412 matches
-
donjon romanic din cărămidă, în plan hexagonal, din sec. al XIII-lea - construit în 1242, imediat după marea invazie tătara, ca punct întărit și turn de observație. Prima atestare documentara a turnului este datata 1289, pomenind de asediul regelui Ladislau Cumanul. În anul 1514 Laurențiu, unul dintre căpitanii lui Gheorghe Doja, pornește de aici, în fruntea a 30.000 de iobagi răsculați, spre Cetatea Oradea. Donjonul este înconjurat de o ridicătura de pământ de forma trapezoidala, indicând existența unei fortificații gen
Cheresig, Bihor () [Corola-website/Science/300851_a_302180]
-
comitatul Dăbâca iar la sfârșitul secolului, după colonizarea sașilor în jurul Bistriței nu va face parte din noua formă de organizare administrativă și judecătorească săsească. Nu la mult timp după invazia tătarilor din anul 1241, regele Ungariei, Ladislau al IV-lea (Cumanul), prin actul de la 11 mai 1279 dă voie lui Laurențiu ban se Severin, fiul răposatului voievod al Transilvaniei Laurențiu Aba, ""să vândă o moșie așa numită Kendtelek ( Chintelnic )"" ce ținea odinioară de comitatul Dăbâca și pe care numitul voievod Laurențiu
Chintelnic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300870_a_302199]
-
hunii să fi trecut și prin Dobridor din moment ce există dovezi materiale că au trecut prin localități foarte apropiate precum Hunia, Cetate, Castrele Traiane, Plenița și Maglavit. Dar nu au lăsat urme. E greu, de asemenea de identificat cu claritate influențe cumane și pecenege. Dovezile scrise apar abia în 1587 odată cu actul emis de Mihnea Voievod aceștia în timpul războaielor urmașului lui Mihnea la tronul Țării Românești, Mihai Viteazu, s-a răsfrânt asupra Dobridorului. Înfrângerea și moartea marelui voievod a atras nenorociri și
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
urmă, în restul țării, avem mai multe localități Coman, Comana, Comarnic. Dar nu numai astea. Sunt multe alte nume, de care noi nu mai știm. Satele din jurul Bucureștilor care se cheamă Tâncăbești sau Bărcănești vin de la un fost mare proprietar cuman, pe care-l chema Tâncabă sau Barcan. De asemenea, orientaliștii pretind că toate toponimele sfârșind în ui (Vaslui, Călmățui etc.) sunt de origine cumană sau pecenegă. Una din noutățile pe care o aduc în cartea mea e să spun că
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
știm. Satele din jurul Bucureștilor care se cheamă Tâncăbești sau Bărcănești vin de la un fost mare proprietar cuman, pe care-l chema Tâncabă sau Barcan. De asemenea, orientaliștii pretind că toate toponimele sfârșind în ui (Vaslui, Călmățui etc.) sunt de origine cumană sau pecenegă. Una din noutățile pe care o aduc în cartea mea e să spun că nu a fost o excepție Basarab și cu taică-su, adică filiera aceasta care creează o dinastie. Ei erau înconjurați de cumani. Un sfert
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
mea e să spun că nu a fost o excepție Basarab și cu taică-su, adică filiera aceasta care creează o dinastie. Ei erau înconjurați de cumani. Un sfert din numele de boieri din primele veacuri de statalitate medievală erau cumane. Ori n-ai să-mi spui că un cneaz slavo-român își botează copilul cu un nume cuman. Asta nu-i adevărat. O scot unii și zic că așa era moda. Ce modă? Nu-mi botez eu copilul creștin cu numele
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
aceasta care creează o dinastie. Ei erau înconjurați de cumani. Un sfert din numele de boieri din primele veacuri de statalitate medievală erau cumane. Ori n-ai să-mi spui că un cneaz slavo-român își botează copilul cu un nume cuman. Asta nu-i adevărat. O scot unii și zic că așa era moda. Ce modă? Nu-mi botez eu copilul creștin cu numele de Basarabă, Tâncabă, Barcan sau de știu și eu mai ce. Și sunt impresionat că există dintre
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
botez eu copilul creștin cu numele de Basarabă, Tâncabă, Barcan sau de știu și eu mai ce. Și sunt impresionat că există dintre cele mai mari familii românești de boieri, ca Izvoranu, Băleanu, Buzescu, care au la origine un boier cuman. Așadar, felul în care am formulat era că Thoctomer și Basarab au format acel fier de lance care întemeiază Țara Românească. Și atunci suntem în legea universală: a trebuit un altoi de barbari nomazi ca să avem vâna să creăm un
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
N. Djuvara, Cât de „cumani” sunt românii? - interviu cu Profesorul Neagu Djuvara, în „Contrafort”, 10 (156)/2008). La Dobridor nu a existat nici o familie veche cu numele de Coman sau Comănescu pentru a susține teoria profesorului Neagu Djuvara cu privire la sorgintea cumană a boierilor și moșnenilor români. Dar familii „venetice”, venite din alte sate, da! E cazul familiilor Izvoranu (venită de la Maglavit) și Băleanu (venită de la Moțăței). Dar nu au venit ca „stăpâni de rumâni”, ci ca dijmași la moșnenii și boierii
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
oficial. Numele satului înseamnă în limba română veche, curbă, meandru, probabil de la meandrele Balasanului, dacă nu cumva de la curba largă și nejustificată a drumului principal prin mijlocul satului. De la covei provine "încovoiat". Numele de Balasan pare să fie de origine cumană, la fel ca Desnățui, Vaslui, Covurlui, Teslui. Sărăceaua provine clar de la sărăcie, poate că acesta să fi fost și numele așezării de lângă balta omonimă, dispărută și ea. Numele de Boureni pare să indice niște locuitori provenind dintr-un sat dispărut
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
care "și-a durat locuință pe locul unde e astăzi Fântâna Roșcâ [sic], în mijlocul statului". Numele celor doi întemeietori legendari fac trimitere la prezența pecenegilor în această zonă, prezență atestată până în zilele noastre în denumirea "Dealului Beșineului" (Dealul Peceneagului, Dealul Cumanului), situat deasupra comunei Rășinari, fiind posibil ca însăși denumirea localității să fie derivată prin rotacizare de la numele medieval al pecenegilor (Besii, Bisseni). Firea dârză a rășinărenilor nu s-a dezmințit nici la 1848, când conducatorii legiunii prefecturii Sibiu, în frunte
Rășinari, Sibiu () [Corola-website/Science/299539_a_300868]
-
un document emis de regele Ludovic I (1326-1383), datat 1337, sătul Borșa este donat familiei nobiliare Bánffy, care va rămâne proprietara satului până la sfîrșitul celui de-al doilea război mondial. Numele Borșa, după părerea istoricilor, este de origine romano-slavă sau cumana. Datorită situației politice din Transilvania, denumirea localității Borșa a fost tradusă sub diferite forme în limba maghiară, însă a rămas rădăcina Borșa în orice traducere. Partea a doua a denumirii care apare în documentele maghiare este ,horoszt’’ care în maghiară
Comuna Borșa, Cluj () [Corola-website/Science/299571_a_300900]
-
în opera "Alexiada" a Anei Comnena în contextul unei vizite cu scop militar în defileurile Munților Balcani în anul 1094 a împăratului bizantin Alexios I. Aici, într-o noapte, este înștiințat de către un conducător al valahilor, numit Pudil, că armate cumane au trecut Dunărea cu scopul de a jefui teritoriile imperiului. Alexios I trimite un corp expediționar în frunte cu un Kantakouzenos care înfrânge pe invadatori și restabilește ordinea în zonă. Același ofițer este pomenit în lucrarea Anei Comnena de mai
Familia Cantacuzino () [Corola-website/Science/299617_a_300946]
-
Ladislau împotriva pecenegilor și a românilor conduși de Osul și aflați în retragere. Timp de o săptămână înaintea luptei Solomon și aliații săi și-au adăpostit oștirile la Dăbâca ("in urbem Dobuka"), în așteptarea apropierii dușmanilor. În 1279 regele Ladislau Cumanul al Ungariei va dona satele cetății Dăbâca banului Micud de Severin, iar domeniul va rămâne în proprietatea familiei acestuia. O altă mențiune a satelor comunei avem din secolul al XVIII-lea, când acestea sunt incluse în domeniul Bonțida al lui
Comuna Dăbâca, Cluj () [Corola-website/Science/299173_a_300502]
-
aria Jiului sub domnia lui. Dar în anul 1272 Litovoi este înfrânt în luptele de la Râu, iar voievodatul său se reduce ca întindere. În 1279 refuză să recunoscă vasalitatea față de regele maghiar, fapt pentru care regele Ladislau al IV-lea Cumanul trimite oști împotriva voievodului. Litovoi cade în luptă, iar fratele său Bărbat după ce se răscumpără din prizonierat îl urmează pe tron. Numele lui Litovoi este reprodus în documentele ungurești ca "Lytuoy" sau "Lytuon", iar țara este denumită "terra Lytua". În
Litovoi () [Corola-website/Science/299776_a_301105]
-
Român)”. Istoricii români din secolul al XIX-lea și începutul secolului XX l-au considerat pe Basarab ca fiind român, în baza documentelor ungare, inclusiv cel antemenționat. Nicolae Iorga a luat însă în considerare și o altă teorie: „numele e cuman... "numai numele"?” însă nu a mers mai departe. Ulterior, alți istorici, între care Neagu Djuvara, s-au ocupat mai mult de această ipoteză, considerând-o întemeiată. Teoriile lui Neagu Djuvara sunt puternic contestate și critica este bine documentată, zeci de
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
această teorie. Era în dreptul cutumiar românesc ca românii să își aleagă cnezii din rândurile lor, nu dintre străini. Însăși felul în care numele bunicilor, părinților sau unchilor se dădeau nepoților cu consecvență timp de sute de ani infirmă originea numelui cuman. La fel, studiul genetic la nivel european relevă o prezență de 0% a originilor cumane în rândul populației, lucru teoretic imposibil în rândul unei dinastii așa puternice și cu atâția urmași. Conform surselor mai sus precizate, era de fapt fiul
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
nu dintre străini. Însăși felul în care numele bunicilor, părinților sau unchilor se dădeau nepoților cu consecvență timp de sute de ani infirmă originea numelui cuman. La fel, studiul genetic la nivel european relevă o prezență de 0% a originilor cumane în rândul populației, lucru teoretic imposibil în rândul unei dinastii așa puternice și cu atâția urmași. Conform surselor mai sus precizate, era de fapt fiul lui Radu Negru Vodă (cca.1255/60 - 1315). Radu Negru (Negru Vodă) a ales drumul
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
miilor de ani. Potrivit acelui studiu, pe teritoriul României haplogrupul N, specific populațiilor uralice (deci și cumanilor), are o frecvență zero, în timp ce haplogrupul Q, specific populațiilor turcice (implicit hunilor, magharilor și tătarilor), are o frecvență de 2 %. Dacă Thocomerius era cuman, haplogrupul specific popoarelor altaice se trasmitea întregii familii a Basarabilor. Tinând cont de numărul mare al urmașilor acestora înruditi și încuscriti cu numeroase familii românești ar fi trebuit să avem totuși o frecvența mai mare, fata de acel 0% absolut
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
acestora înruditi și încuscriti cu numeroase familii românești ar fi trebuit să avem totuși o frecvența mai mare, fata de acel 0% absolut, măcar pentru a se putea forma un județ cu minoritate cumanică majoritar!(?) Djuvara a lucrat pe latura cumană și a sintetizat argumentele sale justificat criticate, astfel: În final, Djuvara admite că fiecare ipoteză în parte nu constituie o dovadă, dar crede că, luate împreună, ar reprezenta un argument puternic, originea turanică a familiei Basarabilor fiind actualmente ipoteza de
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
lucru a celor mai mulți specialiști medieviști. Potrivit istoricilor Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu, nu este ceva ieșit din comun faptul că numele „Basarabă” (sau "Bassaraba") ar însemna în limba turcă veche „părinte cuceritor” sau „stăpânitor”, că este de origine cumană și că a fost purtat de întemeietorul Țării Românești. (Prezumția se mai bazează pe împrejurarea că numele cumane aveau foarte frecvent sufixarea "-aba, -oba, -apa, -opa" („tatăl”) și mult mai rar sufixarea "-oğlu" („fiul”), de ex. clanul cuman Burçoğlu, mai
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
din comun faptul că numele „Basarabă” (sau "Bassaraba") ar însemna în limba turcă veche „părinte cuceritor” sau „stăpânitor”, că este de origine cumană și că a fost purtat de întemeietorul Țării Românești. (Prezumția se mai bazează pe împrejurarea că numele cumane aveau foarte frecvent sufixarea "-aba, -oba, -apa, -opa" („tatăl”) și mult mai rar sufixarea "-oğlu" („fiul”), de ex. clanul cuman Burçoğlu, mai răspândită la celelalte neamuri turcice.) Ei arată că în privința numelor de persoane, „constatăm în toate timpurile și în
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
ca Ștefan, Mihai sau Petru. Faptul că el a purtat un nume străin, „nu scade întru nimic românitatea lui Basarabă”. După alți istorici, numele „Basarab” ar însemna în cumană "„prea sfânt, prea puternic, izbăvitorul”". Georgeta Penelea remarcă faptul că "„Originea cumană a numelui Basarab este incontestabilă, dar de aici nu se poate susține că și dinastia munteană ar fi fost de origine cumană. S-ar putea ca mama lui Basarab să fi fost o nobilă cumană, simbioza româno-cumană fiind astăzi un
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
istorici, numele „Basarab” ar însemna în cumană "„prea sfânt, prea puternic, izbăvitorul”". Georgeta Penelea remarcă faptul că "„Originea cumană a numelui Basarab este incontestabilă, dar de aici nu se poate susține că și dinastia munteană ar fi fost de origine cumană. S-ar putea ca mama lui Basarab să fi fost o nobilă cumană, simbioza româno-cumană fiind astăzi un fapt dovedit; mai multe familii boierești, în special din jumătatea răsăriteană a Munteniei, au o origine cumană”". Există și izvoare în baza
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
Penelea remarcă faptul că "„Originea cumană a numelui Basarab este incontestabilă, dar de aici nu se poate susține că și dinastia munteană ar fi fost de origine cumană. S-ar putea ca mama lui Basarab să fi fost o nobilă cumană, simbioza româno-cumană fiind astăzi un fapt dovedit; mai multe familii boierești, în special din jumătatea răsăriteană a Munteniei, au o origine cumană”". Există și izvoare în baza cărora unii cercetători speculează că Tihomir/Thocomerius ar fi fost fiul lui Möngke
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]