81,230 matches
-
amîndouă se supun unui instinct sigur al structurării exterioare și al coeziunii lăuntrice. Există, în complexul de imagini care a constituit expoziția Mihaelei Șchiopu, și sensul devenirii într-un univers al formelor, adică acel marcaj al traseului de la pata de culoare oarecum sălbatică și aproape amorfă și pînă la structura ușor recognoscibilă, și simptomele plenitudinii, acea materie explozivă gata să facă pasul de la exuberanță la celebrare. Prin această regie subtilă a imaginii și a itinerariilor lecturii, artista a reușit să mijlocească
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
prețios, prea elaborat, iar pe alocuri, nu profund, ci superficial și ușor demonstrativ. Sînt gag-uri reluate de prea multe ori, consumate și nu doar sugerate (de pildă, apelul la citatele folclorice. Odată, de două ori, ar fi dat o culoare specială; de atîtea ori prezente, conduc cumva spre derizoriu, spre ieftinătatea situațiilor). Spectatorul nu este lăsat să descopere singur sensuri, intenții, ca cititorul cărții, care este provocat să facă asta pe întregul parcurs al lecturii. Într-un fel, scufundările în
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
de descris. Se putea face, eventual, un subțire inventar. Irelevant însă: rafturi și etajere burdușite cu tipărituri din cealaltă Românie, din care venea febrilul criterionist (extrem de prudent în tăinuirea perioadei), scaune, mese, dulapuri, toate dintr-un lemn fără vîrstă, de culoarea penumbrei cu iz de arhondaric uitat, vrafuri de casete ("Să-ți pun una cu Mircea Eliade, revăzut recent la Paris, după douăzeci de ani"; Hai să ascultăm niște colinde de Constantinescu" etc. etc.), suna telefonul, își trecea țigara în dreapta, da
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
restul numeros al poemelor. Iată o autodefinire importantă: "Să nesocotesc, să surprind și să râd./ Este felul în care vă mai pot vorbi". Pe muchie de cuțit acest distih: "Să rupi o pagină din așternut,/ Să pui pe buze o culoare stinsă". Doar în aparență sună frumos: psalmi neolitici, sentimente timbrate; în schimb, "Și bate la ușă o flacără, un ochi de igoană", sau "Sudoare prelinsă pe glonț", sau "Un gând ca un lup, ca o pajiște arsă.../ te strigă o
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13855_a_15180]
-
particular, romanului, cultiva, între altele, memorialul de călătorie ca pe o specie documentar-personală care consta în descrierea, jumătate exactă, jumătate fantezistă, a unor locuri, oameni, obiceiuri, eresuri și pînă la îmbrăcăminte, amestec de etnografic pitoresc și de spirit cult, de culoare locală și de antichitate savantă. Ca și eroul lui Mérimée, inspiratorul multora, din nuvela Colomba, care umbla cu Horațiu în ediția Elzévir sub braț în căutare de bandiți corsicani, protagoniștii memorialelor sau jurnalelor de acest fel de la noi sînt intelectuali
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
fi. Stilul Foarță, probabil marca cea mai protejată din lirica românească, este un amestec între spontaneitate - improvizația după ureche demnă de un lăutar rutinat - și erudiție rafinată, de doctor în litere. De o parte ludicul, bășcălia, calamburul, coq-à-l’âne-ul, mimologismele, culorile, sevele și miresmele unui limbaj poetic inimitabil, de cealaltă, intertextualitatea savantă, perfecțiunea prozodică, alternarea, pe parcursul aceluiași volum a unor formule lirice diferite, cu respectarea strictă a particularităților fiecăreia. În spatele fiecărui vers al lui Foarță se ascunde (cel puțin) un clin
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
major pentru țambal, batistă și trișcă de Daniela Bartoș, interpretată la țiteră și două tromboane de compozitoare cu acompaniamentul lui Adrian Năstase și Mihai Tănăsescu la nai, cobză și tiriplic 1). Dar e clar că mi-am pierdut și simțul culorilor... Așadar, domnule, am crezut că emisiunile Tv happyendiste au un rol de relaxare, deconectare și voioșie familială. Cum am putut avea o asemenea infatuare, nu știu. Acum, cu deplină responsabilitate patriotică și cu facultățile atestate de medicul meu de familie
Între ultraMARIN și NEGRU by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13856_a_15181]
-
ale limbajelor"... Dar să nu ne înșelăm asupra identității povestitorului: el se va travesti apoi într-un pictor căruia i se întâmplă să cunoască feminitatea în două opuse structuri, apoi într-un personaj încă și mai popular. Gustul său pentru culoare îl va întoarce în lumea circarilor, prilej de a rescrie, într-un scenariu cinematografic (Blestemul saltimbancului) tragedia prințului Hamlet nu altundeva, ci la Câmpul cu Brazi. Pe fundalul unui sediu P.M.R. vom revedea - cei vârstnici - portretele lui Gheorghiu-Dej, ale Anei
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
a raiului pierdut și niciodată regăsit aici, pe Pământ. În aproape 500 de pagini, Llosa construiește două planuri narative, ce dezvoltă în 22 de capitole alternative derularea a două vieți: cea a revoluționarei pacifiste Flora Tristán și cea a pictorului culorii Paul Gauguin, cel din urmă fiind chiar nepotul pe linie maternă al celei dintâi. Este o scriitură densă, în care alternează persoana a doua (Azi începi să schimbi lumea, Florita) cu persoana a treia, a naratorului omniprezent, când relatarea devine
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
înainte numele Koke, încearcă să se regăsească pe sine, adevăratul eu creator. Este tot un Paradis. Aici rădăcinile nu au fost alterate de civilizație, vechile credințe, tatuajele, cultul idolilor, bărbatul-femeie mahu, dragostea sunt ca în timpurile primitive. Koke pictează cu „culorile sufletului", care n-au nimic în comun cu cele reale, caii sunt roz, soarele e negru, iar valurile au culoarea smaraldului. Si Flora și Paul descoperă de fapt „un paradis interior", amândoi trăiesc o anumită stare care îi face să
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
fost alterate de civilizație, vechile credințe, tatuajele, cultul idolilor, bărbatul-femeie mahu, dragostea sunt ca în timpurile primitive. Koke pictează cu „culorile sufletului", care n-au nimic în comun cu cele reale, caii sunt roz, soarele e negru, iar valurile au culoarea smaraldului. Si Flora și Paul descoperă de fapt „un paradis interior", amândoi trăiesc o anumită stare care îi face să acționeze. Cei care nu au puterea s-o recunoască îi supun rigorilor legii, îi urmăresc, îi amenință cu închisoarea. Uneori
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
de la opera franceză până la opereta vieneză, de la registrul de soprană lirică, spintă sau dramatică până la cel neașteptat de mezzosoprană, totul pare și este tangibil în arta Marianei Nicolesco. Porțile măiestriei se deschid larg și oferă unui timbru vocal de o culoare nobil înveșmântată în armonice, posibilități nelimitate de expresie, servind în multiple inflexiuni desenul melodic și verbul ce i se juxtapune. Nimic nu rămâne necomentat de vocea artistei. Glasul cucerește prin omogenitate, indiferent că este vorba de tulburătoarele note grave ( așa-
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
de Rossini) sunt puternice repere de artă interpretativă. După cum, intrând mai adânc în teritoriul belcantist specialitatea dintotdeauna a Marianei Nicolesco -, desenul de pe portativ este restituit în substanța lui, printr-un arc sonor de lungime nesfârșită, printr-un cânt abundent în culori și nuanțe. Iată, dacă aria din Roberto Devereux de Donizetti debutează prin impetuozitatea recitativului, artista acordă inflexiuni piangendo cavatinei și încheie sfâșietor cabaletta. Cu același spirit profund analitic, integrator perpetuu al textului cu muzica, sunt abordate ariile "callasiene" din Anna
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
naș de botez al unuia din fiii prietenului său, farmacistul centrului miner Oravița. Personajul, Karl Knoblaut a avut un rol deosebit în dezvoltarea interesului pentru folclor al prietenului german: el i-a atras luarea aminte asupra bogăției de sentimente și culoare a poveștilor locului și prin el, autorului-culegător, fiindu-i traduse textele auzite din gura localnicilor ( pe care îi numește în Sursele basmelor, parte din Introducerea, împărțită ca semnătură și contribuție cu fratele său). Și tot mulțumită lui, Karl Knoblaut, prin
Basme valahe by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13929_a_15254]
-
amoroase cu ființa iubită ( "Încercam să o ating și eu cu mîinile, dar se scutura, se ferea ușor, deși cu o anume precipitare. Și-a scos singură costumul de baie (...). Printre firele negre și lucioase îi vedeam buzele mari de culoare roz spre cenușiu, printre care se întrevedea rozul pur și simplu exploziv al celor ascunse. Mi-a scos slipul și s-a răsturnat pe spate, trăgîndu-mă peste ea. Nici nu mi-am dat seama cînd eram înăuntru mișcîndu-mă ușor și
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
atenție pentru densitatea substanței muzicale armonice, caracterizează cantata Adinei Sibianu (anul III, Universitatea Națională de Muzică din București UNMB, premiul al II-lea), Metanoia (după versete din Psalmi). Diana Danciu (studii aprofundate, UNMB, premiul al II-lea) preferă timbralitatea, explorarea culorii, într-o muzică scrisă cu mijloace minimale, semnificând ritualul în Descântecul apelor. Eficiență, umor, claritate a construcției muzicale deloc simple, relația complice poate postmodernă cu citatul muzical au asigurat un succes deloc surprinzător cantatei Inog (după Blaga) semnată de Cătălin
Săptămîna studențească by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13962_a_15287]
-
achitîndu-se de obligațiile habituale totdeauna cu un grad de dificultate. Însemnările d-sale își trag foarte adesea substanța chiar dintr-o atare incongruență cu viața curentă, ființa înfățișîndu-se în raport cu aceasta într-un fel analog raportului cu care se află o culoare stîngaci aplicată cu liniile desenului pe care nu le respectă, într-o ilustrație neizbutită: "La șase dimineața la policlinica din Șerban Vodă, pentru ecografie. Am (rezervat) numărul doi. Dar doctorul A. Pop (o somitate se spune în materie) lipsește. După
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
în sala neîncălzită să le vină rîndul. La nouă sîntem anunțați de către o asistentă arțăgoasă că medicul întîrzie pînă după unsprezece. Simt că-mi plesnește capul. Picioarele și mîinile înghețate. Fac drumuri scurte de-a lungul pereților vopsiți într-o culoare maronie, mohorîtă. Timpul trece greu. În fine, pe la doisprezece apare doctorul, atletic, sprinten și, fără să salute oamenii ce-l așteptau ca pe Mesia, intră pe ușa cabinetului". Decepțiile se ivesc uneori într-un perimetru simandicos: "Șeful, tot șef, chiar
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
de conducere. Confuzie de valori morale. Revoluția o falsă revoluție". Un personaj de la Radiodifuziune (unde se pătrunde, în 1993, cu legitimație de intrare, "ca pe vremuri") îl cenzurează implacabil pe autor: "Îmi răsfoiește textul. Nemulțumit că India e «pictată» în culori prea sumbre, ar vrea (măcar) să am o încheiere luminoasă, optimistă, ce-ar fi, îmi zice, să alegeți cîteva pasaje noi? Rămîn stupid. Am sentimentul că mă răfuiesc cu tartorii cenzurii ceaușiste". Alt și mai înalt personaj se burzuluiește la
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
și mai înalt personaj se burzuluiește la... Cioran și Eliade: "Ancuța s-a întors mîhnită acasă de la serviciu. C. Pavlovici, care girează postul de șef al secției culturale, a fost chemat la televiziune de Răzvan care l-a întrebat «de ce culoare» e redacția culturală. «Nu vi se pare că se vorbește prea mult despre Cioran și Eliade?» l-a admonestat sever patronul. Rămîn stupid. Trăim (inconștient) în plină desfășurare a societății comuniste". Oare numai "inconștient"? Orice critică la adresa "mărețelor realizări" ale
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
ale Marthei Bibescu, cariera autoritară a Monicăi Lovinescu și grava agresiune instrumentată de Ceaușescu personal căreia i-a căzut victimă și multe altele; cititorii vor gusta cu deliciu nu numai amploarea și rigoarea documentației, dar și capacitatea sugestivă a formulărilor, culoarea scenelor evocate cu mijloace economice, dar cu perfectă stăpînire a mijloacelor căci Florin Manolescu nu este aici numai istoricul literar sagace și elaborat din cartea sa binecunoscută despre Caragiale, ci și prozatorul care-și regizează savant construcțiile epice din Misterul
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]
-
lucru grav de care doctorul Dumitresco nu este la curent. Și aș spune că dsa este de fapt nevinovat. Înțeleg, doctor fiind nu poți, n-ai timpul material, nici libertatea disponibilității totale să te ocupi de artă, să studiezi desenul, culoarea, să te dedici integral artei care te acaparează cu ghiare tentaculare. Dacă vrei să fi medic capul trebuie să îți stea la medicină, nu la artă. Altfel riști să confunzi domeniile și până la urmă să le încurci pe amândouă, deci
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
Veți înțelege astfel mai bine ce înseamnă exigența în artă.) Arta este un lucru serios și grav care nu are nimic de-a face cu amatorismul, cu exercițiile mai mult sau mai puțin abile ale unor mânuitori de pensule și culori. Sunt mulți amatori care își umplu timpul liber cu culorile și pensulele, dar de aici și până la profesionalism este cale lungă. Trebuie să avem un accentuat simț al măsurii, dar pentru asta trebuie să fim profesioniști, cunoscători ai fenomenului plastic
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
Arta este un lucru serios și grav care nu are nimic de-a face cu amatorismul, cu exercițiile mai mult sau mai puțin abile ale unor mânuitori de pensule și culori. Sunt mulți amatori care își umplu timpul liber cu culorile și pensulele, dar de aici și până la profesionalism este cale lungă. Trebuie să avem un accentuat simț al măsurii, dar pentru asta trebuie să fim profesioniști, cunoscători ai fenomenului plastic. Numai un artist autentic are măsura lucrurilor. Pentru un profesionist
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
prea bogată în trepte, lucrul doctorului Dumitresco nu se poate încadra pe nici o treaptă. O operă, presupune un studiu aprofundat, o intrare în tainele infinite ale materiei prin învățarea de a se exprima, prin posedarea științei desenului, prin știința mânuirii culorilor, prin știința organizării suprafeței pânzei, prin știința transmiterii mesajului. Lucrările doctorului nu lasă nici cea mai mică bănuială că autorul lor ar cunoaște câte ceva din tainele construcției unei imagini, atât "compozițiile" sale n-au nici o coloană vertebrală, nici o forță de
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]