718 matches
-
am căzut de acord că pe drept cuvânt aceasta este numită virtute. ATENIANUL: Da. CLEINIAS: Și am stabilit că virtutea este împătrită ș...ț și, în plus, că virtutea principală este înțelepciunea căreia toate lucrurile și celelalte trei virtuți șcurajul, cumpătarea și dreptateaț trebuie să i se supună. (964b-965a) ATENIANUL: Există oare, pentru un legislator, pentru un gardian al legilor ori pentru un om care consideră că îi întrece în virtute pe ceilalți și care a fost distins pentru astfel de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
legislator, pentru un gardian al legilor ori pentru un om care consideră că îi întrece în virtute pe ceilalți și care a fost distins pentru astfel de însușiri, vreun lucru mai însemnat decât cele despre care discutăm, și anume curajul, cumpătarea , dreptatea și înțelepciunea? CLEINIAS: Cum să existe? ATENIANUL: Nu se cuvine oare ca în toate privințele acestea interpreții legilor, învățătorii lor, legiuitorii și gardienii celorlalți cetățeni, să fie mai capabili decât oricine în a-l instrui asupra viciului, a virtuții
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
numărul și funcția părților sufletului (părțile rațională, pasională, apetitivă), respectiv ale Cetății (filosofii-regi, paznicii, agricultorii), de relațiile dintre ele în cazul „normal” - raționalul, respectiv filozofii trebuie să conducă -, de virtuțile care sunt identice în cazul individual și cel colectiv (dreptatea, cumpătarea, curajul, înțelepciunea), cât și, în final, de stadiile similare ale alterării și decăderii deopotrivă ale sufletului bun, respectiv ale Cetății perfecte. Toate aceste echivalențe, similitudini și analogii sunt urmărite în chip paralel și sistematic în tot cuprinsul dialogului, iar locul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
care nu impun legi care să-i oprească pe tineri din a-și risipi averea, care astfel revine celor de la putere, aceștia devenid și mai bogați. Aceste legi se referă și la o bună educație care să îi îndrume spre cumpătare și în general spre cultivarea virtuților. Se creează astfel grupuri de bogați deveniți săraci, „o mare mulțime de bondari și de cerșetori” care poartă ranchiună cârmuitorilor care le-au răscumpărat averile. Cei bogați vor fi tot mai nepăsători față de tot
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ratată de a lupta împotriva unei părți rele din suflet. Astfel, „cetățuia sufletului tânărului”, golită de învățături și ocupații frumoase, va fi câștigată de cuvinte și opinii mincinoase, el va suferi o inversare de valori decisivă, va numi sfiala - neghiobie, cumpătarea - lașitate, iar sfruntarea - bună educație, lipsa de stăpânire - libertate, desfrânarea - mărinimie, nerușinarea - bărbăție. În mod evident, el va prețui toate plăcerile ca fiind egale între ele și se va deda la toate cum le va găsi fără să se abțină
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nici o fărădelege. Doar acordul cu sine însuși, când rațiunea sau partea pasională fiind cele care stăpânesc, reușește să îndepărteze această parte tulbure. Ajuns în acest stadiu, acest om va degenera înspre cele mai mari nebunii, alungându-și din suflet orice cumpătare sau rușine. Fiul democratului va ajunge cu adevărat un om tiranic în momentul în care, fie prin fire, fie prin deprinderi, sau ambele, ajunge „bețiv, iubăreț și descreierat”. Exagerarea tuturor dorințelor apetente nenecesare și nelegitime îl va face pe acesta
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
se aseamănă situației unui pictor. Pânza și reprezentarea pe pânză ce echivalează unei imagini obținute în suflet să spunem că va corespunde unei imagini noetice a constituției. Pictorul constituțiilor (politeiw=n zwgra/foj) privește către realitățile în sine (dreptatea, frumosul, cumpătarea și toate celelalte) și așază pe pânză o comunitate umană cu oameni zugrăviți după modelul realităților în sine, obținând „caractere umane pe cât posibil asemănătoare cu divinul”. Rațiunea lor va sta sub semnul înțelepciunii, ardoarea sub semnul curajului, iar dorința sub
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
toate celelalte) și așază pe pânză o comunitate umană cu oameni zugrăviți după modelul realităților în sine, obținând „caractere umane pe cât posibil asemănătoare cu divinul”. Rațiunea lor va sta sub semnul înțelepciunii, ardoarea sub semnul curajului, iar dorința sub semnul cumpătării. Toți se vor pune sub guvernarea celor care dețin excelența rațiunii, iar conducerea aceasta va fi „imperiul rațiunii”. Pornind, așadar, de la nivelul realităților pure, pictorul care folosește rațiunea pură drept penel zugrăvește un model. La acesta se referă Socrate în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
leul) și dorința (bestia). Ar trebui atunci ca primele trei constituții să epuizeze gama posibilităților combinatorice oferite de semnul omului, al leului și al bestiei. Kalipolis-ul (constituția cea dreaptă: regalitate sau aristocrație) reprezintă „imperiul rațiunii”, semnul omului, virtutea (înțelepciune, curaj, cumpătare) și armonia celor trei aspecte ale cetății și ale sufletului. Conducătorul este aici filosof, într-o formă sau alta, el întruchipează „omul regal”, iubitor de înțelepciune. Ea reprezintă formula unificată a omului și a cetății, și legătura cea mai strânsă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Platon, grecul, poziția tiraniei înseamnă sfârșitul ei ca morfologie a politicului. Aspectul sufletului aflat la conducere Clasa socială conducătoare Omul reprezentativ Comparația finală Om/ Leu/ Bestie Constituția Modelul de virtute Rațiune Paznicul-filosof Omul regal O.(l.b.) Kallipolis Înțelepciunea curajul cumpătarea Ardoare Soldat Omul timocrat L.(o.b.) Timocrație Onoarea Dorință Generală Producător Omul oligarh B.(o.l.) Oligarhie Averea Concretă Omul democrat Capul domestic al bestiei Democrație Neînfrânarea Ireală Omul tiranic Capul sălbatic al bestiei Tiranie Demența II. Morfologia politică
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
multe omagii. De aici un întreg set de reguli de comportare, de amânări și piedici destinate să întârzie scadența (pentru eromenos), recompensa (pentru erastes). În această relație se perfecționează „arta curtării”. Prin urmare, îndrăgostitul (erastes-ul) are inițiativa; i se cere cumpătare, stăpânire de sine, adică amânarea dorinței, ceea ce nu are ca efect diminuarea dorinței, ci sporirea ei deopotrivă cu avansarea cumpătării către starea de excelență. Acum e momentul în care începe să se întâmple ceva: cel care e mai avansat pe
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
eromenos), recompensa (pentru erastes). În această relație se perfecționează „arta curtării”. Prin urmare, îndrăgostitul (erastes-ul) are inițiativa; i se cere cumpătare, stăpânire de sine, adică amânarea dorinței, ceea ce nu are ca efect diminuarea dorinței, ci sporirea ei deopotrivă cu avansarea cumpătării către starea de excelență. Acum e momentul în care începe să se întâmple ceva: cel care e mai avansat pe calea iubirii (îndrăgostitul) e și „mai cunoscător” în ale iubirii, și când Eros se adresează adevărului (în „trecerea” a patra
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
din Alcibiade). Socrate, spune Vlastos, este, în eros, calm, echilibrat, vesel, glumeț și, mai cu seamă, „cu tot dinadinsul întreg la minte”. Adevărat că Alcibiade vede zei sub masca lui Socrate, sub masca silenului vede statui divine și „belșug de cumpătare” înlăuntrul lui, prin urmare - sophrosyne. Nici vorbă de angoasă în erosul de tip socratic. Foarte „socratic” argumentul lui Vlastos: Socrate, când spune că „nu știe nimic”, nu vorbește serios (căci el este, totuși, cel mai înțelept!), deși vorbește serios (căci
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
caii tractează atelajul ca reprezentând simțuri contrare: latura „inimoasă” (thymoeides) și latura „pofticioasă” (epithymetikon), iar vizitiul e latura eminamente reflexivă (logistikon). Platon simplifică motivul oriental după cum îl și îmbogățește. Atelajul e tras de cai diferiți - dorința și voința, neînfrânarea și cumpătarea. Un aspect al problemei asupra căruia insistă Gabriel Liiceanu este următorul: cine e înaripat? - caii, carul, roțile carului, vizitiul sau întregul? „Lucrul nu este clar și nici nu trebuie să fie clar”; importantă e diferența cailor „tractatori” care-și exercită
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
participare, și în afara participării creștinismul e neant. De aceea începe el cu o nuntă. Că râsul trebuie să fie cumpătat, e altceva. Toate au a fi cumpătate (cuminți) și nu numai în creștinism, fie măcar și în forma dialogală a cumpătării. De altfel, există și „glume sfinte” (spiritualiter salsa). Trimit, pentru completări, la E.R. Curtius, Literatura Europeană și Evul Mediu Latin, Ed. Univers, București, 1970, pp. 483-496, intervalul care tratează despre „Glumă și gravitate în Literatura Medievală”. Apoi vreau să re-sesizez
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
jur, ceea ce, de fapt, nu este decît suspiciunea sau neîncrederea noastră exagerată În semeni?!...). * SÎnt numeroase moduri de compromitere a „virtuții”. Tudor Vianu ne prezintă cîteva, dintre cele mai frecvente: „Poți adopta atitudinile virtuții și pentru motive inferioare, de pildă cumpătarea din avariție, discreția din lipsă de curiozitate, castitatea din lipsa pasiunilor. Un om rece, mărginit și egoist poate semăna cu un om virtuos”. * „Orice viciu are Întotdeauna scuza sa.” (P. Syrus) „Viciul” Încearcă să-și justifice prezența prin faptul că
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
epicurismul la o filosofie a pântecelui, mai exact a părții de jos a acestuia, ține mai mult de discursul lui Athenaios din Dipnosofiștii decât de realitate: în caz contrar, ce-i de făcut cu elogiile apăsate aduse de Epicur prudenței, cumpătării, practicării filosofiei, prieteniei, râsului, tot atâtea variațiuni pe tema bucuriei de a trăi și a purei plăceri de a exista care aduc în scenă și în joc mult mai mult decât plăcerile vulgare, animalice, triviale? în această etică exigentă, voința
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Modul de întrebuințare al Grădinii seamănă până la confuzie cu regulile vieții monahale: singura diferență importantă rămâne planul de imanență al epicurismului. în afara acestei chestiuni, etica ar putea fi impărțită: reducere a dorințelor, interpretare ascetică a plăcerii, practicarea blândeții și a cumpătării, exercițiul spiritual efectuat în comunitate, egalitarism în izolare, frugalitate și sobrietate, austeritate, sărăcie. De ce ar neglija cineva în așa măsură conținutul gândirii epicuriene și ar face-o să exprime contrariul a ceea ce spune ea de fapt, dacă nu din cauza unei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și echitate și justiție socială au o istorie bogată. Dovada o constituie și faptul că termenii de justiție și echitate provin din latină: justiția, derivat de la justus, care înseamnă „dreptate, bunătate” și echitate, deviat de la aequitas, care înseamnă „potrivire, dreptate, cumpătare”. De asemenea, cele mai importante lucrări din filosofie, - Republica (Platon) și Etica Nicomahica (Aristotel) - sunt consacrate în mare parte analizei a ceea ce ar trebui să fie o societate justă și echitabilă. În societatea antică, justiția, considerată o virtute esențială atât
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
atât crește rolul ei. De obicei se comunică în scris politica organizațională, procedurile, evenimentele, schimbările. Dar tot din această categorie fac parte și fișele de post, evaluările angajaților, scrisorile de referință, rapoartele etc. Comunicarea în scris necesită atenție sporită și cumpătare din partea emitentului, iar acesta nu are la dispoziție arsenalul instrumentelor de metacomunicare. În scris ideile și emoțiile sunt exprimate mult mai selectiv și concis. Mesajul poate fi recitit, corectat înainte de a fi înaintat receptorului. De multe ori scrisorile, faxurile întăresc
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
sinceritate - minciună, falsitate 15 Altruism, generozitate - egoism, egolatrie, meschinărie 17 Aroganță, obrăznicie, batjocură - bunsimț, bună creștere, bună-cuviință 20 Bine - rău; bunătate - răutate 21 Bucurie, plăcere - durere, suferință 23 Caracter, cinste, corectitudine - ipocrizie, desfrânare, hoție 25 Cauză, efect - Întâmplare, neprevăzut 27 Cumpătare, moderație, măsură - exces, lăcomie, avariție, beție 29 Curaj, Îndrăzneală, risc - frică, spaimă, abandon 31 Demnitate, eroism - slugărnicie, lașitate 33 Dreptate, justiție - nedreptate, injustiție 35 Educație, educatori, educați 36 Experiență de viață 37 Imaginație, iluzie, visare 39 Interes, dorință, aspirație, speranță
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
psihologului și a educatorului. Am selectat, prin urmare, Îndeosebi acele proverbe care-l Înfățișează pe om În complexitatea sa psihologică, evidențiindu-i calitățile și defectele de fiecare zi: de exemplu, generozitatea, ospitalitatea, respectul pentru prietenie, demnitatea, cinstea, spiritul de solidaritate, cumpătarea, discreția, sinceritatea, spiritul tolerant, modestia, străduința de autoperfecționare etc., dar și manifestări negative, de genul: lăcomia, lenea, lăudăroșenia neacoperită de fapte, hoția, prostia, mânia (ca dovadă a neputinței), aroganța, invidia, minciuna etc. Am recurs la această radiografiere de ordin psihologic
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
depline a proverbului respectiv. Având În vedere numărul relativ mare al proverbelor propuse (aproape 800), am considerat necesară o prezentare ordonată a lor, după un criteriu ce grupează, pe cât posibil, diversele calități și defecte umane În perechi antitetice: de exemplu, cumpătare, moderație - lăcomie, exces; anticipare, prevedere - imprudență, precipitare; modestie - Îngâmfare, lăudăroșenie; demnitate - lașitate; sinceritate - minciună; istețime - prostie; curaj - frică; recunoștință - ingratitudine etc. Recurgerea la acest criteriu se justifică, apoi, și prin dorința de a ușura cititorului găsirea rapidă a proverbului care
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Împrejurare trebuie să ne păstrăm speranța unei reușite sau a intervenției unui moment favorabil.) Unde dai și unde crapă. Când obținem un alt rezultat decât cel scontat, se mai spune: „Socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg”.) Cumpătare, moderație, măsură - exces, lăcomie, avariție, bețietc "Cumpătare, moderație, măsură - exces, lăcomie, avariție, beție" Calea de mijloc e cea mai bună. Pentru că ea cultivă un simț al măsurii În toate: „Destul ajunge și prea mult strică”; „Nu te-ntinde pe cât n-
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
reușite sau a intervenției unui moment favorabil.) Unde dai și unde crapă. Când obținem un alt rezultat decât cel scontat, se mai spune: „Socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg”.) Cumpătare, moderație, măsură - exces, lăcomie, avariție, bețietc "Cumpătare, moderație, măsură - exces, lăcomie, avariție, beție" Calea de mijloc e cea mai bună. Pentru că ea cultivă un simț al măsurii În toate: „Destul ajunge și prea mult strică”; „Nu te-ntinde pe cât n-ai, ci te-ntinde pe cât ai”; Cine
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]