V. Medan, Ivan Evseev etc.), creațiile infantile s-au bucurat de o atenție susținută din partea cercetătorilor și culegătorilor de folclor. Punctele de vedere din care a fost abordat domeniul au fost multiple și diferite : etnografic, etnomuzical, lingvistic, poetic, psihologic, pedagogic. Puține sunt totuși studiile care au încercat să lămurească problema în profunzime, focalizând cercetarea cu scopul de a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
p. 202). Sau, cum consemnează Simeon Florea Marian, fetele vrăjitoare cred că frunzele de mătrăgună descântată pot „să vâre zizanie și ură între doi inși care se iubesc” (vezi 270, p. 514). Pentru modul cum se ceartă între ei semănătorii (culegătorii) de cânepă, vezi un studiu privind credințele și riturile magice din Ținutul Făgărașului, publicat în 1940 de Ștefania Cristescu-Golopenția (280). în poezia Buruiana asta (din volumul Una sută una poeme, 1947) Tudor Arghezi vorbește despre „corciul [= tufișul] de mătră- gună
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
proletarul și de a proletariza intelectualul, dublă mișcare constitutivă a "Mișcării muncitorești". Ce este de fapt un tipograf, dacă nu, așa cum afirmă Jacques Cellard, evocînd universul defunct al maiștrilor (șefii din tipografie), al directorilor de conștiință (care îi supravegheau pe culegătorii plătiți cu ziua), al ambalatorilor de onoare (care așază rîndurile în pachete), un "muncitor-savant sau un savant-muncitor"45. "Și care este idealul și pivotul socialismului, dacă nu acest tip uman, acest ecotip istoric, care se va numi mai tîrziu "proletarul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în segmentul spiritual al Universului.</footnote>. Și, nimic nu ne împiedică să considerăm același lucru și în privința segmentului spiritual în raport cu altul superior, pe măsura trecerii timpului și implicit asigurarea condițiilor de apariție a acestuia. În zorii apariției sale, regnul uman − culegător și vânător − folosea pentru existență o suprafață mare de teren, poate sute de hectare pentru fiecare om. Trecerea la agricultură, deci conștientizarea obținerii mijloacelor de subzistență, a condus la reducerea acestei suprafețe (câteva hectare pe om), iar astăzi, modernizarea agriculturii
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
caracteristica proprie”, era, de asemenea, observată, precum și roadele pozitive ale acestei înrâuriri la Gh. Asachi, I. Heliade-Rădulescu, V. Alecsandri. În mai multe rânduri, prin intermediul gazetei, intelectualii de la sate au fost îndemnați să culeagă literatură populară. În vederea unei culegeri corecte, eventualilor culegători li se ofereau și sumare indicații de metodă. Literatura este privită în primul rând ca un mijloc de realizare a idealului național. Națiunile mari, se spune aici, au progresat și prin acțiunea socială a poeziei. Poetul are datoria de a
ALBINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285225_a_286554]
-
seamă contribuție adusă la cunoașterea folclorului românesc este De însemnătatea botanicei românești, apărut în „Familia” (1874), primul studiu românesc de etnobotanică mai amplu. Materialul a fost cules dintr-o regiune care avea drept centru Oravița, uneori M. notând fie numele culegătorului, fie data culegerii. El împarte numele de plante în mai multe categorii, studiate separat: mitologice, poetice, de descântece și vrăji, de leacuri, mitologice-poetice. Preocupat permanent să aducă date noi în sprijinul dovedirii romanității limbii și poporului român, M. a scris
MANGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287980_a_289309]
-
documentară a vrăjilor și farmecelor. Continua și principiile „Daciei literare”, potrivit cărora o literatură națională trebuie să se inspire din tradiția populară. Primul apel pentru a i se trimite material folcloric îl lansează în 1857 (Ceva de luare aminte), cerând culegătorilor să noteze textele exact, să indice provincia, numele informatorului și al culegătorului. Revine cu alte numeroase apeluri către intelectualii rurali și către personalități ca Andrei Șaguna și Iosif Vulcan. În privința metodologiei M. are meritele unui deschizător de drumuri, fiind primul
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
o literatură națională trebuie să se inspire din tradiția populară. Primul apel pentru a i se trimite material folcloric îl lansează în 1857 (Ceva de luare aminte), cerând culegătorilor să noteze textele exact, să indice provincia, numele informatorului și al culegătorului. Revine cu alte numeroase apeluri către intelectualii rurali și către personalități ca Andrei Șaguna și Iosif Vulcan. În privința metodologiei M. are meritele unui deschizător de drumuri, fiind primul care s-a preocupat consecvent de informatori, de diferențierea lor în funcție de talent
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
evoluția concepției sale folcloristice. În prefață precizează că a adunat aceste creații așa cum le-a auzit și că le-a publicat în forma lor originală. Cele două volume de balade și doine, în care pe alocuri se mai simte intervenția culegătorului, cuprind piese folclorice de o incontestabilă ținută artistică. Notele explicative ce însoțesc unele texte, indicarea localităților de unde au fost culese și notarea, câteodată, a numelui informatorilor, precum și glosarul dialectal conferă caracter științific acestei colecții, care ocupă un loc însemnat în
MARIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
cu Doina Iliescu) și Poetul Aron Cotruș. Întregiri pentru viață și operă (1999). Primul reprezintă singura cercetare consacrată dramaturgului care a trăit o vreme în Banat, la Lugoj. I. este cunoscut și ca cercetător al folclorului, numărându-se printre primii culegători de folclor mineresc (Cântece populare minerești, 1969, Legende minerești, 1974). SCRIERI: Eminescu în Banat, Timișoara, 1964; Vasile Alecsandri. Pagini bănățene la a 75-a aniversare, Timișoara, 1965; Începuturile gândirii estetice în gândirea românească, București, 1968; Cornul de la Orăștie, Hunedoara, 1968
ILIESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287517_a_288846]
-
Boșca, Olimpiu Bârnă, Emil Boșca Malin, Dariu Pop ș.a., la culegerea și cunoașterea creației populare năsăudene. În amplă colecție Poezii și basme populare din Munții Rodnei (1967) și în altele de mai mici dimensiuni este adept al „înfrumusețării” folclorului de către culegător. SCRIERI: Cetățile melancoliei, Cluj, 1923; Durerea neamului, Cluj, 1924; Grădină cu flori de toamnă, Cluj, 1940; Lângă hotar, București, 1943; Spre biruința, București, 1943; Țară din poveste, București, 1943; Sângerări ardelene, București, 1944; Cerbul cu stea în frunte, București, 1945
ILIESIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287524_a_288853]
-
acesta, este depășită, ca și la A.I. Odobescu, faza admirației exclamative față de creația populară. Folclorist modern, H. formează o școală de prestigiu, din care fac parte G. Dem. Teodorescu, Lazăr Șăineanu, S.Fl. Marian ș.a.; între elevi se află și culegători de folclor, iar în revistele pe care le conducea, apar unele dintre cele mai semnificative texte publicate în epocă. Totodată, el inițiază metoda chestionarului indirect, reușind să colecteze, prin răspunsurile la ancheta privind „obiceiele juridice” și la chestionarul „limbistico-mitologic”, un
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
din 1922, „Revista de muzică, artă populară și folclor”, iar în ultimii ani de existență, „Revistă de muzică, artă națională, folclor și teatru sătesc”. Ființând în faza romantică de culegere a creațiilor populare, I. a antrenat un mare număr de culegători de folclor, cu deosebire învățători, preoți și profesori din lumea satelor. Este prima revistă de folclor muzical din România și a reușit să tipărească în două decenii aproximativ două mii de texte și melodii. Pe lângă textele propriu-zise, sunt inserate utile medalioane
IZVORASUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287660_a_288989]
-
București, 1912; Culegătoare de rouă. O lacrimă pe-o geană. Fericirea. Cioplitorul, București, 1911; Visul lui Pilat, București, 1915; O lacrimă pe-o geană, București, 1915; Priveliști din țară, București, 1915; Fetița mamei, București, [1916]; Ochiul lui Turculeț, București, [1916]; Culegătorul de rouă, București, 1919; Gâza. Icoane cu tâlc, București, 1921; Nuvele, București, 1925; Bucăți alese, îngr. Gh. Vrabie, Craiova, 1941; Opere alese, îngr. și introd. Ion Negoescu, București, 1955; Pagini alese, îngr. Virgiliu Ene, București, 1956; Scrieri alese, I-II
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
primul rând, cititorilor de la orașe și intelectualilor. Pentru țărani se editează un supliment intitulat „Foaia săteanului”, așa cum se proceda și la Sibiu sau la Timișoara. În jurul gazetei s-a format cu timpul un cerc de colaboratori, care cuprindea prozatori, poeți, culegători de folclor. Versuri publică Vasile Bumbac, C. Morariu, C. Berariu (acesta semnând și C. Verdi), I. Popovici, Elena Niculiță-Voronca, T. Robeanu, I.G. Sbiera ș.a. Cu nuvele, însemnări de călătorie, memorii colaborează I.V. Pașcan, Elena Sevastos, Elena Niculiță-Voronca, Mihai Teliman, Dimitrie
GAZETA BUCOVINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287184_a_288513]
-
Utunk” și la publicații din afara țării: „Acta Ethnographica”, „Ethnographia”, „Jahrbuch für Volksliedforschung”, „Makedonski folklor”, „Nerodopisné actuality”, „Népi Kultúra - Népi Társadalom”, „Néprajzi Látóhatár”. Începându-și activitatea încă în anii studenției, F. și-a consacrat viața cercetării tezaurului folcloric maghiar din România. Culegător, exeget, istoric al folcloristicii, editor de folclor, el publică un număr mare de cărți, studii și articole, preocupându-se constant de baladă, basm, cântec liric și de interferențele folclorice româno-maghiare. Creația populară românească intră, de asemenea, în sfera preocupărilor sale
FARAGÓ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286958_a_288287]