680 matches
-
de o furie oarbă, puse pe fugă toată paza și dispăru din tribunal. De atunci nimeni nu mai știe nimic de soarta lui. Se pare că, Însoțit de cei doisprezece jurați, de „gheișă“ și de fostul său subordonat, colindă lumile, cutând să-și răscumpere păcatul săvârșit. Ei, cam aceasta-i povestea lui Ippolit, sfîrși Extraterestrul, ridicându-se de la măsuță și luând de jos și valijoara pe care o așezase la picioare. Desigur, adăugă el, Ippolit cel de aici s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
invitație specială pentru nuntă, murmură ea ca și cînd nu s-ar fi Întîmplat nimic. Își desfăcu pentru o fracțiune de secundă rochia. Era goală pușcă. Avea carnea tare, dar burta Îi era moale, de parcă era plină cu apă. Umbra cutată din zona perineului nu semăna cîtuși de puțin cu a modelului din fotografie. — Acesta-i obiceiul casei, spuse ea, Încercînd să zîmbească. SÎnt foarte conștientă, crede-mă. Dar nu vreau ca logodnicul meu să vină Într-un asemenea loc. Țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să facă. Oare câți regi însemnați, poeți inspirați, călători curajoși nu și-au putut în veci împlini destinul căruia îi păreau meniți, neputând trece cu bine de această primă și grea traversare, atât de simplă, atât de ucigașă! Câte mame cutează să se atașeze de copilul lor când se tem că într-o zi vor mângâia poate o umbră! Moartea, spune poetul, ține viața noastră de ambele capete: Bătrânețea nu se află mai aproape de dispariție decât copilăria. Nu se spunea oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o mărturisesc, eram întrucâtva mai liniștit că victima nu era nici mama, nici tata. Salma avea să-mi spună mai târziu că se temea să nu fiu eu. Ceea ce nu putea ea spune, nici măcar încet în inima ei, avea să cuteze să exprime doar bătrânul Astaghfirullah, e adevărat că printr-o parabolă. După ce s-a ridicat în picioare spre a face elogiul răposatei, el s-a adresat mai întâi unchiului meu: — Se povestește că un calif din vremea veche își pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la bătaie un nou fel de țesătură, face apel la hamali care fac pe vestitorii lăudând utilitatea mărfii sale. Pentru fiecare activitate, hamalul percepe o sumă precisă, potrivit unui tarif stabilit de staroste. Nici un om, fie el și prinț, nu cutează niciodată să caute nod în papură unuia dintre ei, căci știe bine că ar trebui atunci să se lupte cu întreaga breaslă. Deviza lor este una dintre spusele Profetului: „Ajută-ți fratele, fie el asupritor sau asuprit“; numai că ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
este un om puternic pe meleagurile astea. Doar el are dreptul să scoată din Fès persoanele contaminate, doar el se bucură de autoritate asupra locuitorilor cartierului. Puțini cadii au curajul de a se opune hotărârilor lui, iar sultanul însuși rareori cutează să se amestece în macabrul său domeniu. Pe deasupra, mai e și un om extrem de bogat, căci mulți dintre credincioși își lasă după moarte avutul în folosul cartierului, fie pentru că boala le-a lovit familiile, fie că au fost impresionați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rezervate mai multe încăperi. De teamă să nu facă ceva rău, sunt ținuți permanent cu picioarele în lanțuri. Pavilionul lor se află de-a lungul unui culoar ai cărui pereți sunt înveliți în scânduri zdravene, și doar gardienii cu experiență cutează să se apropie. Cel care le dă de mâncare este înarmat cu un baston gros și, dacă vede că vreunul dintre ei este mai agitat, îi altoiește o ploaie de lovituri, care sau îl potolesc, sau îl doboară. Când mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe nimic. Cumpărătorii se fac tot mai rari. Din politețe, am dat imperceptibil din cap. Căpătând încredere, el mai adăugă: — Anul ăsta e cel mai prost de când am început să lucrez, cu treizeci de ani în urmă. Oamenii nu mai cutează să-și dea la iveală dinarii, de teamă că vor fi acuzați că ascund niscaiva averi și că ar putea fi jecmăniți. Săptămâna trecută, o cântăreață a fost arestată pe baza unui simplu denunț. Sultanul în persoană a supus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care vidul absoarbe bucățele de materie aflate Într-un relativ repaos. Scrutându-și chipul, trupul său se Înfiora de frig, acoperindu-se de broboane de sudoare. Nu-l deranjau atât firele albe apărute la tâmple, cât cearcănele de la ochi și cuta de la rădăcina nasului. Dincolo de chipul său Îl privea un alt chip, din ce În ce mai Îndepărtat, din ce În ce mai străin. Noimann Își trecea mâinile peste față și rămânea cu ea În căușul palmei. Peste chipul său se așeza o altă mască, din ce În ce mai rece, mai Îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
atunci când e vorba de suveranitate, care exprimă dreptul de proprietate și de stăpânire. Prin infiltrarea de capital străin, cumpărarea de pământuri, fărâmarea industriei proprii, acapararea mijloacelor de producție am devenit colonie - la discreția invadatorului. Forțe oculte împing România spre pierire. CUTEAZĂ, CREDE ȘI LUPTĂ! Nu crede în străini, ci în puterile propiului tău popor. „Comunismul lucrează din ură contra celor care au, noi din dragoste pentru cei ce n-au... Comunismul înseamnă anticreștinism, iar dragostea este esența religiei creștine. Legionarul este
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ce n-au... Comunismul înseamnă anticreștinism, iar dragostea este esența religiei creștine. Legionarul este împotriva comunismului și se va lupta din toate puterile lui pentru ca oriunde se va afla încuibat acest comunism să fie demascat și răpus.” (Corneliu Zelea Codreanu). Cutează și crede! Arhanghelul Mihail apără eroicul din noi când lupți pentru o cauză dreaptă. Curg neguri pe creștetul lumii, pământul românesc e umed de lacrimi și sânge; primejdii pentru satrapii cei pururi nesătui. Cu ochii duși departe de ceasul când
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
acel moment. „Suntem creștini. Te prinde mila în fața celui mai mare dușman. Te doare rana potrivnicului. Ți se revarsă în suflet o mare îndurare. Dar înțelegi că sunt necesare, sunt de neînlăturat. Când viața unui popor este amenințată, când se cutează asupra credinței, moralei, civilizației, când Dumnezeu e lovit și huiduit, națiunea îi pusă în stare de legitimă apărare, nu omori, ci lupți pentru Patrie, pentru credință, pentru Dumnezeu.” (Neculai Totu, Însemnări de pe front). În câteva cazuri, am fost puși în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
un hotel unde ședea un cuplu de prieteni de-ai mei, aflați și ei în exil. Locul era oribil, odaia lor nu avea duș, toaletele, de o murdărie nemai pomenită, erau pe culoar. A doua zi, după o noapte petre cută într-un fotoliu prăfuit și obosit, m-am ridicat și m-am uitat pe fereastră. Am deschis-o, eram la etajul șase și m-am uitat în jos. Îmi venea să mă arunc pe geam de dis perare. Apoi, după
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
un hotel unde ședea un cuplu de prieteni de-ai mei, aflați și ei în exil. Locul era oribil, odaia lor nu avea duș, toaletele, de o murdărie nemai pomenită, erau pe culoar. A doua zi, după o noapte petre cută într-un fotoliu prăfuit și obosit, m-am ridicat și m-am uitat pe fereastră. Am deschis-o, eram la etajul șase și m-am uitat în jos. Îmi venea să mă arunc pe geam de dis perare. Apoi, după
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și anine Un nimb curat de poezie sfântă! Adeseori. când te privesc, îmi pare Că ești sculptată‐ n marmora din care A fost sculptată Venere Astarte... și atunci, slăvindu‐te ca pe‐ o scânteie Din flacăra nepieritoarei arte, Eu nu cutez să te iubesc, femeie... 96 Serghei Coloșenco Născut la 14 februarie 1941. Profesor, eseist, publicist, epigramist, rebusist și integramist, conducător al revistei literar‐ culturală „Academia Bârlădeană” ʺCuvintele încrucișate și enigmistica au constituit pentru Serghei Coloșenco un univers fascinant încă din
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
învățători. A debutat în poezie în revista „Valuri Dunărene”de la Silis tra în 1936, an în care își tipărește pe cont propriu și volumul” Gândur i prăfuite”, în 200 de exemplare, întocmai cum procedează după 1989 ma joritatea celor care cutează să‐și pună gândul pe hârtia atât de îngăduitoare la orice încercare. Referințe critice: În esența lor, iubirea și femeia - la Mihu Dragomir - sunt sinonime, semne ale purității, ale albului de zăpadă, ale vinului aromat și îmbătător, ale primăverii, ale
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
am tot zbierat/ Pân’ ce-am ajuns măgar de stat”. Astă-vară: „A venit marele bou/ Le-a vorbit de boul nou”. Scroafa: „Grohăie în stânga-n dreapta/ Suie fără teamă treapta/ Unii dinspre rădăcină/ Spun că poarca e divină”. Bicisnicul: „Bicisnicul cutează a crede despre sine/ Că lumea fără margini doar lui i se cuvine”. Rața: „Ce mai vorbă, rața știe/ Cea mai prima meserie/ Că e doctor în chimie / ...Dar degeaba osteneala/ Pe cel prost nu-l prinde școala”. Dialog: „N-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
că și-n sufletul tău, îndrăgostit ca și mine, adie parfumul crinilor și-al crizantemelor. Copilăroasă - și cât de bine-ți șade - faci cu îndrăzneală un pas înainte și, dintr-o dată, te afunzi, cauți jocuri și senzații noi, ceea ce nu cutează, doar trăiește. Te văd cum dănțuiești de-a lungul ulițelor, cum îți oglindești râsul palid în zarzări și în pruni, cum pui pete de aramă pe gura pomilor de nuc și, apoi, cum te-nfășori și desfășori în valul frunzelor
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
întotdeauna arzătoare, asemenea iubirii tale pentru mine, călătorind din floare-n floare. Cu înțelepciunea-ți remarcabilă, doar tu m-ai învățat, mamă, că tot ce contează în această viață e cum sunt în stare să-mi umplu fiecare secundă, ce cutez să cer. Și ce să cer acum? Și mi-e așa de frică și te iubesc atât de mult... Aș vrea să pot struni curgerea sălbatică a timpului și să-mi rămân mie, cu tine, mamă. Închid ochii. Plâng. Ca
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
și mai grav, În bazar a fost cât pe ce să izbucnească o răzmeriță. O răzmeriță, În ajunul vizitei preaslăvitului nostru suveran Nasr Han, Soarele Împărăției, care trebuie să sosească chiar În această dimineață de la Buhara, după voia Domnului! Nu cutez să-mi Închipui În ce nenorocire ne-am găsi astăzi dacă mulțimea n-ar fi putut fi ținută În frâu și Împrăștiată. V-o spun, multe capete ar fi fost gata să cadă de pe umeri! Se oprește ca să-și tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pământuri», Îi spuse el. «Tovarășii mei erau mai bogați decât mine, tu i-ai despuiat, ei erau mai mândri, tu i-ai Înjosit». Fiara asculta, fermecată, Îmblânzită. Căpătă putere asupra ei, reuși s-o domesticească. De atunci, nici o panteră nu cutează să se apropie de el, iar oamenii se țin la distanță.” Manuscrisul conchide: „Când vine vremea răsturnărilor, nimeni nu-i poate opri cursul, nimeni nu-i poate fugi din cale, unii reușesc să se slujească de ea. Mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
soiul de calomnii. E considerat necredincios sau eretic, e amintită prietenia sa cu Hasan Sabbah, se reiau, uneori, acuzațiile de alchimie deja proferate la Samarkand, i se trimit provocatori zeloși care-i tulbură taifasurile, sunt amenințați cu represalii cei care cutează să-l găzduiască. De obicei, nu stăruie. De Îndată ce simte că atmosfera a devenit apăsătoare, simulează o boală ca să nu mai apară În public. Și nu Întârzie să-și vadă de drum. Spre un alt popas. Care va fi la fel de scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
al morții. Eu am scris: „Dacă nu știi să iubești, la ce-ți slujește oare faptul că soarele răsare și apune?” Hasan le cere oamenilor săi să uite dragostea, muzica, poezia, vinul, soarele. Disprețuiește ce are Creația mai frumos și cutează să rostească numele Creatorului. Și Îndrăznește să făgăduiască paradisul! Crede-mă, dacă fortăreața lui ar fi poarta raiului, aș m-aș lipsi de rai! Nu voi pune niciodată piciorul În acea speluncă de cucernici prefăcuți! Vartan se așază, Își freacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mele pe sânii oferiți cast de mama mea de-o seară și, mai presus de orice, Manuscrisul care mă aștepta, cu paginile deschise, În brațele păzitoarei lui. Celor care nu s-au molipsit niciodată de obsesia Orientului aproape că nu cutez să le povestesc că, Într-o zi de sâmbătă, la apus, cu papuci În picioare, Înveșmântat În tunica mea persană și purtând pe cap o kulah din blană de oaie, m-am dus să mă preumblu pe plaja din Annapolis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
gândească la un viitor de muncă În care obiectele Îngrijirii lor nu și-ar schimba niciodată chipurile și trupurile, În afară de faptul că ar deveni tot mai lamentabile cu fiecare zi care ar trece, mai decadente, mai jalnic descompuse, chipul ridându-se, cută după cută, la fel ca o stafidă, membrele tremurătoare și ezitante, ca un vapor căutându-și inutil busola căzută În mare. Un oaspete nou fusese Întotdeauna motiv de bucurie pentru căminele apusului fericit, avea un nume care trebuia fixat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]