8,902 matches
-
Sau unde mă va duce gândul meu... Golul din piept, ce m-a chinuit toată ziua, s-a suit ireversibil în cap. Dau drumul la radio. Gândul meu bântuie aiurea. Solidar cu el, sufletul rătăcește și el fără memorie. În curbe, genunchii mei se lipesc și își râd unul altuia. Doar ei, prin atingere, regăsesc memoria genunchilor ei sau a pântecelui Hipogrifului. Electrizați într-o dulce melancolie, genunchii mei vibrează ușor în ritmul muzicii: "Still my guitar gently weeps". Sfârșitul poveștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
plan fețele informe ale celor trei; cei din părți nu aveau urechi și erau muți, orbi și surzi, iar cel din mijloc avea fața acoperită de un văl și îi atingea pe ceilalți doi cu mâinile, descriind tot felul de curbe și puncte. Mâinile lui se mișcau febril, fără oprire, alergând pe trupurile ce-l străjuiau lateral. Erau trei oameni ce foloseau în comun doi ochi, o limbă și două urechi. Desfășurătorul visului visa cum îi întâlnea pe acești oameni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
crucial când metamorfoza atingea culmile disimulării. Fața palidă, alungită, pleoapele căzute peste ochii fără viață, capotul aruncat peste formele dezgolite puțin mai mult decât trebuie, mâna prefăcut neputincioasă pentru a încheia nasturii neglijeului, buza inferioară ușor tremurândă, comisurile conturate în curba dezolării ajustate de un creion fin, lividitatea evidențiată de un fond de ten din clasa atracției fatale, tocmai pentru a-i divulga victimizarea implacabilă de Vetă în pragul colapsului amoros, răsturnând astfel, prin acest final tautologic prin excelență, sistemul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cât un sac cu crose de golf. Și pentru că bătrâna aștepta, Mioara îi vârî ață în acul de aur cu care fuseseră peticite atâtea găuri din Univers și înțepeni cu privirea la firimitura umană. Prima împunsătură fu deosebit de curbată, o curbă lungă care nu se observa decât dacă mergeai spre ea, ca în Bărăgan, când apare orizontul și în sfârșit poți să-l atingi cu mâna, dar din care se naște o altă nesfârșire, din fața căreia orizontul se retrage. Așa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lungă care nu se observa decât dacă mergeai spre ea, ca în Bărăgan, când apare orizontul și în sfârșit poți să-l atingi cu mâna, dar din care se naște o altă nesfârșire, din fața căreia orizontul se retrage. Așa și curba noastră, doar că ducea greșit. De la est la sud, pe când ea trebuia să fie de la vest la nord. "E clar, zise baba după ce pipăi atentă urma cusăturii. Nu mai văd! Mi-o fi și mie, maică!" Și, trântindu-se îmbufnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de talk show-uri și dispute mondene. Dar mai trecea un tren important aducând frigul timpului din orașele prin care trecuse. Mă aflam fără rost pe acolo, căutând de secole o carte care să facă zgomot ca scârțâitul șinelor la curbe al tramvaielor, să duduie precum roțile strălungilor marfare, să explodeze ca dinamita, să urle precum Dunărea la Cazane, tot fără rost am aflat că fiecare om e o pagină, că hoții de pagini le schimbau cu alți donatori, se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
alungă însăși amintirea, după care, pe terenul gol, întorși la viața reală, se uită la ceas, timpul le va rezerva în ziua aceea alte întâmplări care nu includ ființa ce se depărtează cu viteză spre trecut, uitată deja de la prima curbă a trenului la orizont. Vreau amintiri ca să am ce să uit. Toate le strânse cu grijă. Chiar și uitarea. Dar așa cum stau săracă în camera mea, eu însămi sunt o amintire despre care vorbesc cărțile și bibelourile și tavanul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Repeți obsesiile vieții. Nici acolo timpul nu e un concept al Autorului. Prin extensie, un an e cât un mileniu, dar te trece pe scara sa rulantă până la un punct, încât legile cuantice îl obligă să se întoarcă după o curbă uriașă de șapte dumnezeiri și ceva, de unde plecase. Înțelegi, Mitică, de ce gândeam așa, te vedeam lângă mine, Infinitul meu Iubit. Nu se poate ajunge în Rai decât anihilând răul și răul lumii e Mioara, pe care o voi arunca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-se de mână, ca spirala ADN, expunând, pe o scară întinsă pe suprafața Pământului, răspunsul. Nimic nu exprima chinul ca plată a unui credit restant. Întrebarea era plata unei vieți de filosof, răspunsul era crearea altor întrebări, toate într-o curbă care se dovedea a fi cerc, asemenea celui astronomic, care după ciorchini de vremi se întoarce de unde a plecat. Pentru că timpul-energie e curb, iar Cuvântul este una dintre cifrele Creației. Mioara își acoperi fața cu voalul, orbită de frumusețea adevărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
într-o pânză de rădăcini tinere și suple, o țesătură mai deasă decât pânza cămășilor de in ale ghiaurilor, pe unde să te strecori, tunelurile le ocoleau și pe cât de neașteptate erau locurile răspândirii lor, pe atât de neprevăzute erau curbele, când ziceai că urci, coborai, nordul era la vest, în loc de bazalt găseam izvoare, noi și chipurile șobolanii; spun chipurile, pentru că se prindeau în laț, călcam pe burțile lor, doi dintre noi făceau curățenie în urmă, felinarele spărgeau bezna grasă, cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Welch și ne-au zgâriat urechile nămoloase cu simfonia roșie a gândirii matematice Încercările noastre au determinat scăderea eforturilor de rezonanță, precum și a modulului dinamic, dar și a celui static. Grinzile de susținere ajunseseră aproape de limita de oboseală și a curbei liniare care aveau să ducă, după calculele noastre, la ruperea lor. Frecvența forței noastre vibratorii a dus la slăbirea impedanței mecanice și a rezonanței longitudinale a capsomanilor Jones și Thrower cu palpatorii noștri de frecvență de peste 100KHz. Și ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care nu cerșeau milă ci moarte demnă strigând în cor, ca niște kamikadze veritabile ce eram. Vb = . Dar același Poisson își trimise portativul relației matematice a elasticității betonului ucigaș, Viteza sa longitudinală se cuplă cu cea transversală: dar multistraturile și curbele lor de calibrare câștigară în curând teren. Dozajul forțelor lor cucereau milimetru cu milimetru, cursa spre escaladare (noi ne sufocam!) și prin întărire rapidă (nu mai aveam amintiri!) înaintau încet și sigur spre cucerirea spațiului curb (împietream în casa străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
gol a fost îngropat în pământ până la ochelari, o adolescentă la vârsta iubirilor sinucigașe a frânt în cădere coroana unui castan, o fetiță blondă, un bebeluș cu suzetă au căzut îmbrățișați lângă pantograful tramvaiului de seară și au dispărut la curbă odată cu el. De minutarul ceasului de la Primărie atârna o fată cu sâni enormi, dispărând, după câteva clipe de zbatere nebună, pur și simplu, în turn, până când au fost alertate autoritățile. După cum aflarăm, plouaseră peste Brăila câteva milioane de oameni. Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mesageri divini, care nu-și dezmințeau cu nimic încadrarea pentru că, așa cum omul are chip și asemănare cu Dumnezeu, harul divin are culoarea obrajilor roșii de băutura consumată an de an, neîncetat, lupta împotriva gurmandismului fiind dovedită de proeminența de sub sutană (curba fericirii!), postul, asceza și autoflagelarea revărsându-se din binefacerile întoarse de Domnul slujitorilor săi: funcții politice, parohii de călugări tineri, îndreptați cu sârg spre a sluji, cu sfințenie, păcatul. Dragostea părinților pentru progeniturile lor, puternică până la distrugere, de la primul plânset
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se desfășura în invizibil. Oamenii se simțeau, uneori, împinși de o forță invizibilă din fața vreunei mașini sau a unui tren. Un copil levita câțiva metri pe deasupra unei mulțimi agitate. O bătrână zbură ca o minge chiar prin fața unui tramvai în curbă și până să își dea seama era în mijlocul bulevardul Cuza, sub umbra răcoroasă a unui castan. Mioara din prezent se auzi strigată: Babo, unde ești, să-ți dau pensia?! Fără să vadă poștărița, întinse mâna cu actul de identitate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
făcând semne disperate cu mâinile. Sări de pe șine și curentul iscat de viteză o trânti pe caldarâm. În patru labe se îndreptă spre poarta care era la locul ei și se rezemă de stâlpul cald. Respira greu. Tramvaiul dispăru la curbă, fulgerând scântei albastre. Ploaia care se pornise mărunt spălă invizibilul și descoperi casă cu casă, castanii, aleile de trandafiri, perspectiva. Atunci i se păru Brăila uluitor de frumoasă. Merse prin ploaie până la Dunăre. De pe faleză, vedea un tunel negru susurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
decât lungimea vieții? Dacă adăugăm și energia depusă în fiecare centimetru de gând, în fiecare volum de speranță, în fiecare dreaptă infinită de vis, nu cumva, spațiul fiind curb, ne întoarcem la începuturi? Până când se repetă această întoarcere? Nu cumva curba are alt traseu de fiecare dată? Când putem ști că totalul acestor curbe independente una de alta este congruent scopului ideal pe care îl înglobează? Și dacă totul e congruent cu nașterea unei alte ecuații, iar matematicile superioare nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în fiecare volum de speranță, în fiecare dreaptă infinită de vis, nu cumva, spațiul fiind curb, ne întoarcem la începuturi? Până când se repetă această întoarcere? Nu cumva curba are alt traseu de fiecare dată? Când putem ști că totalul acestor curbe independente una de alta este congruent scopului ideal pe care îl înglobează? Și dacă totul e congruent cu nașterea unei alte ecuații, iar matematicile superioare nu au găsit răspunsul? Și alte tocane din astea. Ciorile au dus întrebările tale infantile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sistem de n elemente liniare, independente, orice element fiind o combinație liniară a acestor n elemente. Spațiul soluțiilor ecuației să fie deci un subspațiu vectorial, al spațiului tuturor aplicațiilor continue și cu derivate continue. Demonstrație: Fie orașul Brăila alcătuit din curbe, linii discontinue, grădini albastre și roz în care cresc ca într-o oază copaci logaritmici, straturi de radicali mov sub matricea hermafrodită a unei lumini solare cu mister lunar. Fie aceste curbe, străzi, linii, blocuri, punctate de ochii ferestrelor; grădinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
derivate continue. Demonstrație: Fie orașul Brăila alcătuit din curbe, linii discontinue, grădini albastre și roz în care cresc ca într-o oază copaci logaritmici, straturi de radicali mov sub matricea hermafrodită a unei lumini solare cu mister lunar. Fie aceste curbe, străzi, linii, blocuri, punctate de ochii ferestrelor; grădinile, mulțimea de ființe furnicând prin labirinturile vieții, căutând prin ecuația existențială, prin care parantezele muzicale cuprind mulțimea vidă în șir monoton, satisfăcând inegalitățile, iar rezultatul teoremelor lui Lebesgue să tindă spre voracitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o altă manetă cu măciulie de ebonită neagră, în sus. Trenul se puse în mișcare, Profesorii din Turnul de Control schimbară pe panoul electronic macazul și boul de fier porni în marșarier până când botul locomotivei cu farurile aprinse dispăru la curba dinspre Gara orașului. Trebuia parcat în depou, fie direcționat pe traseul altor timpuri de fier cu posibile aceleași legi. Când un tren se abătea de la grafic, ca să dezvăluie secretele altor timpuri, era declarat machina non grata și expulzat de pe șine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
scânteia și combustia filosofiei se aprinse bolborosind ceva pe care, implicit, o gândise înaintea timpului, dedesubtul Pământului, Povestitorul: fiecare ceas e o undă a timpului, fiecare zi e și ea o altă undă. Timpul e rotund și viața e o curbă închisă. Și transmise o undă electrică macazului de la Barboși. Iar Mioara, în loc să o ia spre viitorul prezent, își schimbă cursul spre înapoi, fără să se abată cu un gând, pentru că în toate dimensiunile coordonatele geografice sunt aceleași. Era anul 1997
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
punctul minim sau la nivelul cel mai jos la care se petrec modific...rile cu toate costurile lor dureroase? Dac... punctul minim nu a fost inc... atins, se poate s... vedem valori și mai sc...zute în lunile urm...toare; curbă consumului din ultimele luni ale anului, cu influență ei asupra anumitor sectoare și servicii industriale, poate induce în eroare. Dac... aceasta este situația, atunci creșterea PIB în 2006 ar putea fi chiar mai mic... decât în 2005 (sub estimarea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
Barbu, preluând unele sugestii și din „limba poezească“ a lui Nichita Stănescu. Rezultă o păsărească pe care nu o putem considera nici măcar un joc de-a poezia: „M-a rele ochii ierbii. / Soarele negru în interiorul pietrei / conjugă în A carnal. / Curbele stingerii fruct detronat / prelungirii semnului. Mă nor firea materia. / Ambrozie dativ se scurg sufocând / barbarul. / Ochiul cub cu I în A.“ Dacă suntem bărbați (și mai suntem, unii dintre noi), simțim că începem să înțelegem ceva întâlnind la un moment
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
secole, și votează aiurea? Poate este adevărat, dar eu sînt sigur că am încălzit la sîn mulți nemernici, cu gene de slugoi parveniți. Blestemul de la Guranda Șoseaua dinspre Darabani spre Dorohoi urcă și coboară dealuri masive și se contorsionează în curbe care pun la încercare șoferii. Pămîntul este mănos și compensează lucrările, invariabil tîrzii, de calitate îndoielnică, pe care visătorii oameni ai locurilor se învrednicesc să le facă. Sub pădure la Guranda un gospodar necunoscut a făcut o fîntînă cu roată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]