345 matches
-
-și piardă privilegiile, de aceea cu trecerea timpului scrierea cuneiformă nu s-a simplificat, ci dimpotrivă, s-a complicat și mai rău în anumite momente. Deși nu se știe din ce cauză, cuneiforma s-a răspândit în tot Orientul Apropiat. Cuneiforma a fost adoptată cu unele mici schimbări de popoarele care le-au urmat sumerienilor în Mesopotamia (akkadieni, babilonieni, asirieni) și de popoarele vecine care vorbeau limbi diferite (hitiții, perșii, etc.) În mileniul al III-lea î.Hr., Mesopotamia a fost unificată
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
urmat sumerienilor în Mesopotamia (akkadieni, babilonieni, asirieni) și de popoarele vecine care vorbeau limbi diferite (hitiții, perșii, etc.) În mileniul al III-lea î.Hr., Mesopotamia a fost unificată de regele Sargon I care a întemeiat Imperiul Akkadian; akkadienii dezvoltând ulterior cuneiformele și îmbogățind patrimoniul scris cu diferite texte, în special texte militare. Limba akkadiană s-a răspândit așa de mult încât a devenit limba diplomației. Chiar și Egiptul care avea sistemul său propriu perfecționat de scriere (vezi mai jos) a folosit
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
avea sistemul său propriu perfecționat de scriere (vezi mai jos) a folosit akkadiană-cuneiformă în corespondența diplomatică. Limba sumeriană a sfârșit prin a rămâne patrimoniul unui grup restrâns de preoți și literați. În mileniul al II-lea î.Hr., în timpul babilonienilor, scrierea cuneiformă a atins forma sa clasică, așa cum apare în "Codul lui Hammurabi". Babilonienii au inventat dicționare și gramatici și au practicat studiul limbiilor străine. Numeroase tăblițe ale bibliotecii regale au fost scoase la lumină prin săpături la Ninive, capitala imperiului asirian
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
Un sfert din aceste tăblițe sunt dicționare și gramatici ale limbilor sumeriană, babiloniană și asiriană. Asirienii au folosit scrierea ca element de integrare a reprezentărilor din marile lor opere monumentale, creând o formă de comunicare compusă din imagine și limbaj. Cuneiforma a fost scrierea de circulație a Orientului pentru multe secole. În secolul al V-lea î.Hr., Darius cel Mare a folosit cuneiforma pentru a grava în limba persană informații despre faptele sale de vitejie. Și după această dată, deși akkadiana
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
integrare a reprezentărilor din marile lor opere monumentale, creând o formă de comunicare compusă din imagine și limbaj. Cuneiforma a fost scrierea de circulație a Orientului pentru multe secole. În secolul al V-lea î.Hr., Darius cel Mare a folosit cuneiforma pentru a grava în limba persană informații despre faptele sale de vitejie. Și după această dată, deși akkadiana dispărut ca limbă vorbită, cuneiforma a supraviețuit ca scriere în mediile tradiționaliste religioase, cele mai noi texte cu cuneiforme provin din secolul
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
circulație a Orientului pentru multe secole. În secolul al V-lea î.Hr., Darius cel Mare a folosit cuneiforma pentru a grava în limba persană informații despre faptele sale de vitejie. Și după această dată, deși akkadiana dispărut ca limbă vorbită, cuneiforma a supraviețuit ca scriere în mediile tradiționaliste religioase, cele mai noi texte cu cuneiforme provin din secolul I î.Hr. tot din cetatea Uruk, locul unde cu pestre trei mii de ani în urmă a apărut această scriere. În Egiptul antic
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
Mare a folosit cuneiforma pentru a grava în limba persană informații despre faptele sale de vitejie. Și după această dată, deși akkadiana dispărut ca limbă vorbită, cuneiforma a supraviețuit ca scriere în mediile tradiționaliste religioase, cele mai noi texte cu cuneiforme provin din secolul I î.Hr. tot din cetatea Uruk, locul unde cu pestre trei mii de ani în urmă a apărut această scriere. În Egiptul antic scrisul a fost inventat prin modalități diferite de cele din Mesopotamia, mai ales din
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
text în demotică, hieroglifică și în greacă. Din cauza posibilităților pe care le oferea papirusul, plantă care creștea din belșug în mlaștinile Nilului, egiptenii nu au fost nevoiți să realizeze o schematizare mai accentuată a hieroglifelor așa cum s-a întâmplat cu cuneiformele mesopotamiene care erau zgâriate pe tăblițele din argilă. Folosirea ușoară a scrierii cu cerneală pe sulurile de papirus a dus la folosirea complicatelor hieroglife pe toată durata civilizației egiptene antice, hieroglife uneori asemănătoare cu benzile desenate din zilele noastre. Plinius
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
faraonice. Alți cercetători au considerat ca fiind încercări de alfabetizare inscripțiile nedescifrate descoperite în Sinai și Palestina (așa zisele inscripții proto-sinaitice și proto-caneene). La jumătatea mileniului al II-lea î.Hr. în regiunea siriano-palestiniană sunt prezente două forme de alfabet: cel cuneiform din Ugarit și cel linear fenician. În anii 1920, la Ugarit, Siria, s-au găsit numeroase tăblițe de argilă, unele cu o formă de scriere cuneiformă cunoscută, altele cu o scriere diferită de orice formă de scriere cuneiformă, având o
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
al II-lea î.Hr. în regiunea siriano-palestiniană sunt prezente două forme de alfabet: cel cuneiform din Ugarit și cel linear fenician. În anii 1920, la Ugarit, Siria, s-au găsit numeroase tăblițe de argilă, unele cu o formă de scriere cuneiformă cunoscută, altele cu o scriere diferită de orice formă de scriere cuneiformă, având o structură alfabetică de treizeci de litere. Tăblițele au fost datate ca fiind din secolul al XV-lea î.Hr. sau din 1300 î.Hr.. Alfabetul ugaritic a fost
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
alfabet: cel cuneiform din Ugarit și cel linear fenician. În anii 1920, la Ugarit, Siria, s-au găsit numeroase tăblițe de argilă, unele cu o formă de scriere cuneiformă cunoscută, altele cu o scriere diferită de orice formă de scriere cuneiformă, având o structură alfabetică de treizeci de litere. Tăblițele au fost datate ca fiind din secolul al XV-lea î.Hr. sau din 1300 î.Hr.. Alfabetul ugaritic a fost folosit de limbi foarte diferite, dar distrugerea civilizației ugaritice în secolul următor
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
osoase trapezoidale asemănându-se cu un fier de plug. Prezintă 2 fețe (dreapta, stânga) și 4 margini (superioară, inferioară, anterioară, posterioară). Se articulează cu osul etmoid (lama perpendiculară), sfenoid, ambele maxile, ambele oase palatine și cu cartilajul septului nazal. Partea cuneiformă a vomerului ("Pars cuneiformis vomeris") este porțiune anterioară a vomerului, de formă unui ic. Fețele vomerului (dreaptă, respectiv stângă) sunt netede și participă la formarea peretelui medial (septal) al foselor nazale. Pe ambele fețe se află șanțuri vasculare și nervoase
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
Antică. "ul" era cunoscut, încă din perioada etruscă și în Grecia antică, din secolul al VI-lea î.Hr.. Grecii îl numeau "garos", care semnifica și "pește mic". Originile sunt, se pare, babiloniene. Trei tablete, care cuprindeau rețete culinare, în scriere cuneiformă și care datau de prin anul 1700 î.Hr., îl menționează sub denumirea "akkadiană" de "siqqu". Era vorba de carne sau de viscere de pește ori de scoici, care au fost îndelung macerate într-o mare cantitate de sare, în scopul
Garum () [Corola-website/Science/322801_a_324130]
-
noastre. De-a lungul acestei evoluții, genurile literare s-au înscris în diversele curente literare care s-au succedat și prin care literatura devine corelată cu istoria. În zona Mesopotamiei s-au descoperit sute de tăblițe de lut cu scriere cuneiformă, însumând o bogată literatură, care poate fi grupată în: Dintre acestea, cea mai importantă este Epopeea lui Ghilgameș, a cărei vechime se situează la începutul mileniului al III-lea î.Hr. Vechimea acestei literaturi urcă până aproape de anul 3.000 î.Hr.
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
egipteană, reprezentată prin texte hieroglifice și reliefuri de perete, este principalul limbaj hieroglific din antichitate, singura altă limbă care a avut, de asemenea, o versiune hieroglifă, a fost limba Luwian, citită tot sub formă de boustrophedon (cele mai multe limbi folosind scrierea cuneiformă). Luwiana hieroglifică este citită boustrofedonic, cu toate acestea, spre deosebire de hieroglifele egiptene, cu numeroase ideograme și logograme care arată o direcționalitate ușoar vizibilă, direcția liniară a textului hieroglific Luwian este mai greu de observat. Un exemplu modern al bustrofedonicului este schema
Bustrofedon () [Corola-website/Science/330391_a_331720]
-
prezintă, uneori, ramuri mici cu extremități spinoase de 3,5 cm lungime. Frunzele sunt opus decusate, simple și întregi, aproape sesile; stipelele sunt minuscule; limbul este eliptic sau alungit sau larg lanceolat, de 1-8,5 cm x 0,5-4 cm, cuneiform la bază, ascuțit sau rotunjit la vârf, cu nervuri penate. Inflorescența este un panicul terminal de talie mare, piramidal, atingând până la 25 cm lungime, cu numeroase flori. Florile sunt bisexuate, regulate, tetramere, odorante; pedicelul de 2-4 mm lungime; caliciul cu
Henna () [Corola-website/Science/331395_a_332724]
-
și minte au fost cauzate de „demoni de boală” numiți "gidim" sau "gid-dim". Preoții care au practicat ritualuri de exorcizare din aceste țări au fost numiți "ashipu" (vrăjitor), spre deosebire de "asu" (medic) care aplicau pansamente și unguente. Multe tablete cu scriere cuneiformă conțin rugăciuni pentru anumiți zei, solicitându-li-se protecție de demoni, în timp ce alții cer zeilor să expulzeze demonii care au invadat trupurile lor. Culturile șamanice cred, de asemenea, în posesia demonică iar șamanii efectuează exorcisme. În aceste culturi, bolile sunt
Posesie demonică () [Corola-website/Science/331138_a_332467]
-
Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu București, actuala Universitate de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București prin încrucișarea soiurilor Italia și Regina viilor. Este un soi de masă care a fost omologat în anul 1984. Frunza adultă este de mărime mijlocie, glabră, cuneiformă, trilobată sau pentalobată. Sinusurile laterale superioare sunt închise elipsoidal cu lobii suprapuși, iar sinusurile inferioare atunci când frunza este pentalobată, sunt deschise în forma literei V. Sinusul pețiolar este deschis în forma literei U sau liră largă. Strugurele este mijlociu spre
Augusta (strugure) () [Corola-website/Science/331882_a_333211]
-
mari. Blana este foarte moale, deasă și mătăsoasă, cu perii scurți. Culoarea blănii variază între cenușiu-închisă la galben-deschisă, uneori ocru-brună. Culoarea dominantă este brună-cenușie, mai uniformă pe partea ventrală și cu nuanțe de galben-roșcat pe partea superioară a corpului. Craniul cuneiform este lat, turtit dorso-ventral, cu creste proeminente la adult. Crestele supraorbitale ale oaselor frontale absente. Creasta sagitală mare. Creasta lambdoidă prezentă. Regiune occipitală a craniului mult mărită în dimensiuni și vizibil înclinată înainte. Arcadele zigomatice sunt slab dezvoltate, subțiri, larg
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
realități teoria numerelor și a armoniei. Teorema care îi poarta numele, „teorema lui Pitagora”, spune că într-un triunghi dreptunghic suma pătratului catetelor este egal cu pătratul ipotenuzei: Acestea sunt cele mai vechi cunoștinte de geometrie ale omenirii. Pe tăblițele cuneiforme din Babilon (2000-1500 î.Hr.) se găsesc tabele cu tripleta pitagoreică (a, b, c), care erau folosite la construcția unghiurilor drepte. Armonia raportului dintre numere în triunghiul dreptunghic 3 - 4 - 5 stă la baza construirii aproape tuturor orașelor istorice ("Campus Initialis
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
o capodoperă a poeziei antice babiloniene, a fost găsită în bibliotecă la fel ca povestea creației Enûma Eliš și mitul primului om Adapa sau povestiri precum Poor Man of Nippur. Textele au fost scrise în principal în akkadiană cu caractere cuneiforme, însă multe dintre tăblițe nu au o origine exactă și este adesea dificil să se stabilească țara lor de proveniență. Multe tăblițe sunt într-adevăr compuse în limba neo-babiloniană, dar multe au fost, de asemenea, scrise în asiriană. Tăblițele au
Biblioteca lui Assurbanipal () [Corola-website/Science/333328_a_334657]
-
a fost distrusă în anul 612 î.Hr. de către o coaliție formată din babilonienii, sciți și mezi, un popor iranian străvechi. Se crede că în timpul arderii palatului, un incendiu puternic ar fi devastat biblioteca, provocând coacerea parțială a tăblițelor de lut cuneiforme. În mod paradoxal, acest eveniment potențial distructiv a contribuit la supraviețuirea tăblițelor. În afară de textele de pe tăblițele de lut, unele texte ar fi putut fi scrise pe plăcuțe din ceară care, din cauza naturii lor organice, au fost pierdute. Colecțiile de la British
Biblioteca lui Assurbanipal () [Corola-website/Science/333328_a_334657]
-
texte. Documentele originale ale bibliotecii cu toate acestea, care ar fi inclus pergamente din piele, plăci de ceară și, eventual, papirusuri, conțineau probabil un spectru mult mai larg de cunoștințe decât cel cunoscut din plăcuțele de lut scrise cu caractere cuneiforme și care s-au păstrat.
Biblioteca lui Assurbanipal () [Corola-website/Science/333328_a_334657]
-
exact în Tell Taanek, Palestina. În 1906 s-a făcut o descoperire în Asia Mică, fapt care urma să-i schimbe viața lui Hrozný. În Khatušša, vechea capitală a Imperiului Hitit, în cadrul expediției Societății Orientaliste Germane s-au descoperit tăblițe cuneiforme inscripționate într-o limbă necunoscută. Hrozný și-a arătat interesul pentru acestea patru ani mai târziu. În 1914, în urma morții lui Hugo Winkler, descoperitorul tăblițelor și fost profesor al lui Hrozný, Societatea Orientalistă Germană l-a însărcinat pe acesta cu
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
la acel moment se considera mai degrabă filolog - a participant la excavările organizate de Universitatea din Viena în Taanek, Palestina. După crearea Cehoslovaciei și plecarea sa din Viena, Hrozný a primit postul de profesor în Praga, înființând Seminarul de Studii Cuneiforme și Istorie a Orientului Antic și organizând, de asemenea, două expediții în Orientul Apropiat, mai exact în Siria și Turcia. Prima expediție, din 1924, a avut ca destinație Siria, care se afla sub tutela franceză. În mai, Hrozný a coordonat
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]