821 matches
-
sunt o optimistă. Dimpotrivă, văd jumătatea goală a paharului și mă și justific: jumătatea goală e, totuși, transparentă. Ea îți oferă, deci, posibilitatea unei perspective, a unei așteptări. Jumă tatea plină e un fapt împlinit, nu te mai incită. Am cutezat odată să-l contrazic pe domnul Andrei Pleșu, care le recomanda bătrânilor contemplația, recapitulările, concentrarea curiozității doar pe esențe. Dimpotrivă, eu cred că motorul supraviețuirii e vitalitatea, dina mismul în limita puterilor, setea de nou, curiozitatea pentru tot ce se
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în școli a religiei ca obiect de studiu obligatoriu etc. În definitiv, dacă avem corupți care luptă împotriva corupției, amorali care vorbesc în numele moralei, de ce n-am avea și atei evlavioși? N-aș fi scris aceste rânduri dacă, fără a cuteza să mă consider un drept-credincios, de foarte multă vreme n-aș nutri profunda convingere (e cea mai profundă dintre convingerile mele) că, pentru a parafraza o minunată frază a lui Marin Preda, ajunsă din păcate clișeu: „Dacă Dumnezeu nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
i-am ieșit totuși Înainte cu un salut și un zâmbet de introducere, cercând, fără succes, În preajma lui, acel schimb sau mutații de valori de la om la om salutare, când și când, caracterelor noastre moleșite și depravate de civilizație; sau cutezând a-mi trece mâna, cu afecția mea cea mai fricoasă, pe blana Încurcată de ciulini a acestui bătrân dulău neîn cre zător și vrednic păzitor al stânei; sau Îndru gând vreun mijloc de Înțelegere, pe limba lui cea aspră, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Și atunci răspunsul? Mai trebuie Dumnezeu? Nenorociților! Copii fără tată! Crescuți prin buruiene! Răspunsul pentru voi nu poate fi altul și altfel de cât acela cum îl dădu odată cineva, un credincios venind de la Lourdes, din Franța. Un oarecare domn, cuteză a o întreba pe o persoană ce se întorcea de la Maica Domnului din Lourdes, zicându-i în batjocură: - „Ei, d-ta ai fost acolo, și, bine, ai văzut-o pe Maica Domnului? - Ai stat de vorbă cu dânsa? - Domnule, răspunse
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
al muncii, al creației dăruită oamenilor: "Nu dai nimic dacă nu te dai pe tine însuți"; înfăptuirea a ceva ce n-a mai fost făcut de nimeni. Nu contează că n-ai reușit. Important este că ai încercat, că ai cutezat, chiar dacă ai fost înfrânt. Nu aspira către glorie, ci către împlinirea unui destin. Conflictul este cu atât mai dramatic, cu cât aflăm că personajele, evenimentele sunt reale, au girul autenticității documentare, al "adevărului istoric". Prin încorporarea în proză, în dialog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
faima Moldovei și-a numelui tău! strigă Mihail. Și tu, Brutus, fiul meu?!" Ei drăcie! spune Ștefan pipăindu-și nasul N-o să mai ajungi la el nici cu prăjina. Hai, să lăsăm gluma! Și... și, vă rog... să nu mai cutezați a-mi da mie meritul biruinței, că n-oi fi vreun arhanghel focos pogorât din Ceruri, continuă el cu voce aspră. Să dăm laudă Domnului: "Acolo, Sus, cineva ne iubește." Dar mai cu seamă moldovenilor! Moldovei! Vouă! Voi ați dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mahomed El Fatih nimic nu-l scoate din papuci mai mult ca batjocura. Să-l batjocorim, deci! Nu mai avem ce pierde... Și, cum cea mai bună apărare este atacul, să-l înfruntăm, deci! Nimeni nu cutează? Ei bine! Noi cutezăm! Tot ne place nouă, figura ceea cu coada... Ce zici, Preafericite, îl întreabă pe Teoctist, mai pui o vorbă bună Acolo Sus? Poate facem rost de încă o minune, ceva, poate fi și "dumnezeiască". Teoctist binecuvântează: Să dea Domnul! Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în vis. Și ce ți-a spus? "Pleacă!" mi-a spus, îngână ea înăbușit, sughițând. "Voichițo, mi-a spus ea, Măria sa e Domn mare! Tu... tu cine ești? O... o biată fată, ostatică în colivia de aur a Măriei sale. Ai cutezat să ridici ochii vrăjită asupra Domnului și Stăpânului tău!" Până când?! suspină ea. Până când?! Și-apoi?!... Apoi?! Ce va fi apoi?! Ștefan o mângâie pe creștet: Aiasta-i? Adevărul e că "Măritul Domn și Stăpân" e ostatic în mica colivie cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spinare, am îngenuncheat dinaintea tronului și-am căpătat iertare. Mârâiam noi pe-nfundate, dar de jucat jucam țonțoroiul cum ne cânta Vodă, că apucase strâns frâiele domniei și n-aveam loc de-ntors "Mărire ție, Doamne! Mărire ție!" Ce puteam face? Cuteza careva să-i stea împotrivă? De voie, de nevoie, ca să ne salvăm capul și agonisita, ne-am dat cu Puterea... Singura speranță rămăsese s-o mierlească în vreo bătălie, că n-avea habar de moarte și unde era vălmășagul mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
încetișor, pe gânduri. Și... și, fără Cazimir, nu știu zău... Poate... poate, găsim o cale de mijloc, îi ține isonul Vlaicu. Nu există cale de mijloc! i-o retează Ștefan. Ori, ori! Nu-i o nebunie? se îndârjește Stanciu. Nu cutezăm prea mult?... Desigur, cutezăm! recunoaște Ștefan. Și vom face nebunia aiasta!... Dacă altfel nu se poate, o vom face! spune hotărât și bea din ulcică. Ne-o prăpădi de tot, păgânu', bălmăjește Juga. Să... să le dăm ce le-om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și, fără Cazimir, nu știu zău... Poate... poate, găsim o cale de mijloc, îi ține isonul Vlaicu. Nu există cale de mijloc! i-o retează Ștefan. Ori, ori! Nu-i o nebunie? se îndârjește Stanciu. Nu cutezăm prea mult?... Desigur, cutezăm! recunoaște Ștefan. Și vom face nebunia aiasta!... Dacă altfel nu se poate, o vom face! spune hotărât și bea din ulcică. Ne-o prăpădi de tot, păgânu', bălmăjește Juga. Să... să le dăm ce le-om da... Să-i înduplecăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mare, cel mai tare". "Unde am ajunge, dacă toate neamurile supuse Înaltei Porți, ar avea nemaipomenita obrăznicie a Moldovei, a Ghiaurului ei, să se răzvrătească împotriva Aliotmanului, considerându-se "neatârnați"?! Moldova zdrobită trebuie să fie pildă tuturor celor ce-or cuteza să se mai ridice împotriva "Neînvinsului Aliotman și-al Fatihului său"!"... Putem să ne dăm și-n tur și-n cap, de mânia grozavă a lui Mahomed n-avem scăpare! Doamne Dumnezeule, apără și ferește! se crucește Juga. Nu numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Năcazurile ne-or luat mințile... Ștefan se uită când la Toader, când la Năică și izbucnește într-un hohot de râs nervos: "Prost?!" Haida-de! Știe! Prea bine știe!... E dat dracului Nae-Năică aista! Știe! "Capul"! Și totuși o spune! A cutezat să-l înfrunte pe... pe Măritul Voievod și Domn a toată Țara Moldovei!... Îl înfruntă cu nerușinare, deși știe că-și joacă, da, capul și-l joacă! O spune pentru că el crede că are dreptate!... Nu poate să n-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aș asculta povața, mi-aș ușura povara... Că nu cer iertare, ci ispășirea o caut... Daniil stinge o lumânare. Suflă deasupra alteia... Înalță capul: De mi-ai hărăzit să-ți fiu duhovnic, spovedește-te fiule... Îngăduie întrebarea: oare n-ai cutezat prea mult?... Oare n-ai păcătuit printr-o nemăsurată trufie? Nu te-ai hrănit cu deșarte năluciri și vise de mărire? După "Strălucitul Pod Înalt", a vuit Europa. Clopotele! Tămâierea! Osanalele! "Sabia lui Hristos"! Toate aistea te îmbată, ușor-ușor te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
murit singuri"... Aista ne e Destinul! Nu poți porunci Sorții! Destinul?... Da! spune Ștefan cu un zâmbet ironic. Am încercat să întorn aist Destin vitreg după dorința, după voința mea! Se spune că "Soarta" ține cu cei ce îndrăznesc... Am cutezat! Am sfidat-o chiar! Se vede treaba că am fost pedepsit... Nu m-am bizuit niciodată pe soartă, pe noroc, pe întâmplare, spune Ștefan pășind încolo-încoace între cruce și vatră, pe gânduri. Ne mângâiem cu gândul că " Așa mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Papei Sixt către regele Ungariei Matias Corvinul (înainte de lupta de la Valea Albă). * "...Nu mai puțin de vitejia moldovenilor care erau gata ori să moară, ori să izbândească, cât de meșteșugul lui Ștefan Vodă..." Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei * "Să nu cutezați a-mi dea mie meritul biruinței, că n-oi fi vreun arhanghel focos pogorât din Ceruri... Acolo Sus, cineva ne iubește îl știu eu. Dar mai cu samă voi, moldovenii... Moldova toată! Vouă! Voi ați dus greul! Sunt mândru de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o aduseseră fugarii din Răsărit, mânați din urmă de tăvălugul războinicilor lui Mahomed. Nimeni nu știa ce e și cum se numește. Dar era cumplită și fără iertare. Bolnavii erau aruncați departe, dincolo de zidurile orașului și nici măcar rudele nu mai cutezau să se apropie de ei. Mureau acolo ca niște sălbăticiuni, și gunoieri plătiți Împărătește pentru această treabă ingrată Încărcau hoiturile Învinețite În căruțe și le Îngropau Într-un loc pustiu, al cărui nume stârnea fiori. Când fața frumoasă a lui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
averile lor... și cine să urce atunci pe tron? Ginerele, cine altul! Dacă n-ar fi Adelheid atât de arogantă! Bastarda! Ce-și Închipuie, că e mai bună ca noi? O să fie surprinsă de ce-o să se Întâmple dacă va cuteza să respingă un cavaler de neam bun și să-l facă de batjocura celorlalți... Mai Întâi, așa cum se cuvenea pentru rangul lui, o copleși cu galanterii. Plăti trubaduri să-i cânte frumusețea, la turnire Îi purtă culorile și-i Închină
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vom elibera din robia rușinoasă. Nădăjduim că nu e moartă. Dar atunci răzbunarea noastră va fi groaznică.“ Totuși, nu cred să fie așa. O persoană de rang Înalt ca ea nu poate să dispară așa, fără urmă. Nimeni nu va cuteza să ridice mâna asupra ei. Mai degrabă mă tem de vreo intrigă politică. Oricum, cunoaștem toți izbucnirile de mânie ale fratelui meu. Ceea ce nu face lucrurile mai simple... Părintelui Bernhard Îi plăcea să vorbească și se pregătea să mai povestească
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a dăruit toată valea, până la mânăstirea Sfântul Trudpert. Deci la el o ascunde Eglord pe nepoata mea? și el e un trădător! Oh, va plăti scump ticălosul de pe Stouff! Ca și ceilalți trădători care fac tagma cavalerilor de rușine! — Stăpâne, cuteză iarăși cerșetorul, am mai aflat ceva. După cum știi, oamenii noștri au cutreierat noaptea tre cută tot ținutul, călare sau pe jos, cum a putut fiecare, și și-au Întrebat toți ortacii. Din nenorocire se mai Întâmplă ceva ciudat. Adineauri s-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nimic... și acum și primejdia asta... Doamne, ce i s-a Întâmplat? Mișcat la culme, tânărul duce Încercă s-o liniștească, explicându-i că se teme mai ales pentru ziua de mâine și că, orice ar fi, nimeni n-ar cuteza să se atingă de stăpân. — Nădăjduiesc, dragă cumnată, că Îngrijorarea noastră este de prisos. Oricum, nu pot lăsa lucrurile În voia lor. Plec cu cavalerii noștri să-l căutăm. Poate are nevoie de ajutor. Poate că n-are și ne
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Zähringer. Așa că Își spuse: „De ce el, și nu eu? Mai ales acum, când nu mă așteaptă decât fuga sau moartea. Conrad, acest câine blestemat, nu va avea nici o milă dacă mă va prinde, și nici Împăratul, nici altcineva n-ar cuteza să pună o vorbă pentru mine. Pe când dacă aș fi soțul domniței Adelheid... Ehei, alta ar fi socoteala. Conrad n-ar Îndrăzni să Înfiereze În public o rubedenie, mai mult, pe soțul singurei sale nepoate, unica fiică a lui Bertold
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
gât avea o tăietură adâncă ce aproape Îi retezase capul. — și-a scos coiful pentru că se sufoca și atunci i-au retezat beregata, șopti Îngrozit careva. Cutremurat, Bodo Își uită slăbiciunea și răspunse tot În șoaptă: —Un singur om putea cuteza să facă asta... Adalbrecht nu și-ar fi dezvăluit oricui taina... Eglord, Eglord, ți-ai ucis ultimul prieten! Doamne Sfinte, strigă el Îngrozit, Înseamnă că Eglord a fugit. A scăpat. A fugit Înainte să ajungem noi aici. și și-a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
incitat, am îndrăznit să-mi pun mâna pe coapsa lui, ceea ce, în loc de respingere, a adus o sporire a presiunii pulpei lui; din cale afară de excitat, am împins mâna până la sexul bărbatului și, simțindu-l în mare formă, palpitând chiar, am cutezat să-l deschei la pantaloni (cu ce precauție, cu ce încetineală, cu ce teamă!) și să-mi introduc mâna sub chiloții lui, ca să prind într-însa acel corp viu și cald, independent parcă de restul trupului de care ținea. Îmi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
apărut și preocupările politice ale colegilor mei umili și sordizi. Politic eram mai cu interes „informat“ prin Le Temps și poate alte gazete de pe malul Senei de ce se întâmpla acolo, în lumea depărtată, mie mai aproape. Ce profet ar fi cutezat să-mi șoptească la ureche atunci: mai curând decât îți închipui, vei fi și tu unul dintre ei!? Probabil că întrevederea mea cu directorul școlii mi-a atras atenția și m-a făcut curios asupra legionarilor ca atare. Tatăl meu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]