368 matches
-
Bufetul. Cizmele, cu cel puțin două numere mai mari decât ar fi fost nevoie, lipăiau și clefăiau pe drum, după cum se arăta noroiul de gros ori de subțire. În fața Magazinului mițam curățat încălțările conștiincios, fără grabă, cu mișcări liniștite și cumpănite, de om care știe bine ce are de făcut. Era taman pe dos: habar nțaveam ce săți cumpăr mamei din acea uluitoare bogăție de mărfuri carețmi lua răsuflarea și mă lăsa fără grai. Oscilam, cutreierat de îndoieli amarnice, între o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Hotarul fără temei care a tăiat capul Bucovinei noastre... Cel puternic are însă întotdeauna dreptate, o falsă și ilegală dreptate, care pe noi nu contenește să ne doară. Ciprian parcă nu mai este același om, nu mai este calm și cumpănit. Gura lui mică și roșie, făcută parcă doar pentru a surâde ironic, e cuprinsă de un rictus ciudat. Aprinde cu un aer absent o pipă aparent uitată într-o firidă de lângă soba care începe să se răcească. Se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în teren în ochii unor politicieni prea grăbiți cu tăierea fondurilor de stat, fusese felicitat, dar nimeni nu observase noutatea, M.I.P. Mai tîrziu, cînd a fost observată, a ieșit ce a ieșit. A stat și s-a gîndit cu grijă, cumpănit, și a ajuns la concluzia că, în fața celorlalți servitori de la vila Katerina, guvernanta K.F. reprezenta lozul cei mare. Nu s-a înșelat. Cu toate că mai tîrziu a ajuns la concluzia că "metoda de investigație Popianu" funcționa în acest caz aberant, K.F.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
importanți dintre ei sunt din nou contestați, gestul nostru nu‐ i doar act de curaj civic, dar și unul de dreptate meritată. „Istoria critică a literaturii române”, prezentă pe masa multora dintre noi, n u‐ i un triumf de judecată cumpănită, cât aducerea în prim pla n a unei ambiții nejustificate, de natură să aducă atingere idolilor noștri care sunt Eminescu, Creangă și nu numai. Coborârea l or de pe locul unde i‐ a înălțat părinții și bunicii noștri, înaintași i, se
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
din nou pe Nishi Kyūsuke. Nishi le povestise încântat cum cu ajutorul lui Velasco ce le servea drept interpret, învățase de la secund să folosească busola și atunci Tanaka se pornise dintr-o dată să-l mustre. Nu poți să fii puțin mai cumpănit? Dacă o să apărem ca niște flușturatici în ochii străinilor, onoarea noastră de soli o să aibă de suferit! Uluit, Nishi rămase pentru o clipă fără grai, dar apoi răspunse: — De ce? Chiar dacă sunt străini, putem învăța de la ei multe lucruri. Străinii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
valoare programatică, mizând, din nou, pe echilibrul, sobrietatea, onestitatea și imparțialitatea judecății critice: „Critica nu poate fi restrictivă, ci comprehensivă, întâmpinând cu aceeași atenție valorile din orice direcție s-ar ivi. Criticul adevărat, după mine, își orientează circular antenele receptoare”. Cumpănită și elegantă în aprecieri, critica lui G. Dimisianu este, în același timp, și o emblemă a bunuluisimț. Gh. Grigurcu observă că această formulă critică e rodul unui paradox: „Critica lui Gabriel Dimisianu ni se pare a înfățișa un paradox: pe
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
vrem să fim.” Louis Lavelle 336. „Este semnul slăbiciunii noastre de a nu ști să ne alegem lecturile, precum de a nu ști să ne alegem prietenii.” Louis Lavelle 337. „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris Încet gândită, gingaș cumpănită, Ești ca o floare - anume înflorită, Mâinilor mele care te-au deschis.” Tudor Arghezi 338. „Cartea îndeplinește nu numai misiunea de a ne pune în contact cu semenii noștri depărtați în timp și spațiu; cartea îndeplinește fapte de mirare de
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
oprea privirea pe fiecare dintre noi, pe rând, nu sărea pe nimeni, nici pe mine, și spunea: „Mă rog frumos, domnii mei, știu, cum să nu să știu, că acu’ gura lasă apă la noi“, pentru ca, după o pauză bine cumpănită, în care fiecare se auzea pe sine și pe ceilalți înghițind în sec, din compasiune și din cunoașterea suferinței noastre comune, să anunțe: „Nu mai vorbeam de grăsime, ziceam acum în ce fel înjunghiam la porcul.“ Chiar dacă s-au pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dintre secțiunile din Flori târzii purtând chiar titlul cărții precedente de parimii. În al doilea rând, factura scrisului lui Vasile Fetescu prefigurează potențialități pentru acest gen. În aproape întreaga operă literară a profesorului se întrevede înclinația pentru cugetarea densă, bine cumpănită, cu valențe axiologice și moralizatoare, exprimată în cuvintele cele mai potrivite și uzând de logica modalităților categoricului și apodicticului. Cum spuneam în recenzia la volumul Stropi de înțelepciune, aforismul nu este la îndemâna oricărui scriitor. El presupune îmbinarea câtorva calități speciale
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Amintirile alcătuiesc istoria vieții fiecăruia dintre noi, trecutul nostru, de care nu ne putem despărți. Evocare Evocarea unor amintiri nu ne produce plăcere, dar nici nu le putem șterge cu buretele. Confuzie Visătorii confundă adesea fantezia cu realitatea. Pregătire Viața cumpănită și așezată la tinerețe pregătește un trai liniștit și sănătos la bătrânețe. Amintiri Amintirile din primii ani de viață stocate în memorie au o mare încărcătură emoțională și sunt păstrate cu mare grijă. Adevăr Cu primii ani de viață și
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Se pleacă soarelui ferit Al certei sere animale: Îngână sângelui ivit. Scris, râul trece-n mai albastru Și varurile zilei scad, E rana Taurului astru. Vădita țară, Galaad. AURA Mire, văzut ca femeea, Cu părul săpat în volute, De Mercur cumpănit, nu de Geea, Căi lungi înapoi revolute; La conul acesta de seară, Când sufletul meu a căzut Și cald, aplecatul tău scut Îl supse, ca pata de ceară, Crescut, între mâini ca de apă, Ce lucru al tainei cercai? Sub
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un rămas bun profetic: "Vă las vouă partea mea de construcție a socialismului victorios." Din acest caier al amintirii, Petrea Păun subție o ață de gând, așa cum Iustiniana torcea firul de tort de pe furcă: Galan ăsta pare să fie om cumpănit și păstrător, măcar că și el e sămânță de sărman, neștiutor și leneș. Amânând să-și scoată mâna dintre bulendre răvășite și scule cu muchii tăioase împuținatele oseminte ale fostei sale agoniseli de fruntaș al Goldanei Petrea Păun îl îmbie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
echitabilă... Gosseyn nu cerea decât să fie convins. - Între noi fie vorba, zise umbra cu glasu-i puternic, dumneata și cu mine; am putea domina galaxia. Gosseyn poate că zâmbi, dar fu un zâmbet dezagreabil. Cuvântul "domina" nu era prea bine cumpănit pentru a câștiga încrederea unui individ crescut conform metodelor sale. Dar nu răspunse Voia să asculte tot, comentând cât mai puțin cu putință. - Firește, zise umbra, te avertizez, că, dacă te vei arăta mai puțin puternic decât cred, nu vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ochii tăi cât prețuiește sarea, de-o dai și la vite s-o lingă în iesle, și-o agonisește tot sărăntocul pe nimica? LIANA: Mă rog de iertare, slăvite stăpâne și tată, eu am socotit că dragostea mea, dacă trebuie cumpănită cu cele de-ale gurii, nu va părea Măriei Tale mai de puțin preț decât cea mărturisită de surorile mele. PRICINĂ: Rău ai socotit, și de aceea mă vezi trecut în jâlțul cel albastru. Ba am să mă așez de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ca o mamă. ILINCA: Cu adevărat, fata mea, Liana, să știi că te-am îndrăgit așa cum numai o mamă poate îndrăgi, și că te iubesc așa cum îmi iubesc fata cea dreaptă a mea, la care mă duc acum. Pentru că ești cumpănită în purtări, harnică, pricepută, destoinică la vorbă și la faptă, nelacomă, ascultătoare și cu înțelegerea mereu trează la cei din juru-ți; cât nu pricep cum s-a putut alege asemenea copilă cuminte ca tine, care-ai trăit, cum mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
eu c-ar fi, viteazule. Da' în anii dinaintea venirii domniei tale, cam câte războaie să fi purtat Măria Sa Gând-Împărat? PÂRJOL: Pe câte știu, niciunul. Măria Sa se arată a fi cârmuitor pașnic și înțelept, care cată a împlini cu vorba cumpănită ceea ce alții duc la capăt cu zvoană și vărsare de sânge. LIANA: Tare bine le știi și le cunoști pe toate domnia ta, căpitane Pârjol. Și-ntr-asemenea stare, cam ce pot face oștenii de sub mâna domniei tale? PÂRJOL: Huzuresc și stau întinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o cerere? — După ceea ce tocmai mi-ai acordat, ar fi o fericire pentru mine să-ți arăt o infimă parte din imensa mea recunoștință. Nizam nu se lasă rugat. — Te știu discret, puțin Înclinat spre vorbărie, te știu Înțelept, drept, cumpănit, În măsură să deosebești adevărul de neadevăr În orice lucru, te știu demn de Încredere: aș vrea să așez Între mâinile tale Îndatorirea cea mai delicată dintre toate. Omar se așteaptă la ce-i mai rău, și chiar ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
decât să mă ajute. De-asta, atunci când am căutat cu disperare o slujbă și am rugat-o să mă ajute să mă angajez și eu la compania ei, m-a refuzat scurt. I-am scris o scrisoare lungă și bine cumpănită, În care i-am spus că Îmi dau seama că o pun Într-o postură extrem de delicată, dar că i-aș fi enorm de recunoscătoare dacă mi-ar da o șansă cât de mică, fie și doar câteva zile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
în afară de Filippo și de Pagolo, atât cât aceasta ar depinde de mine, nu le văzuse. Am redobândit ceva din bunăvoința dumneavoastră o dată cu scrisoarea din 23 ale lunii trecute, în care sunt prea fericit să văd cât de ordonat și de cumpănit vă îndepliniți funcția publică pe care o aveți; și îndemnul meu este să continuați tot astfel, deoarece acela care renunță la propria lui liniște pentru liniștea altora o pierde pe a lui însuși, iar de la ceilalți nu primește în schimb
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
două generații - arhitecți, bagă bine de seamă, crema artiștilor!! țipă de data asta amicul meu. Ia zi, domnu’ Jean, ce-ți fac copiii ăia? I-am lăsat să se descurce cu pensia alimentară, răspunde omul după o pauză atât de cumpănită, încât cine nu-l cunoștea i-ar fi repetat de două ori întrebarea. E bine dacă mai ai copii de pensie, înseamnă că ești putinte, râde Tanger. Păi unu-i student și ălălalt cere bani! lămurește arhitectul. Parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
echitabilă... Gosseyn nu cerea decât să fie convins. - Între noi fie vorba, zise umbra cu glasu-i puternic, dumneata și cu mine; am putea domina galaxia. Gosseyn poate că zâmbi, dar fu un zâmbet dezagreabil. Cuvântul "domina" nu era prea bine cumpănit pentru a câștiga încrederea unui individ crescut conform metodelor sale. Dar nu răspunse Voia să asculte tot, comentând cât mai puțin cu putință. - Firește, zise umbra, te avertizez, că, dacă te vei arăta mai puțin puternic decât cred, nu vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cum are panică de orice gest mai isteț, are panică și să cheltuiască bani. Viața lui necăjită l-a învățat de mult astfel, iar Cavarna-Port nu-i oferă nici o tentație. Cărțile cumpărate constituie în viața lui un eveniment important, îndelung cumpănit și savurat, o orgie ce-l face mândru în sufletul lui, de care vrea să profite cât mai mult timp, în lungile nopți de iarnă, când nu vine cu săptămânile nici o veste din altă parte. În chipul acesta, orice erou
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
noi și din asta. „Noi?“ s-a gândit Parolică... Și s-a văzut cu douăzeci și cinci de ani În urmă, svelt, blond, mai slugarnic, dar mai pesimist decât Costel, disciplinat și credincios partidului, care aprecia În tristețea lui atitudinea unui om cumpănit și rezonabil, adică ușor manipulabil. Fusese un complice inteligent al politicii comuniștilor, tovarășul Nicolae Ceaușescu Îl remarcase, Îl sfătuise, el Încuviințase, fusese răsplătit cu șefia acestui județ bogat, pe care Îl călca În picioare cu autoritate. Gâtuise din fașă elanul
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
un șoc. Rotunjiri O practică a vânzătorilor, în ultimii ani, Este lipsa la cântar și „ciupitul” la bani. Rotunjind în plus suma, cu câteva sutare, Păgubesc cumpărătorii cu nerușinare. Radiografie Bilanțul prezentat de Președinte-n Parlament, Constituie un semnificativ eveniment. Cumpănit, echidistant, cu realism, A „radiografiat” parcursul țării spre capitalism. Răsplată O tânără profesoară a îndrăznit Să-și ajute „elevii cu probleme”, gratuit, În loc de mulțumiri și felicitări, A fost „răsplătită” cu... mustrări. Pregătire deplină Stăpânirea temeinică a unei limbi străine, Este
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
celor ce se vor mîndri cu patriotismul superior al lui Renan, de-abia începe. (...)Vom fi slăviții și sfinții secolelor următoare. Și scriitorul patriotismului de atuncea, care va privi criptele noastre cu ochi reci și le va ceti cu vorbe cumpănite, nesocotind glorioasa țărînă, are să împrumute, desigur, ca și cel de azi, pus în fața legendelor de pînă acum, învinuirea de înstrăinător și blestemător, din partea unor contimporani stupizi, stupizi ca toți contimporanii (sic!)”. Numeroase însemnări din Contimporanul, îndeosebi cele de la rubrica de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]