30,079 matches
-
culeagă stelele" (Lumină insuportabilă). Iscoditoare mereu și pradă îndoielilor fără încetare, ea meditează, realist, în vechi catrene, asupra propriului său destin: "Gînduri sfîșiind curate-nserări. / În noapte dorul de mine mă-ngheață. / Demoni șireți mă visează frumos. / Viziunile lor îmi curg iarăși pe față". Textul este dens, are o tensiune înaltă, fiecare vers este alcătuit dintr-o expresie sugestivă prin sine însăși, care se pretează - în situațiile corespunzătoare, bineînțeles, - unor comentarii generoase. Simplitatea manifestă a versurilor lui Dumitru Crudu vrea pesemne
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
se părea amuzantă. Ospătarii, mereu în fugă, serveau dimineața fără a primi comenzi; clienții, veniți cu treburi, vorbeau între ei, iar platourile cu chifteluțe, pateuri cu brânză sau cu ciuperci, toate fierbinți, erau așezate și luate de pe masă, în timp ce băutura curgea gârlă. Pe mine mă amuza să văd cum un chelner așeza pe un braț, ca la circ, zece halbe, una peste alta, neclintite. Trecea printre mese și înlocuia halbele goale, fără ca cineva să-i ceară. Vârsta și sexul erau respectate
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
în miezul acestei pietre galbene și îmi piaptănă părul negru cu un pieptene alb și strălucitor din os de jaguar ea stă în miezul acestei pietre galbene și se spală pe obraz și pe mîini chiar cu sîngele care îmi curge din obraz și din degete ea stă în miezul acestei pietre galbene și-n timp ce mă naște plînge în hohote hohote fără de care și iadul și raiul rămîn fără pereți și fără porți ea stă în miezul acestei pietre
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
dragi palmele tale, Îmi par două semne de mirare, care mă doresc și se apleacă de dor... și vis... aș vrea să le mângâi și să le sărut oglinzile cu psalmi. ești cu mine, Înger păzitor, trimis de timp care curge suav... iriși, violete, mărgăritare... și iubirea mea desenează o roza. ti amo... per sempre... 4 februarie 2009,18:17
Editura Destine Literare by Daniela Voiculescu () [Corola-journal/Science/76_a_328]
-
cer Incendiind imperial maidane, Ca-n urma lor să nu se-nfiripeze Capcane pentru oștile romane. METOPĂ V În haine lungi și Înfricoșătoare De mare preot, marele-mpărat Spre sacrificiul de purificare A oștilor, solemn s-a-mpresurat Când sângele porni să curgă gârlă Din animalele jertfite ritual Și În gâtlejul sorților le-asvârlă Spre saturarea zeului Baal. Apoi, gândind cu toții că aceste Au fost primite, sfat ținu cu-ai săi Și oștilor dădu cucernic veste Că drumu-i liber : peste munți și văi. METOPĂ
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
meu Cu toate luminile lăuntrului aprinse Și-aștept să găsești drumul spre mine, Tezeu. SUGESTIE ... Și mai ales Îmi place lumina albastră Care se filtrează abia În amurg, Când orele parcă se odihnesc undeva Iar peste orașul fierbinte torente viorii curg Mă Înfășor atunci de-a lungul tandreței tale Și deodată mi se pare că timpul nu mai este Decât imaginea mișcătoare a eternității Cum aripile Îngerilor sugerează spații celeste. Poemul pe care nu l-am scris niciodată
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
biografiei, Octavian Paler nu-și ascunde „creșterea și descreșterea” acesteia Înainte de 1989. Pedalarea Însă se face tot pe aspectul comportamentului ca individ responsabil față de sine, de gândirea și idealurile preconizate, imposibil de atins fie și În parte, atâta timp cât tăvălugul istoriei curgea mereu spre roșu. Parcă, vorba lui Orhan Pamuk, de mai târziu, cât pe ce și el Paler să se numească Roșu...! Numai că pentru Laureatul cu Nobel (În 2006), culoarea ca atare, luată În sine, indica evantaiul de nuanțe existente
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
o neputință a ta. (tace trist) Și prin ce să te exprimi? Prin sunet, care este o umbră decăzută, o formă căzută În haos, o destrămare a substanței și a formei? (mică pauză) De aia Îmi place piatra. (gândurile Îi curg molcom, tace un timp, oftează) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (privind În zare, cu o expresie de milă pe chip) Să mulțumesc Domnului că sunt sculptor. (i se aude respirația obosită) De fapt de ce să-i mulțumesc? (după un timp, pe drum se
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
simțit În mediul oltenesc al Amărăștilor mei. Personajele sunt aceleași, precum și poreclele care se pare că sunt destul de comune În Oltenia. La fel și atmosfera de mister și pace pe care o inspiră locurile cu dealuri și văi, prin care curge o apă limpede, bucuria copiilor locului. Este trist Însă că spre deosebire de Ploiești, casa lui Sorescu este bine păzită de un lacăt mare și nimeni nu poate să o viziteze. Nici urmă de Casă Memoriala sau ceva asemănător. Este adevărat că
Doi poeți si o casă memorială. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Science/76_a_348]
-
atribuirea de către un profesor a unei mantre, de exemplu Shri ring, Om Namaha Shivaya, Hare Krishna, etc., care repetată constant și regulat, de două ori pe zi câte 20 de minute, produce o limpezire a minții fenomenală. Lăsată liber să curgă mantra poate produce efecte somatice și psihologice bine determinate. Taberele de vacanță În care practica se poate adânci, cărțile, CD-urile, cursurile, etc. fac din această mișcare o industrie. Pe principiul că dacă ceva e bun și util omului acel
Yoga. In: Editura Destine Literare by Dan Vulpe () [Corola-journal/Science/76_a_333]
-
din casă, cu zâmbetul pe buze. Am făcut mult bine și am găsit mult rău dar asta nu m-a Împins decât să fac și mai mult bine. Cred În "iartă și uită". Am Înțeles, În final, de ce viața mea curge cu viteza luminii. E mânată de aceeași nerăbdare care Îmi caracterizează inima si spiritul. Încă mă mai lupt cu timpul și cu mintea mea care nu tace niciodată. Consider că cine nu a iubit cu adevarat, măcar o dată in viață
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
Până a început muncă titanica de culegere a unor creații lirice realizate în închisorile din România, activitate căreia i-a dedicat o bună parte a vieții pentru a nu lăsa să se piardă o comoară de nestemate peste care au curs râuri de lacrimi și valuri de suferință. În colaborare cu câțiva dintre foștii deținuți politici din Exil a reprodus și reconstituit din memorie câteva sute de poezii pe care, cu pasiunea unui bijutier le-a cizelat, le-a șters patina
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
în detenție. Reverberațiile acelor clipe de desfătare sufletească au pătruns adânc în conștiința mea și au dat naștere unei profunde prietenii. Ne-am întâlnit câțiva ani la rând și bucuria revederii, cât și încărcătură emoțională a despărțirilor în care au curs câteva lacrimi mi-au întărit convingerea că amândoi facem parte dintr-un univers mirific în care doar anumiți inițiați pot patrunde. I-am respectat convingerile national-crestine și mi-a respectat convingerile mele creștin-democrate. Analist politic de mare finețe, Zahu Până
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
uneori prea criminal. Personal sunt convins că el, creierul, este un pasager În cutia craniana a purtătorului și când trupul obosește și moare, această mașinărie eternă Își ia cu ea amintirile și pleacă: TRANSHUMANTA ! “Oameni buni, tristețea lumii uneori ne curge-n lacrimi Ca ni-i scris de ursitoare orice clipă s-o plătim Ba cu fericiri de-aiurea, cu trișări, iubiri sau pătimi, Legi nescrise lângă care zi de zi ne răstignim. Dus În pribegie lăsând râuri și Carpații, Nu
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
îl face pe participant „mai mare și mai primitor de bunătăți, fiindcă îi dă spor în forță și mărime, așa încât cel ce este hrănit cu bunătatea dumnezeiască crește mereu și niciodată nu încetează de-a crește. Deoarece izvorul de bunătăți curge fără încetare, firea primitorului devine mai capabilă să-l primească și să-l cuprindă, fiindcă nimic din ce primește nu este aici de prisos, nici fără folos, tot ceea ce curge în sufletul primitor apărându-i propria-i mărime. Căci amândouă
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
niciodată nu încetează de-a crește. Deoarece izvorul de bunătăți curge fără încetare, firea primitorului devine mai capabilă să-l primească și să-l cuprindă, fiindcă nimic din ce primește nu este aici de prisos, nici fără folos, tot ceea ce curge în sufletul primitor apărându-i propria-i mărime. Căci amândouă cresc împreună: puterea hrănitoare sporește și mai mult belșugul de bunătăți, iar izvorul de hrană curge și mai îmbelșugat prin lărgirea sufletului, care se face din ce în ce mai mare. Așadar sufletul trebuie
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
nimic din ce primește nu este aici de prisos, nici fără folos, tot ceea ce curge în sufletul primitor apărându-i propria-i mărime. Căci amândouă cresc împreună: puterea hrănitoare sporește și mai mult belșugul de bunătăți, iar izvorul de hrană curge și mai îmbelșugat prin lărgirea sufletului, care se face din ce în ce mai mare. Așadar sufletul trebuie să se ridice la atâta sporire, încât nimeni să nu-i mai poată stăvili creșterea”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Dialogul despre suflet și înviere, în
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
și deodată apare Dl. Dunkelman. Cei doi bătrânei se Înțeapă reciproc pentru ca mai apoi să Înceapă un joc de poker, ce se transformă În tarot, ca, Într-un final, cărțile să se metamorfozeze În fotografiile unor oameni, iar acestea tot curg În valuri, până când, furios, Dl. Dunkelman Îl apucă de gât pe Paul, prietenul din copilărie a lui Marius, Îl trântește pe masă și spune „Na, și pe el!”. Evident, scena la care am luat parte reprezintă o Întruchipare la nivel
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]
-
1); „Lasă-mă să-Ți văd formele, lasă-mă să-Ți aud vocea” (2:14); „Curbele Șoldurilor tale sunt ca bijuteriile, opera mâinilor unui artist” (7:1). Să nu uităm că această carte este interpretată ca un cântec de iubire curgând între Dumnezeu Și poporul Său, ori între Dumnezeu Și om, ca în cazul exegezei evreiești Și creștine<footnote Bernard McGinn, „The Language of Inner Experience in Christian Mysticism” ..., p. 157-158. footnote>. Simbolul sărutului. Sânul Mirelui este mai bun decât vinul
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Și Origen, el consideră că aceste cuvinte sunt adresate de mireasă Mirelui; Și ar trebui să adăugăm aici că, din moment ce Mirele reprezintă Și Înțelepciunea, nu ar trebui să întâmpinăm nici o dificultate în a concepe Mirele ca având sâni din care curge „învățătura Cuvântului divin”. În orice caz, ideea în prima dintre aceste două stihuri este că învățăturile divine, chiar dacă sunt lapte, au, după cum era de așteptat, o forță mult mai amplă decât vinul înțelepciunii umane<footnote R. A. Norris, „The Soul Takes
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
persoanaje banale la prima vedere, dar complexe În esența lor, despre viață, despre lipsa de sens a istoriei sau despre abisul și degringolada psihicului uman. Am observat că ai avut un limbaj detașat, că ai reușit să faci cuvintele să curgă de la sine, ca o poveste spusă Înainte de culcare, dar nu unui copil ce te-așteaptă cu ochi mari să termini basmul pe care Începuseși a i-l povesti cu o seară Înainte, ci unui adult În toată firea ce teașteaptă
ALECART, nr. 11 by Larisa Danilov () [Corola-journal/Science/91729_a_92890]
-
al vântului. Am văzut că orice e posibil În romanul tău! Este pur și simplu nebunie curată. Un minut Letinski este Întreg, râde, glumește, iar În altul se transformă Într-un fel de Shiva excentric... Toate povestirile spuse de Lein curg ușor Între paginile Ambasadorului invizibil, dând adesea o tentă cinematografică, teatrală poate la origine, construind scene ce te țin În suspans și Îți creează o perspectivă absurdă. Mi-a plăcut cum ai combinat nebunia generală din lume cu atmosfera morbidă
ALECART, nr. 11 by Larisa Danilov () [Corola-journal/Science/91729_a_92890]
-
la nestricăciune”<footnote Idem, Oratio catehetica magna, XXXVII, P. G. XLV, col. 97B; PSB, vol. 30, p. 340-341. footnote>. Îndumnezeirea continuă În cei care participă la trupul slăvit al lui Hristos și-și ridică ochii „către ciorchinele din care sângele curge peste noi”. Trupul Îndumnezeit al lui Hristos este plin de energiile vii ale Duhului Sfânt și credinciosul, „umplut de sângele Celui care a făcut să țâșnească din nou izvorul pietrei”, se Îndumnezeiește prin această unire tainică<footnote Idem, De vita
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
necontenit”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Cuvânt la sfinții mucenici”, în vol. „Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți”, pp. 453-454. footnote>. Tot în acest sens, Cuviosul Nichita Stithatul adaugă: „...trebuie să curățim întinăciunea care a curs din păcatul trupului prin curgerea lacrimilor ființei noastre, ca trupul care l-a spurcat plăcerea prin curgerea firească să fie curățat iarăși de durerea întristării prin curgerea firească a lacrimilor; iar întunericul sufletului cel din amărăciunea mâniei, să-l alungăm
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
Acesta sălășluindu-Se în cei ce au primit darul Lui, Sfântul Grigorie exclamă: „Căci mare este, fraților, mare este sfântul botez spre dobândirea bu nurilor duhovnicești de către cei ce-l primesc cu frică. Pentru că din Duhul cel bogat și îmbelșugat curge pururea harul în cei ce-l primesc<footnote Tâlcuind acest scurt pasaj, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae precizează că Duhul Sfânt ni se dă la Botez și la Mirungere „nu ca să rămână ca un bun care face totul în acel moment
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]