571 matches
-
la cele trei secții arată, asemenea tuturor competițiilor actuale, preponderența numerică (în afară de cea firească a gazdelor) a asiaticilor și rușilor, în general foarte competitivi. Juriul format din personalități internaționale marcante președinți: Tibor Varga-vioară, Aldo Ciccolini-pian, Grace Bumbry-canto vor trebui să cumpănească într-o luptă strânsă. O altă fațetă a Festivalului contribuind și ea la imaginea cât mai exactă și aprofundată a personalității enesciene este Simpozionul de muzicologie, care și el are o istorie veche deja de peste 2 decenii sub egida Uniunii
Festivalul Internațional "George Enescu" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15925_a_17250]
-
vizitei, s-a dorit discretă, a lui Mircea Geoană - apropo, eu n-am știut, deși eram în partid în acel moment - la Moscova înainte de alegerile prezidențiale. E bine ca fiecare să aibă proprietatea termenilor atunci când îi folosește și să-și cumpănească bine cuvintele", a spus Titus Corlățean. Cristian Diaconescu a candidat în 2010 la funcția de președinte al PSD, sfârșind prin a se retrage pentru a-l susține pe Mircea Geoană. Ulterior, el a înființat o formațiune de stânga, UNPR, alături de
Atac dur al lui Corlățean la un fost ministru de Externe by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/29316_a_30641]
-
aduc Gălbiorului ăstuia mic o bere. Îți place Sam Miguel? Te deranjează că ți-am spus Gălbior? E-un obicei prost. - Spune-i Lucky, îl sfătui colonelul. Omul ăsta-ți face cinste, Lucky. Ce otravă preferi? Băiatul se încruntă și cumpăni adînc în sinea sa, apoi spuse: - Îmi place Lucky Lager. - Și ce fel de țigări fumezi?, întrebă colonelul. - Îmi place Lucky Strike, răspunse el și toată lumea rîse. Imediat, Sam se uită la tînărul matelot Houston de parcă tocmai l-ar fi
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
fi vorba de nici o surpriză. E. Lovinescu putea scrie în 1927: "dl. Vinea ține să-și încurce ghemul artei sale în expresii enigmatice și libertăți față de punctuație care nu pot, totuși, masca firul clar al unei inteligențe artistice." Inteligența aceasta cumpănește însă totdeauna exact noutatea și obișnuitul. Dislocările topice, descentrarea imagistică, elipsele nu întrec niciodată măsura. Poemul în pur spirit avangardist nu-i iese decît foarte rar de sub condei lui Vinea. Așa se explică de ce volumul lui tardiv și aproape postum
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
sau viitoarea sa soție le-a expurgat? Să ne gîndim că aproape în aceeași perioadă Cioran era bursier în Germania și trimetea acasă, pentru revista Vremea, articole entuziaste despre Hitler și sistemul său nazist care, atunci, se constituia. Golopenția, fire cumpănită de bănățean, își vedea de rosturile doctoratului pe care îl pregătea, ferindu-se să comunice opinii despre Germania hitleristă în care, totuși, a trăit aproape trei ani. Și a fost, evident, foarte bucuros că l-a cunoscut pe Heidegger. În
Corespondența lui Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16631_a_17956]
-
ținte mișcătoare, toate, toate există în jur, abia ne strecurăm, abătuți și crispați, pe brînci, printre anevoințe și surprize cu fistic. Desigur, sînt subiectiv, n-am ținut niciodată să mă dau brav stîlp de-nțelepciune, n-am destoinicia de-a cumpăni talgere minuțioase, de-a pipăi exactul la imprecizie. Mereu o iau pe miriști știrbe, calc prin scaieți cît varza, dărîm codobelcilor spirala de aur, strivesc mușuroaie ce s-ar cuveni ocolite, măcar din prudență, dacă nu din pudoare, din grija
Îngerul mototolit (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15021_a_16346]
-
baioneta în burtă. La început îl plezni așa, la iuțeală, peste fălci, cum fac ofițerii. Omul însă nu-i dădea drumul. Părea învățat să rabde. Văzînd ceva ca asta începu să-i tragă metodic. Îl pleznea cu dreapta și-l cumpănea cu stînga, înghiontindu-l cînd îi mai rămînea timp și în capul pieptului. Atîta insistă fără nici un rezultat în chestia asta, încît începu să-i placă. Silit să se oprească din cauza acceselor de tuse, o lua de la capăt cu o
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Emil Brumaru C-un crin în mînă, cu o spadă-n alta, Îngerul meu trecea,-nțeles cu soarta, Prin aburii verzui ai dimineții, Spre partea morții din acea a vieții. N-avea nici spaime, nici mirări, nici grije, Lin cumpănit între corola tijei Și-otelul orbitor, doar ochii, parcă, Simțeam cum de plăcere i se-ncarcă. Mergeam asemeni lui, pășind pe-o urmă Lăsată-n iarbă, ne-nsoțea în turmă Și cerbi și nevăstuici cu botul umed, Și încercam voios să
Călătorie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6755_a_8080]
-
ironiei prin preeminenta conștiinței critice constructiv-destructive (sau prin "construcția negativă" despre care vorbea un alt comentator al limbajului ironic). Spuneam că Lucian Vasiliu ni se pare cel mai caracteristic poet ieșean, întrucît în producția d-sale melancolia și ironia se cumpănesc. Dar, întîi de toate, să-i consemnam reveriile închinate metropolei moldave. Ele dau glas unui calendar sacral local, cu file întoarse patetic, într-un netimp celebrator în absolut: "Vai, vremea cum trece/ rostogolind în abisuri/ sfintele cercuri:/ joi, vineri, sîmbătă
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
îndoieli amarnice, între o pereche de gumari, una de papuci din plastic verde, o sticluță de parfum bulgăresc de trandafiri, o basma cafenie ce avea imprimate pe ea un soi de valuri marine stilizate. Ca să-mi dau răgazul de a cumpăni asupra alegerii, m-am îndreptat, cam într-o doară, către rafturile de care răspundea Nea Tase, librarul și papetarul. O auzisem pe mama plîngîndu-se din pricina banilor și găsisem soluția în chinta roială a lui Nea Tase: unul dintre volume se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
Ai făcut vreodată dragoste cu o fată? a întrebat Billy. Tonul întrebării părea absolut inocent, și totuși era o întrebare șocantă în condițiile unei relații atât de noi, chiar și la bordul unei corăbii pline de bărbați. Herman și-a cumpănit cu grijă răspunsul. Prietenia lui cu Billy se baza pe sinceritate, și nu avea de gând s-o sacrifice. - N-am prea avut prilejul unor relații de felul ăsta, a spus el. Așa că răspunsul ar fi nu. Încă nu mi
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
de acolo, pe marginea acoperișului. Mânios, Mehală luă bastonul și, fără să-l simtă hoțomanul, se furișă pe lângă stâlp. Tâlharul băgase adânc mâna în una din ferestrele hulubăriei și îl scotea, dibaci, chiar pe rotat. Mehală văzu vânăt în fața ochilor. Cumpănind în pumn bățul cu mutelcă, îl azvârli dintr-o dată sfârlează către hoț. Surprins, copilul se feri, dar piciorul îi alunecă pe tablă ; de pe acoperiș el căzu de-a rostogolul și se prăbuși în curte. Plin de furie, Mehală privea de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
trece pe toate ca pe apă. Să vă dea Cel de Sus sănătate și să ne vedem cât mai des. Să trăiești, Dumitre, și voi, copii, să aveți spor în toate! A pus apoi mâna pe ulcica cu vin, a cumpănit-o în mână preț de o minută, în timp ce ochii aburiți priveau undeva nedefinit. Apoi a băut prelung, fără să răsufle. Când a terminat vinul din ulcică, a așezat-o apăsat pe masă, și-a dres mustața cu dosul palmei și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o bucată de cale, Mitruță s-a urcat în sanie. În scurt timp, însă, a sărit jos, cu o durdă ca aceea în mână. Uite aici, Ioane - i-a arătat-o lui Cotman. Acesta a luat-o în mâini, a cumpănit-o ca pe o găină și a întrebat: N-o ruginit de când stă în pod? Și mai întâi, cu ce merge? Cu sare sau cu plumbi? Râzi de scula mea... Dacă ai ști câți urecheați am cotonogit eu cu ea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu Hliboceanu ca să le tragem un colind ca la niște gospodari ce sunt!” - îi zbârnâia prin cap lui Cotman. „Mitrel abia mă așteaptă să-i pregătesc buhaiul. Că de! Îi băiat mare de-acum și merge cu uratul” - medita Mitruță, cumpănind în mână durda gata încărcată... „Poate fimeia mea a mai duce-o până după sărbători... Și dacă ar fi băiat ar fi strașnic, pentru că o avem pe Ileana, care-i mare de-amu’. Mâine-poimâine merge la școală” - chibzuia Alecu Slobodă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ei au mai jefuit și pe alții... Ce și-au zis dumnealor când te-au lovit cu baltagul? Gata! Pe aista l-am lăsat mort! De acum înainte știm cine urmează și acela va avea același sfârșit - a grăit Mitruță, cumpănind durda în mână. Costache, mai ai hârtia cu care ți-au plătit domnii când au fost ultima oară pe aici? O mai am. Iacătă-o. Uitați-vă aici. Hârtia asta are același semn, ca cele mai multe din care au fost găsite
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
puțin și sfârși prin a da din umeri. — E tot aia, zise. Iar pe colegul meu nu pare a-l deranja prea mult schimbarea planurilor. — Chiar Îmi face plăcere, preciză italianul, mereu zâmbitor. — Mai mult, ne ușurează treaba, continuă Alatriste, cumpănind bine lucrurile. Să rănești unul sau doi oameni, noaptea, e mai complicat decât să-i răpui. — Arta simplității, Întări celălalt. Dar acum căpitanul Îl privea țintă pe mascat. — Ceva Însă mă pune pe gânduri, zise Alatriste. Cavalerul care a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
atenție. Cugetă din nou. — Prietenul meu are nevoie de puțină odihnă. Iar individul care l-a rănit s-ar putea să ne aștepte ceva mai Încolo... Iarăși Încercă să-l studieze mai bine pe cel din fața lui, străduindu-se să cumpănească proporția de conspirație și de sinceritate din atitudinea sa. La sfârșit ridică din umeri, dând de Înțeles că nici el, nici prietenul lui nu aveau de ales. Domnia voastră știe unde mergeam? Alatriste Îi susținu nepăsător privirea. — S-ar putea. — Cunoașteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
am o memorie mizerabilă. Iar măștile... Văzu că Olivares dădea o lovitură surdă În masă, Încercând să-și ascundă nerăbdarea. Însă privirea pe care i-o acordă lui Alatriste era mai degrabă una de prețuire decât de amenințare. Părea să cumpănească ceva În sinea lui. — Încep să mă cam satur de proasta dumitale memorie. Și te previn că am călăi În stare să i-o Învioreze și celui mai căpos. — Rog pe Excelența Voastră să mă privească bine În față. Olivares
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
elementelor iudai ce, armenești, albaneze, săsești, italienești, ucrainiene, sâr bești ș.a.m.d. Trei: blestemul (feeric!) al arderii etapelor. Specificul dezvoltării sincopate, cu sincronizări bruște, aiuritoare pentru elite, dezarmante pentru cei mulți. Amețitoare salturi civilizatorii, sfidând rădăcinile, forțând racordări neavenite, cumpănindu ne sadic între franco, germano, ruso și (mai rar) anglofilie. Patru: pe fondul ăsta belaliu, vezi bine că - la o țărănie admirabilă, de sublimă noblețe, aristocratică în esență, dar desculță-n aparență - am avut o boierie preponderent alogenă, autosuficientă, narcisiacă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
la punct pe aliterații noștri, adică științificii, de felul în care un eminent geometru sau chimist poate să nu distingă un sonet de un alt gen de poezie, sau un Rembrandt de un Rafael; nu-mi servește la nimic a cumpăni la asta, pentru că nu aș ajunge la fondul răului, nici nu-mi servește să repet cât trebuie să tragem pentru a simți știința și a înțelege arta, a face știința artei și arta științei, și a scoate la lumină atât
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pe clovnul la el acasă. Exact la fel îl reproduceau oamenii care îl ascultaseră pe Stalin la congrese ori fuseseră convocați la el. Să fie vreo mistificare? - Eu cred în lucrarea mea, spuse Strum. Stalin tăcu un timp. Părea să cumpănească la aceste cuvinte. - Simțiți cumva lipsa literaturii străine, datorată vremurilor de război, sînteți asigurat cu aparatură? întrebă Strum. Cu o sinceritate ce îl uimi și pe el, Strum rosti: - Vă mulțumim foarte mult, Iosif Vissarionovici, condițiile de lucru sînt absolut
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
lucru sînt absolut normale, bune. Liudmila Nikolaevna, stînd în picioare, într-o poziție de parcă Stalin ar fi văzut-o, asculta convorbirea. Strum îi făcu un semn cu mîna: „Șezi, cum de nu ți-e rușine.". Iar Stalin tăcea din nou, cumpănind la cuvintele lui Strum, apoi rosti: - La revedere, tovarășe Strum, vă doresc succes în activitate. - La revedere, tovarășe Stalin. Și Strum lăsă receptorul. Acum ședeau unul în fața celuilalt, la fel cum șezuseră cu cîteva minute mai înainte, cînd vorbeau despre
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
ncheia c-un escedent însemnat la venituri, o dovadă că oamenilor nu le trebuia nici măcar atât cât luau. Nu numai bugetele statului, ci toate, ale comunelor rurale, ale institutelor de binefacere, se ncheiau cu escedente, o dovadă că pretutindenea se cumpăneau exact trebuințele cu mijloacele disponibile. În zilele lui Știrbei Vodă escedentul anual al cutiilor satelor era de câteva milioane de franci. Se știe că acești bani nu se datorau unor dări comunale deosebite, ci erau o parte a dărilor către
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și cu aflarea celui mai mare secret al existenței: Geneza. Fiindcă nimic nu e mai important pentru tine decât să știi de unde a venit poporul tău și de ce părinții voștri nu-și aminteau nici unul să șefi născut vreodată... 3. Zarul cumpăni o clipă pe o cută a pledului și apoi începu să se rostogolească. Răsuflările celor patru bărbați se opriseră. Micul fragment de os se mai roti de două ori și apoi se liniști: șase. ― Nu se poate!... Nu se poate
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]