1,641 matches
-
se va forma din ce-am răcnit - săgeata unei vocabule o să străpungă tăcerea - și mă voi salva salvând-o. Sonetul II Nu scormoni în infinit cu ochii! Sub omoplatul tău, pe limba încă scrumită de dulceața mierei, într-o măruntă cută a durerii tale de cap - acolo se-vârtesc planeții. Răspundem fiecare de teroarea acestui cosmos cald, de libertatea atomilor din noi de-a ne ucide, și de palpitul gurii care mușcă. Sideful de pe unghii are-un licăr de martor al teribilei
Șapte sonete fără rimă by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Imaginative/16209_a_17534]
-
Te vei scufunda în ei Si încolăcit în brațele mele Îți voi dărui două inele Sopti femeia. * Ileana, mama lui Petre, Cobora treptele casei. Sub tălpile ei Pietrele râului se-nfiorau Si prin crăpăturile lor Se uscau lacrimile Prelinse din cutele feței. Fiul meu aici se juca, Striga spre nucul bătrân Sub care fir de iarbă Nu mai creștea, Aici se juca. Într-un colț al grădinii O găină neagră Cu ochi galbeni, rotunzi Pândea, aștepta, Ciugulea și înghițea Tot ce
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
perlă suspectă Cine de amplu miraj al nemuririi de bufonul regelui Cine se teme de pana de curent electirc de rugul laptelui proaspăt de spălătoreasa de morți a clipei Cine de proprii lui paznici de mânecile cămășii bănuind ascuns în cutele albe mecanismul infernal Acela există așa cum l-a făcut Dumnezeu și rămâne așa urlând ca să afle Alegere Tu libertate jinduită te lăfăi și zornăi împrejurul lanțului Nu uita cătușele sunt cu mult mai discrete mai tăcute mai bijuterii. Deja Uneori
poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/3221_a_4546]
-
Șuvița orelor uitate Mi-o răscolește peste frunte Iar gustul merelor furate Musca din vorbele-mi cărunte. Mama,-mi faci semne de departe Din prispa udă-a inserării Mă dojenești, mă-ntrebi de carte Iar eu sorb cupă depărtării. O cută-n bluză îți îngâna O doina din copilărie Mama, torci verdele din Luna Iar eu i-adulmec scară vie. Îți reazemi coatele pe stele. Zeii sfioși pleacă-n Olimp. Nici Domnul nu-mi sufla în vele, Nici sfinții nu mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
considerăm pe om drept centru al vieții universale. Durerea unui om este interesantă pentru noi tot atât cât cea a unui felinar electric care suferă și geme și strigă cu cele mai sfâșietoare expresii de culoare; iar muzicalitatea liniilor și cutelor unui vestmânt modern are pentru noi o potenta emotiva și simbolică egală celei pe care nudul a avut-o pentru antici". Umberto Boccioni, Carlo Dalmazzo Carrà, Luigi Russolo, Giacomo Balla, Gino Severini, Pictură futurista: Manifest tehnic, apud Mario De Micheli
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
n cămara festivalului sau de-abia scoase din cuptorul ediției de-abia încheiate, care să ne potolească pofta de râs. NexT Is Love Serile de vară sunt făcute pentru a te îndrăgosti. Noi dăm tonul cu cele mai frumoase povești de dragoste de la NexT, proiectate la lumina stelelor. Caravană Filmelor NexT a apărut ca o completare firească a Festivalului Internațional
Caravana NexT [Corola-blog/BlogPost/96745_a_98037]
-
Cuvintele sunt prea sărace pentru a exprima toată emoția planșa pe strunele viorii în acel concert ad-hoc al lui Florian Costache - mire, ce a durat peste o oră. Invitații nici nu cred că mai respirau. Fiecare caută să imprime în cutele memoriei muzică pentru eternitate. Toți ospătarii, până și bucătarii veniseră să-l asculte. Cine a mai vazut mire să cânte la propria nuntă? Drum bun și viață nouă în Florida pentru Patsy și Florian! A doua zi, duminică, am admirat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
sînt acești contratenori, cum este acest mare dirijor, au fost prețuite de Silviu Purcărete și de Helmuth Sturmer cu acea reverență pe care un mare artist o face față de alt mare artist. 7 decembrie. Frigul mi s-a strecurat prin cutele hainelor și nu are nici un chef să iasă. Mă grăbesc spre Santa Marie delle Grazie și îmi amintesc de profesoara mea, Antoaneta Tănăsescu, de felul în care a ajuns ea la Bunavestire a lui Fra Angelico din Biserica San Marco
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
primul, Diana e de o candoare absolută, lucrînd cu toată încrederea la personificări sau antropomorfizări temerare și construind pe ele calamități spăimoase: „Liniști cu sînii proaspeți/ urlă din noi ca-n ziua apocalipsei./ Neantul tîrît sărută franțuzește/ cînd brațe desfă- cute-n/ cîrjă/ salivează voluptăți” etc. (Și-am fost noi dumnezei acasă). Și nici nu-i asta cea mai tare dintre naivități, căci pe acest procedeu e frenezie mare, una care nu se sfiește de nici o îndrăzneală imaginativă (de genul „Cerului
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
zâmbesc în ultimele trei săptămâni și aceasta pentru că vă văd pe toți adunați aici uniți în aceeași voință. Bine ați venit cu toții alături de ARD, bine ați venit alături de inimile cele mai curajoase! Îmi reproșează mulți că s-a înmulțit numărul cutelor pe fruntea mea. De o lună și jumătate am luat la pas fiecare kilometru din România pentru că am simțit nevoia să văd cum arată o țară inundată de promisiuni și știm cu toții cum arată, tot chipuri încruntate am văzut, tot
MRU, la lansarea candidaților ARD: S-au înmulțit cutele de pe fruntea mea () [Corola-journal/Journalistic/41406_a_42731]
-
în Egipt, să falsifici ceva e la fel de ușor ca și cum ai bea ceai”), contrabanda etc. Autorul se declară marcat de poeții clasici arabi (mai ales Abu-l ‘Ala al-Ma‘arri și al-Mutanabbi) ceea ce se vede în belșugul de metafore: „Avea atâtea cute pe față câte stele pe cer”; „venele care apasă volanul sunt ridate și ieșite în relief, precum brațele Nilului care hrănesc pământurile uscate”. Pentru un bătrân taximetrist, omul e „o furnică neagră, în vârful unei stânci negre, într-o noapte
Povești din traficul egiptean by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3862_a_5187]
-
răgușit. - Te-au chemat până la urmă... Ca într-un clește descărnat, apucă mâna accabadorei și o trase spre el, obligând înalta figură întunecată să-i dea ascultare și să se aplece. În ciuda neputinței sale, șoapta bătrânului nu se pierdu în cutele șalului și Bonaria Urrai îl auzi perfect. Afară se găsea familia care aștepta spunând rugăciuni, dar accabadora nu avu nevoie nici măcar de timpul necesar pentru un Pater ave gloria ca să iasă din camera bătrânului, având grijă să lase ușa deschisă
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
până seara faleza. Valurile mării sparg, nepăsătoare, decorul. Valurile mării mănâncă, pe nesimțite, malul. încet, cu sârguință. Pe mare, se află trupurile înecate cu cărțile în mână. Pe fiecare carte scrie: democrație, libertate. X Moartea nu a intrat decât în cutele pielii, mă pot lepăda de ea când vreau, dar vara îmi ține răcoare. Iarna, în schimb, nu-mi aduce nici un folos, e la fel de rece ca mine. Desigur că mă incomodează. Păi ce să facem o moarte și un mort viu
Radu Cange by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/10326_a_11651]
-
ciuturi de sânge se-nmoaie, vorbele în răspăr iată un ciob de gravat pe o rană: mă întunec și iluminez întru adevăr înscrisuri pe piele în rugul acestei mirifice zile octombrie tu cum gravezi miriade scânteile nu le numeri între cutele stâncilor aurării în fabuloase grămezi de ce ochilor mei ai rămas doar pe ei să îi bucuri anotimpuri s-au scurs în clepsidră - înșiră moartea trupuri suite pe scuturi tu dintre toate rănile mele răspunde-n înscrisuri pe piele cine să
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
Mai mult ca pentru-a mele. ,, ............................................. reprezintă venerația pentru poezia văzută prin propia-i viziune, desfășurându-se într-o gamă de cuvinte bine stăpânite, ceea ce te face să nu le uiți: să le pui la suflet, tămăduindu-ți cele mai tainice cute ale inimii. Am descoperit în acestă antologie de autor ,, Arca de frunze ,, - un inevitabil locșor, un registru concentrat de idei și sentimente care s-au pictat în minte citindu-le, reflectându-le necondiționat într-o expoziție de grafică și acuarelă
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384753_a_386082]
-
acel loc și în acel moment, ca să nu mai vorbesc de paharele, farfuriile, tacâmurile aflate la vedere, bine șterse, fără amprentele mele, totdeauna pentru o singură persoană... Adaugă la asta patul făcut doar pentru L., cearșaful și cuvertura fără nici o cută în plus, absența papucilor, a hainelor - nimic de-al meu la vedere. Și câte altele. Mă întreb și azi cum am rezistat atâtea luni, atâția ani. Aveam în minte un singur lucru: dacă mă prind, L. va ceda. Trebuia să
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
Acasa > Literatura > Proza > DE ZIUA COPILULUI,MAMĂ Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1979 din 01 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Noaptea își așeză,voluptuoasă,nurii în cutele diafane ale cerului.Se vedeau stelele radiind îndepărtate,într-o lume pe care n-o puteai atinge nici măcar cu ochiul.La țărm,marea își desfăta valsul pe sub picioarele îndrăgostiților,gustându-le din plin,patimile.Pescărușii savurau întunericul,gustând pe furiș
DE ZIUA COPILULUI,MAMĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385309_a_386638]
-
găzduit” și pe marele Rapsod Ciprian Porumbescu. Prin suferință, a îmbrățișat la îndemnul lui Crainic poezia: “Bucovinene, nu te juca. Versurile tale sună bine, mergi pe acest drum și vei realiza lucruri frumoase”. Dumitru Oniga a luat suspinul Zorilor din cutele portului popular prefăcându-l în curcubeu de metanie, convertindu-l apoi în pioșenia psalmului. Când gându-i deschide miezul de noapte, șoapta-i pe furiș i se cuibărește-n patima poeziei. La Crucea Ta am stat îngenuncheați, / când înfloreau în
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
șansă de întărire a convingerilor trăite pe calea credinței Bisericii. Exigențele mărturisirii presupun tărie de caracter, consecvență, luciditate și forța de exprimare a cuvântului Adevărului”. Așa încât, „Vestea cea Bună” a prezenței lui Dumnezeu-Cuvântul în lume penetrează până în cele mai adânci cute ale realității create, vorbind tainic sufletelor oamenilor și gătind (chiar de acolo, din locul în care se odihnesc rațiunile Logosului) cale Luminii celei pururea fiitoare a Împărăției, care Lumină se face lucrătoare a înnoirii credinței, nădejdii și bucuriei noastre. Căci
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/384814_a_386143]
-
lui Kant. Așadar, cine a fost Petre Țuțea? Și-a pus singur această întrebare.” Pentru că om de stat nu am fost, profesor nu am fost, scriitor nu am fost, da atunci - ce sunt? Că nici ultimul parazit care crește în cutele societății nu sunt... Pesemne că sunt cineva dificil de fixat.” Într-adevăr, cineva dificil de fixat. Sigur este că a fost cineva inconfundabil. Nu și-a vorbit niciodată de rău nici măcar torționarii pentru ca să nu jignească poporul român, că în interiorul lui
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
odihnit pe plaja însorită din Palm Beach ! Doamne, ce ghinion ! Mama lor de prostănaci ... Tânăra femeie ieși în grabă. Directorul se răzgândi și se întoarse către ușa capitonată. - Frăguța ! urlă el. Secretara reveni, își aranjă fustița scurtă care făcuse o cută deasupra genunchiului stâng și gunguri suav: - Da șefu’ ! - Dăm și noi un comunicat, spuse ceva mai calm directorul exploatării miniere. Scrie : datorită incompetenței celor trei gazatori, le dăm și numele aici, care n-au efectuat măsurătorile de metan în conformitate cu regulamentul
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384439_a_385768]
-
înaintau victorioși pe alei, râzând de mersul „împletit” al Mirei și căutând motive de haz în fiecare amănunt descoperit pe traseul spre casă. Să fie anii prea mulți? S-au strâns toți în cununi pe frunțile noastre, uitând să bifeze cutele timpului. S-au risipit dorințe printre norii plutind pe cerul luminat de atingeri de lună. S-au consumat clipe de supărări și dureri, învinse de răcoarea maturității ascunse în spatele lentilelor de ochelari. Am mai întors o filă, încă un an
ANIVERSARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382342_a_383671]
-
al pictorului, personajul alter-ego: “Părea supărat dar fruntea înaltă, de visător, îndulcea prima impresie. Nu arăta a fi trecut cu mult de patruzeci de ani, avea trăsăturile aspre în partea de sus a feței, cu pomeții obrajilor proeminenți, părul albit, cutele adânci dintre sprâncene, dar aceste trăsături se calmau înspre partea de jos a fizionomiei, cu maxilarul fără linii aspre, colțuroase, și bărbia rotundă, de copil. Faptul că întotdeauna când se așeza părea îngârbovit, se datora înălțimii lui de aproape 1
ROMANUL UNEI SINGURE ZILE ŞI NOPŢI – de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383923_a_385252]
-
aparentă pe care o afișezi elegant la o virtuală întâlnire îți spun mereu că ești frumoasă și că din lumea atâtor roze, doar pe tine eu te- aș alege în rol de mireasă. pe chipul de sticlă nu se văd cute nici umbre adânci pe unde timpu a trecut pari frumusețea rămasă intactă, floarea ce nu-și pierde petala frunza veșnic rămasă vie. privesc de departe prin cabluri întinse cum timpul simte când fericirea intră în trupul tău afară e ceață
EXTRAS DIN CHIPUL UNOR CUVINTE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384082_a_385411]
-
șapca îi cădea bogat pe ceafa și acoperindu-i urechile părul blond cârlionțat cu fire argintii, ochii săi de o nuanță verde spre albastru sclipeau plini de istețimea omului calit în vâltoarea vieții, fata să era brăzdata peste tot de cute de asemenea fruntea să avea riduri adânci, gâtul sau era viguros, iar prin cămașă albastră descheiata i se vedeau pectoralii ce erau că tot corpul său bine bronzați. Rămăseseră un timp în tăcere apoi Doru spuse: ,,Nu-mi plac ecuadorienii
VASEA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384088_a_385417]