428 matches
-
-i dracul în călcăi. Iar la colțul marei vetre Stau pe laiți, lângă spuze, Un moșneag și trei cumetre, Povestesc mișcând din buze. Tinerica puica nașa Prejmuește tot pe moașa, Pe când spală la un blid, Iar bătrâna gată fașa Și cumetrele se râd. - Măi ciobane ortomane, Unde-mi mergi așa pe frig? - Da la râșniță la Dane Și la borș la Pipirig; Ce era să spun? Iac-asta, Mi-a făcut băiet nevasta, Nu vă fie cu bănat. Să-mi veniți și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
furtună mare și i-a luat toată făina din căuș. Da el strașnic s-o mâniat. " Nu mă las eu așa cu una cu două", și face un șumuiag de paie și pornește. Îl întreabă - un om: - Unde te duci, cumătre? - Mă duc s-astup borta vântului, că mi-a luat făina din căuș. - Da unde-i nimeri-o? - Unde-a fi acolo mă duc. Mergând el loc depărtat a ajuns pe Dzeu și sf. Petrea (erau pe pământ pe-atunci
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ceilalți o au despre el. Desigur, În clipa În care am să părăsesc acea cafenea În care intrasem plin de o bucurie năvalnică, nu voi avea altă imagine despre mine Însumi decît pe cea pe care și-o făcea și cumătra patroană de bordel: un client agățat de scumpa de Virginia și pe care trebuia să-l jumulească bine. În loc să mă țină În brațele ei, Virginia Îmi spusese: „Ei bine, pe curînd! Doamna are să-ți deschidă ușa“. Regresasem la stadiul delocuționar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și pe care trebuia să-l jumulească bine. În loc să mă țină În brațele ei, Virginia Îmi spusese: „Ei bine, pe curînd! Doamna are să-ți deschidă ușa“. Regresasem la stadiul delocuționar al limbajului, vorbind de mine la persoana a treia, cînd cumătra codoașă se ivise din fundul bistroului ca o fantomă din teatrul japonez, ca o vrăjitoare din Macbeth, ca bătrîna călugăriță care Îmi dăduse primele mele lecții de gimnastică. Codoașă sau călugăriță, era vorba tot de niște femei care mă supravegheau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lupul, un lup viclean și chitros la suflet cum nu există pe lume. De l-ai putea stoarce, ar curge atâta pelin dintr-însul, încât ai amărî tot pământul. Bună ziua, jupâneasă! Ce vânt te aduce pe-aici? Apoi cum ce, cumetre? Am venit și eu să cumpăr de ale gurii sămi hrănesc feciorii, că-s bărbați în toată firea și au nevoie de putere, să se apere de tine, mârșavule! Ha! Ha! Ha! a început a râde bădia, dar nu era
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de tine, mârșavule! Ha! Ha! Ha! a început a râde bădia, dar nu era râsul dânsului. Știa el că cu Mărioara nu se poate pute el, că s-a fript și-n alte dăți. Văd că ai chef de glume, cumătră! Ba deloc. Doar și că mi-s dragii ca sufletul, cum aș putea să-i rănesc, cumătră dragă! zise lupul cam cu o jumătate de gură. Dragi îi erau, dreși cu sosuri și prăjiți bine la cuptor. Vai de mine
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
el că cu Mărioara nu se poate pute el, că s-a fript și-n alte dăți. Văd că ai chef de glume, cumătră! Ba deloc. Doar și că mi-s dragii ca sufletul, cum aș putea să-i rănesc, cumătră dragă! zise lupul cam cu o jumătate de gură. Dragi îi erau, dreși cu sosuri și prăjiți bine la cuptor. Vai de mine! zise capra râzând flegmatic. N-am știut că ți-s așa de dragi! Iaca eu trebuie să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
râzând flegmatic. N-am știut că ți-s așa de dragi! Iaca eu trebuie să mă duc sămi termin cumpărăturile, n-am timp de dulcegăriile tale amare. Lasă-mă-n durerea mea și nu mă mai acri la suflet. Bine, cumătră! Dumnezeu ți-ajute! zise vicleanul lup și se îndreptă numaidecât înspre casa caprei. știa că e vrea să se întoarcă iezii de la școală, iar capra mai avea de umblat vreme multă printre tarabe. Nu știu cum se codi și se învârti printre
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vreme multă printre tarabe. Nu știu cum se codi și se învârti printre mulțimea de oameni din piață, dar cât ai clipi era de strajă la casa caprei. Își aprinse o țigară și aștepta liniștit venirea iezilor și plănuia a-i face cumetrei sale dragi o altă nenorocire s-o ție minte câte zile a mai îngădui-o Dumnezeu p-aist pământ. Nu trecură mult și siluetele iezilor se vedeau în depărtare. Când îi văzul, badea Vasile își încropi în cap planul și aștepta
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Deloc, tată, nu e nici o problemă. Nu mai există nici o problemă. Își accentuă zîmbetul ce părea să-i contrazică animozitatea din privire, făcu stînga-mprejur și ieși. 8 Vestea legăturii dintre Chantal și Nicolas făcea deja Înconjurul insulei. Cu mare iuțeală, cumetrele flecare din piață Își șușoteau evenimentul cu o delectare speriată și lacomă. Fiecare dintre ele, mîndră să ducă vestea, pleca mai departe ca din pușcă s-o Împrăștie, cu plăcerea de a trezi și pe alte chipuri emoțiile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la cumătrie. Nu cumva să Întârzii. Că nevasta, cred, o fi și ajuns, de-acuma, și-mi ține rând, Îmi ține masa ocupată, și-i păcat să lipsesc de-acolo, că, doamne ferește, cumătrul ar putea să se supere, iar cumătra, ar putea să sufere, de lipsa mea, că tare mă mai iubește. Gata! Dormiți, și dumneavoastră, cum o-ți dormi, până mâine, când venim noi, că, mâine, o să facem tot ce va trebui să facem. Puteți lăsa ușile descuiate și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
crudă! Spune-mi, nu ți-ai stricat fecioria ta cu... hm... vorbă tare, asta e pentru bărbați, bogheana taichii, stai să vedem ce mai vine, mda! n-ai căzut cu cineva din rudenii, sau cu vreo oarecare față, sau cu cumătra ta? n-ai umblat cu femeie de altă lege, n-ai făcut strâmbătate vreunei fete-fecioare, bată-te norocul să te bată, asta e tot pentru bărbați... ia stai, uite colea, spune-mi, fiică, n-ai băut buruieni ca să nu faci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
kilometri de inima ta... 144 DANIEL BĂNULESCU prelungă de grădină, populată cu iederă, glicină și tisă, și cu spațiul limitat de crăcanul a două străduțe. Îl lăsă singur în coșconeața pe a cărei fereastră vălureau mirosurile de rântașuri, năvălite de la cumetrele din cartier. După ce-l deprinsese, întîi, cu sistemul prin care canapeaua hărtănită de peste zi putea fi dezarticulată în cele trei segmente ale patulului buretos, studențesc (așternut direct deasupra parchetului pe-o hârtie de sac). Și în care Ho hiábolos nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de tare. Aglaia avea dreptate. Și-ntr-adevăr, muierea nu se lăsase, umblase câteva săptămâni, se sfătuise cu niște rude de-ale ei și, în cele din urmă, dăduse într-o fundătură de mahala peste unul Marin Roșioară, cu fată de măritat. Cumetrele - că de la ele aflase - spuneau că omul avea casele lui și atelier. Cu stare, bătrân și serios. Era dogar și meșterea acasă, în curte, când 1-a găsit Aglaia. - Bună ziua, zisese muierea de la poartă. Meseriașul s-a oprit cu papura
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ce? - Parcă dumneata nu știi? Ai sau n-ai fată de măritat? Se lăsă o tăcere stânjenitoare. Muierea tot cu privirile pe lucrurile gospodarului. Socoti pe furiș așternuturile și pernele dolofane, cântări velintele și lucrurile din jur. N-o mințiseră cumetrele, oameni la locul lor, ce mai vorbă... - Cum s-ar zice, ai venit în petit? întrebă în cele din urmă gazda, cu voce stinsă. Meșterul se înseninase puțin. Își netezea cu palmele pantalonii lustruiți. - Am un băiat fain! Ce băiat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pahare, să-și facă curaj. Și, puțin câte puțin, mândria 3 cuprinse. Unde erau surorile lui, să-l vadă cum ajunsese, cu cine petrecea și ce fel de fată luase? Viața i se schimba și începea să simtă acest lucru. Cumetrele spuseră tare că patul de nuntă e gata. 38 Sub ochii mesenilor, galbenă de spaimă, Lina se ridică, urmată de bărbat. Străbătură curtea pietruită printre lăutarii care o daseră acum pe Marșul miresei și, în prag, fata se opri. Văzu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vioară, ca șarpele, o lua lângă ureche,o ridica ascultînd-o, și țambalagiul abia se ținea după ei. Când terminară jocul, Stere ieși râzând din odăi. Cam aprins la față, dar bucuros. Îl cercetară despre mireasă. El ceru un pahar și cumetrele strigară în cor să se joace cearșaful. 39 Aglaia intră în casă și o găsi pe Lina tremurând în pat. Mamă-sa o mângâia pe cap. O ajutară să se îmbrace, întrebînd-o cu vorbe mieroase cum a fost. Ea nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Mireasa ședea lângă naș, privind peste ulucile umezite. Brutarul, beat, cânta cu glas stins la urechea vioristului, care-l ținea din arcuș: Mario, la nunta ta... Ofta rar și striga lui Ghiță Bîlcu, care se prăbușise cu capul pe masă: - Cumetre, am iubit și eu la viața mea una, of! și-i venea să plângă. Apucă un pahar și-l mușcă în margine cu dinții lui puternici. Sticla se sparse și-i însîngeră buza. Nașa sări cu gura pe el: - Te-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
două, că e greu la început prin străini, dar o să-i treacă.. Lina nu-i mai ascultă. Se rezemase de pervazul ferestrei și privea curtea goală. Vântul scutura florile pomilor pe lemnul murdar al meselor. Pe scaune cucăiau lăutarii și cumătră Aglaia se îmbătase la urmă și de-abia o sculă Stere, să meargă înainte, la ei, în groapă, să-i facă patul, că venea cu femeia. Guristul, negru de oboseală, spunea la urechea nașului: Unde naiba o dormi? Unde-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cumpărați de la negustori. Ene pleca în ceată, și ălui mic, lui Beghe, i se făcu de-un Ajun să meargă cu uratul. Mă-sa a scos din dulap o căciulă jupuită și o nuia. 125 - Vezi de dați pe la alde cumătră, și pe la cuscrul! Să le pupați mâna și să le ziceți sănătate de la tat-tău! Băiatul a luat nuiaua, și-a înnodat mai bine traista după gât, și-a dat buzna afară. Zăpada scârțâia sub ghete. Se înțelesese de cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a miere și a stafide. Copiii îmbucară din cozonacul pus pe masă de muiere. Era bun. Ei, lacomi, ar mai fi vrut. La plecare, își strânseră traistele și își dădură ghionti. Pe maidan sticlea lumina nopții. Vântul spulbera zăpada. La cumătră, Beghe a găsit lampa stinsă. Au trecut degeaba groapa, la ceferiști. Ocoliră depoul pe niște ulițe strâmte și oarbe. Trenurile se auzeau aproape. Printr-un gard de fier, plin de polei, văzură locomotivele negre, învăluite în aburi fierbinți. - Ia te
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
striga iar: - Hai, cuscre Ilie, cumpără praful de pureci "Lux", doi lei cornetu, neam de neamu mă-ti n-a scăpat de păduchi! Apropie-te, neamule, ia praful! Vindecă râia și gălbeaza! Omoară căpușa în găoacea ei?Nu te zgu", cumetre! Răgușea. Țăranii, neîncrezători. Le-ar fi trebuit praful străinului, că-i sugeau lighioanele, dar de unde să știe ei că e bun? În cele din urmă, caramangiul înșfăca pe câte unu! și-i punea în mină un cornet făcut la iuțeală
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sîn! -Ei, și dacă?! - Bărbate, a crescut, bărbate... - Asta voiai să-mi spui? Tu nu vezi că-i cât un mosor? - Da nu știi ce-i în capu ei... - Mai taci dracului din gură! Ai îmbătrînit și tu ca alte cumetre... Și-a plecat repede la depou, c-avea treabă și nu era chip să întîrzie. Trecuseră câteva luni. Întomna. O lumină de început de septembrie, pierită, albă, împînzea curtea. Pomii lăsau o umbră rară în țarină. Mirosea a gutuie pârguită
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ca el să meargă la mânăstire și să îmbrace veșmântul de călugăr? Dacă rămâne în sat învață o meserie ca la carte, a mea, sau alta, și astfel se ferește de a urma dorințele și planurile Satanei. Bătrânii, dar și cumetrele, vin la mine acasă și tot îmi zic că băiatul știe prea multe lucruri, are prea multă putere și iese învingător în toate întrecerile cu cei de-o vârstă cu el, ba chiar și cu flăcăii mai răsăriți din tot
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de îndată ce ți se îngăduie. Și don Terentio era trist: Pentru capre o să găsesc eu pe cineva capabil, fii sigur că o să fie în siguranță. Giandomenico ar fi vrut să plece imediat, să dispară din ochii părinților, prietenilor, preotului, din ochii cumetrelor ce-și strângeau șalul pe umeri și înșiruiau rugăciuni, urându-i fericire și drum bun. Drumul până la Placanica nu era nici lung și nici anevoios, dar Caterina era îngrijorată, îi pusese două cepe dulci în traistă, o pâine coaptă la
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]