3,589 matches
-
le acorzi o atenție ieșită din comun): odată, pe când avea unsprezece ani și, împotriva voinței lui taică-su, a șters-o pe furiș la o lecție de balet a „artistului“ local (dl Maurice). Bătrânu’ a venit după ea cu o curea și a bătut-o cu ea peste glezne tot drumul până acasă, iar apoi a încuiat-o în debara până seara târziu - cu picioarele legate, ca să știe o treabă. — S’ te mai prinz o dată la bulangiu’ ăla și n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ceva Într-adevăr mai bun decât sperase. O străină, probabil englezoaică, cu părul scurt, fără pălărie și cu ochii roșii, care se lupta cu ușa cabinei telefonice. Poșeta Îi căzuse la picioare, iar ea o ținea cu amândouă mâinile de curea. Era puțin beată, se gândi el, și, fiind străină, avea probabil o groază de bani În poșetă. Pentru Josef Grünlich toată treaba era un joc de copii. Ușa se deschise și Mabel Warren se găsi În fața aparatului negru, care de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
haine pe un scaun din hol. —Mulțumesc, am spus. Cât costă? —Optzeci și cinci de dolari, răspunse Jim. I-am dat lui Jim nouăzeci de dolari și i-am spus să păstreze restul. —Mulțumesc, doamnă, spuse el, băgându-i la curea. Ne vedem data viitoare, i-am zis, ținând ușa deschisă ca să poată ieși. Aproape că Jim ieșise pe ușă, când se Întoarse și spuse: —Asta era În buzunarul domnului Mortimer, doamnă. Mi-a Îndesat ceva În mână și a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pânză și mi-o întinde mie. Stridie o vede pe Helen, care-l tot privește în oglindă; îi face cu ochiul și-și răsucește un sfârc. Îmi vine în minte Oedip rege, nu știu de ce. Pe undeva, mai jos de curea, e stalactita ascuțită și rozalie a prepuțului, străpunsă de cercelușul de argint. Cum ar putea să-și dorească Helen așa ceva? — Fermierii de pe vremuri au semănat anizantă, pentru că înverzește repede primăvara, și așa aveau nutreț pentru vite, zice Stridie, dând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe sub broboadă murmurînd ceva, după care se întoarce să urce. O familie cu doi gemeni, fiecare cu cîte un copil în brațe, avansează cu greu printre rîndurile de scaune. Iulian Barbu s-a oprit lîngă femeia cu guler alb, lăsîndu-și cureaua servietei să-i lunece de pe umăr pînă o prinde în palmă. Absentă, femeia îl simte, trage cu coada ochiului să se convingă, scapără un surîs nervos în colțul gurii, hotărîndu-se să ridice privirea, să-l întrebe ce vrea, ori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-a dat la..., copilul a sărit în ajutorul lui tat-su; a luat o palmă, ori un picior, c-a ajuns sub masă, de unde a privit cum o încasează tat-su; Săteanu l-a bătut pe țăran cu o curea țintuită... Vezi, spune Mihai încet, după un timp de tăcere la noi n-a fost chiar așa. La noi doi. Că pe noi ne trimitea directorul școlii acasă; ții minte cum mergeam prin pădure singuri, pe-o pîclă că abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-ajungi și tu ca băiatul lui Săteanu, să-mi dai în cap spuneau mamele copiilor cînd erau obraznici. Las' că-ți rup eu fundul acum!" Și copiii ieșeau a doua zi în drum cu urme de nuia sau de curea pe fese, uneori și pe picioare. Un fel de isterie comună cuprinsese satul, că la cea mai mică obrăznicie copiii o încasau ca niciodată. Popa a aflat de asta, un popă bătrîn, slab, abia venit de la Canal, dar cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de joc și pornește spre bucătărie, înțelegînd unde s-au retras. Vrea să intre, dar, prin ușa întredeschisă, îl vede pe Lazăr desculț, cu picioarele sprijinite de un lemn, iar profesorul, gol pînă la jumătate, se căznește să-și scoată cureaua de la pantaloni. ,,Brrr!" se înfioară bătrîna și fuge la locul ei, cuibărindu-se lîngă cățelușă, bucuroasă că are cine o păzi. Trei cărți zice Lazăr. Și trei repetă profesorul, apoi filează îndelung, concentrat. Nu era chiar așa frumoasă, ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întoarcă pe dos. "Ești homo, fratele meu... omul", oftează el. Ia pantalonii profesorului, îi privește o clipă și-i întinde, aproape aruncîndu-i: Patru sute. Profesorul numără patru bancnote. Cămașa de corp, cămașa și cravata, două sute cincizeci; cu șosetele, pieptenele, batista și cureaua lungă, tăticu', lungă; cu asta poți și să te spînzuri la nevoie; da'-i păcat, nu putem fabrica peste noapte, în serie, oameni de valoare -, trei sute deci; pe ceas, șapte, o mie în total. Pe masă, mai apar zece bancnote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
feciorelnic, al Mariei sprijinită de capătul patului, rugîndu-l să nu rîdă de emoția ei... pentru că el e primul... Apoi, femeia cu aer de animal hăituit, ieșită de după paravanele din holul Universității, mîna lui eliberîndu-se violent..., anii..., anii... Își scoate încet cureaua "lungă, tăticu', lungă; cu asta poți și să te spînzuri la nevoie" și rămîne cu ea în mînă, îngrozit de trupul stejarului ce se apleacă încet sub vîntul tot mai aprig. De dincolo de zid, din sala restaurantului, răzbate scheunatul prelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îngrozit, făcînd semn nevestei să se apropie. Stejarul de lîngă restaurant stă prăbușit într-o parte, spre mal, cu coroana în jos, către fundul iazului și cu jumătate din rădăcini ciuntite, aruncate spre cer. Lîngă el, rezemat de perete, cu cureaua de la pantaloni mototolită în mîini, stă profesorul și privește fix, cu ochii mari, gata să-i iasă din orbite. În fața lui, de la rădăcina smulsă, pornește o crăpătură ce se lărgește continuu, prelungindu-se pe lîngă restaurant, pe sub platforma din beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ferată, peste care trec trenuri în viteză, e atît de aproape, la numai cîteva minute de mers. Pornește într-acolo, cu paltonul descheiat la piept, îndesîndu-și mîinile în buzunare; într-unul are plicul cu suta de mii, în celălalt stă cureaua de la pantaloni, făcută colac "lungă, tăticu', lungă; cu asta poți și să te spînzuri la nevoie; da'-i păcat, nu putem fabrica peste noapte, în serie, oameni de valoare". "Poate că Lazăr are dreptate" gîndește el, oprindu-se în fața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
capul cu păr de culoarea ghimbirului pe învelitoarea de protecție. — A, cred că ar fi mai bine să îți dai jos pantalonii, ce zici? Margoulies tocmai scotea din cutie o pereche de mănuși chirurgicale de culoarea pielii. Bull își desfăcuse cureaua elastică și își lăsase mai jos de genunchi pantalonii călcați la dungă, după care îi scosese de tot. Pentru aceasta, a fost nevoie să se ghemuiască și să-și expună fesierii, luând întâmplător tocmai poziția pe care o avea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Sub fereastra îngustă se afla o bibliotecă micuță, ticsită cu numere vechi din Wisden și reviste de sport. Alan îi spuse: — Ai face bine să-ți dai jos hainele, John. Dumnezeule! Cât de mult îi plăcea asta! Bull își desfăcu cureaua și își lăsă pantalonii să alunece peste șoldurile rotunjite. Își scoase picioarele din papucii de casă, apoi se extrase din pantaloni, mutându-și greutatea de pe un picior pe celălalt, până ajunse să stea în chiloți în fața lui Alan, clipind nesigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
președinte de scară... Omul, o brută de mahala, scund și vânos, se spală pe mâini... Lungana șatenă își dă ciorapii jos, își dă halatul soios la o parte și se așază cu fundul pe masă... Scundacul de Ghencea își desface cureaua, își deschide fermoarul și se apucă s-o posede pe îmbrăcatelea, din picioare... Lungana încearcă să se mobilizeze pasional cât de cât... Sună telefonul... Scundacul răspunde, să trăiți, dă lămuriri, lungana trece la cârmă... Dincolo de magaziner, pe care-l vehiculează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
meu duruitor din cinci în cinci trepte, cu izbiturile în balustrada metalică, cu replicile mele nesuferite și cu atâtea acțiuni de gherilă, eu, care am auzit din gura ei sute de ocări și blesteme, care am încasat palme, nuiele și curele usturătoare, ei bine, eu am rugat-o într-o zi de primăvară, senină, să-mi împrumute un ciocan, o șurubelniță și o daltă. Era puțin după prânz, tocmai ieșisem de la școală pe la începutul trimestrului III, făceam pe mine, simțeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cînd cu carnetele e identitate. Oamenii nu mai Îndrăznesc să se ducă la hotel, ca pe vremuri. Iar doar pe baza unei mașini nu se poate dovedi nimic. — Îmi Închipui că-ți vine destul de greu. Nu putem rezista decît strîngînd cureaua, stînd cuminți la colț pînă la Încheierea păcii. Apoi o avalanșă de divorțuri și logodne desfăcute! Ținînd sticla În mînă, domnul Rennit părea să privească viitorul cu un optimism prudent. — Mă scuzi că te servesc Într-o ceașcă de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o expresie concentrată peste stâlpul parbrizului, schița cu gesturi agresive cine știe ce nouă coregrafie a unei coliziuni violente. Seagrave, tolănit pe spate, fuma cu iuțeală o țigară de hașiș prost rulată pe care i-o ținea Vaughan în vreme ce el își potrivea curelele și înclinarea coloanei de direcție. Părul lui blond-vopsit reprezenta atracția principală pe stadion. Crainicul ne dădu de știre că Seagrave va conduce mașina-țintă, cea care va fi aruncată de-un camion intrat în derapaj pe direcția a patru vehicule circulând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
al unui câine vagabond, și să-i călesc rănile în acea arcadă de posibilități. Am vizualizat porțiunile acelea de grilaje ale radiatoarelor și de tablouri de bord coagulându-se în jurul meu și al lui Vaughan, îmbrățișându-ne în vreme ce îi desfăceam cureaua din cataramă și-i trăgeam în jos jeanșii, celebrând în penetrarea rectului său cele mai frumoase contururi ale unei bare de protecție din spate, un mariaj al penisului meu cu toate posibilitățile unei tehnologii favorabile. - Vaughan... Se uita în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o credibilitate externă și pentru a fi acceptat ca partener în Europa de Vest, nu cred că va putea să facă reformă dură, necesară aderării la structurile europene. Va încerca să facă acest lucru, dar nu va putea, nu-l vor ține curelele, pentru că nu e un partid atât de decis și nu are curajul necesar. Nu e în stilul lui o reformă atât de adâncă, precum cea înscrisă în strategia depusă de Isărescu la Bruxelles. Deci, după părerea mea, dacă alegerile vor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
aiurea cu el... de-aia te-am și chemat, uite, am o găină aici, ai putea să te duci în Hades și să i-o dai lui Hades însuși? Zi-i că-i din partea mea și că a sărit iar cureaua de transmisie și că-l rog eu frumos s-o repare cât mai repede, că aștept niște contracte... - Bine, merg acum, zise Cerber vesel (cine știe de ce), dar nu mă aiuri tu pe mine cu contractele. Zi drept, te întâlnești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
tăcere plăcută, urmărindu-i pe oameni cum purced spre treburile lor zilnice. La ora șapte ușa casei Badule se deschise și ieși un băiețel îmbrăcat în uniforma specifică a școlii Thornhill. Se opri o clipă în fața casei să-și aranjeze cureaua ghiozdanului, apoi o luă pe cărarea care ducea la poartă și pe urmă coti repede la stânga și porni cu pași mari spre școală. — Acela-i fiul, coborî glasul Mma Makutsi, deși n-ar fi putut să-i audă nimeni. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fiindcă proprietarii încercau să înghesuie în ele orice plătitor de bilet. Acesta, care avea nevoie de niște garnituri noi, scotea un fum negru așa de înecăcios încât jucătorii ajunseseră să se plângă de probleme de respirație. Motorul fusese demontat, iar cureaua de transmisie îndepărtată. Cu ajutorul celuilalt ucenic, domnul J.L.B. Matekoni atașă un scripete la butucul motorului și începu să-l scoată afară din vehicul. Motholeli, care privea concentrată operațiunea din scaunul cu rotile, îi arătă ceva fratelui ei. Acesta aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mers, mă purtau picioarele, fredonam o bolmojeală de melodie moldovenească, nici nu știu cum îmi intrase-n cap, la-lu-lu-lu-luuu... Iar înregistram toate mutrele, toate colțurile de clădiri jupuite, toate mesele de plastic și bidoanele aruncate, toate felinarele sparte, toate burțile revărsate peste curea, toate picioarele umflate în papuci turcești, vedeam până și rufele puse la uscat la balcoane, ca o cameră de luat vederi pe suport mobil de japonez. N-aveam cui să-i spun, dar mă scotea din minți povestea asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
conduc camioane... trec și mă-ntorc cu borcane, bine legate...” - E tare, mă! E tare de tot! Beton! Scrie-o, să n-o uiți... Zi și tu, Sclivi, dacă nu-i așa... se întoarce Anatol, în vreme ce-și desface cureaua de la pantaloni, să mai dea ceva spațiu scriiturii. Bă Bulă, ascultă aici... ai geniu... să-ți fie clar, ge-ni-u... Te lasă mut ăsta micu’, ai? A rămas în niște boxeri cu drăcușori ce-și înfig furcile în baloane în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]