2,824 matches
-
o pătură. Am așteptat să aud cum toate ușile de pe palier sînt date de perete, vacarm de strigăte confuze și pași care aleargă speriați. Însă nu s-a Întîmplat nimic din toate astea. Zgomotul făcut de căderea lui Jerry a cutremurat clădirile din Revere și Belmont și, totuși, nu l-a auzit nimeni. CÎt despre mine, nu aveam cum să ies pe hol. Deși știam că e inutil, am Încercat cu disperare să mă strecor prin fanta de sub ușă, zgrepțănînd zgomotos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și exclusiviste. Am știut din clipa cînd te-am văzut că n-ai spirit de turmă, urmă individul. Se opri Însă, tresărind nervos la auzul rafalelor trase de un tun antiaerian amplasat Într-un scuar din apropiere; Întreaga clădire se cutremură. Dinspre coastă, se auzi din nou huruitul unui avion. Tirul antiaerian răsună din ce În ce mai aproape, iar zgomotul monoton făcut de avion continua să se audă - „Unde ești? Unde ești?“ - pînă cînd, deodată, casa fu din nou zguduită de salvele unui tun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ești?“ - pînă cînd, deodată, casa fu din nou zguduită de salvele unui tun din apropiere. Apoi se auzi șuierul unui proiectil, Îndreptat parcă anume asupra acestei clădiri neînsemnate. Bomba explodă, cu o jumătate de milă mai Încolo, făcînd să se cutremure pămîntul. — După cum Îți spuneam, reluă străinul, dar Își pierduse, o dată cu aplombul, șirul gîndurilor, părînd acum un biet infirm ce Încearcă să-și dea curaj În fața morții. Astă-seară o să fie lată! urmă el. Speram c-au să treacă mai departe... Huruitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
glasul unui prieten ce pleca pentru totdeauna. Rowe stătea pe prima treaptă, În așteptare: bomba venea de-a dura spre ei. Omulețul se ghemui și mai mult În fața pisoarului. Șuierul păru să se potolească, apoi bomba explodă, făcînd să se cutremure pămîntul sub picioarele lor. După care se așternu o tăcere grea, curmată doar de fîșÎitul molozului ce se scurgea pe trepte. Peste cîteva clipe, o altă bombă se rostogoli spre ei. O așteptară În aceleași poziții - șezînd, ghemuindu-se, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Mi-am coborât privirea spre părul blond care-i acoperea fața, spre șoldurile care tresăltau în drum spre orgasm. Aceasta era una dintre primele dăți când se gândise la mine într-un act homosexual, iar intensitatea fanteziei mă surprindea. Se cutremură străbătută de orgasm, cu corpul înțepenit de plăcere. Înainte s-o pot îmbrățișa, se întoarse cu fața în jos pentru a-mi lăsa sperma să i se scurgă din vagin, apoi se ridică din pat și păși vioi în baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și porni înspre muzeu. Plouând, se acoperi cu poleială și își tunse barba. Am ajuns, râgâi barca șase minute mai târziu. Într-adevâr, muzeul Antipa se înălță impunător - din punctul de vedere al unui gândac de Colorado - în răcoarea matinală ce cutremura orașul cu 2,4 grade pe scala Richter. Privind prin câinele setos, Reptigli îl văzu pe Mâzgâlici, rupt la un capăt, sănătos la altul. Ajustând luneta la mitralieră, micuțul vânător intră în muzeu. Unde se trezi brusc, neelucidat, față în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
invadeze piața mondială, retraduse în engleză (sau, mai bine-zis, traduse în engleza din care se pretinde că au fost traduse), nici un critic n-ar putea să le deosebească de adevăratele scrieri ale lui Flannery. Știrea acestei escrocherii diabolice m-a cutremurat; nu e numai furia, ușor de înțeles, pentru dauna economică și morală: simt și o atracție trepidantă pentru aceste falsuri, pentru această ramificare a mea, germinată în pământul unei alte civilizații. Îmi imaginez un bătrân japonez în chimono, trecând peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
zâmbind. Am niște tocană foarte bună. Exact cum le place copiilor. Fetița îi întoarse zâmbetul. — Mulțumesc, Mma, spuse ea respectuoasă. Sunteți foarte amabilă. Băiatul nu zise nimic. Se uita la menajeră cu ochii aceia descumpănitori și o făcu să se cutremure în sinea ei. Se întoarse în bucătărie să pună mâncarea în farfurii. Îi puse fetiței o porție mare și rămase destul și pentru domnul J.L.B. Matekoni. Băiatului, însă, îi dădu doar puțină tocană și o acoperi în mare parte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
furios, și căzu grămadă ori de cîte ori Încerca să se ridice, căutînd Încă să se sprijine de scaunele și mesele care se răsturnau cu un zgomot asurzitor. A doua zguduitură i se păru și mai lungă, Întreaga insulă se cutremură ca o uriașă budincă de gelatină, În timp ce stînci masive se desprindeau din tavan, amenințînd să-l strivească În căderea lor asurzitoare. Dar În noul interval de calm ajunse la ieșire, trase În piept aerul proaspăt al nopții și se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
străină scălda totul, Înfricoșător incendiu ce se Întindea, pare-se, la linia orizontului, spre nord-est, și din al cărui centru se Înălțau enorme limbi de foc și bucăți incandescente de jeratic ce păreau să pîrlească stelele din Înălțimi. Pămîntul se cutremură Încă o dată sub picioarele lui și Înțelese, ascultînd o bubuitură Îndepărtată, asemănătoare cu zgomotul pe care-l scot o mie de vase de război care trag deodată cu toate tunurile, că unul dintre nenumărații vulcani din arhipelag intrase În erupție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
întorci, să dai cu mîna la o parte tot ce-ai clădit, ce-ai adunat fir cu fir, și să încredințezi cuiva această taină și această datorie de a retrăi cu viața lui propria ta viață trecută. Leonard Bîlbîie se cutremură înlăuntrul său atunci cînd înțelese deplin ce însemna acel cuvînt operațional. Nu doar că era împotriva legilor și regulamentelor Serviciului, dar, așa cum se arăta, era împotriva firii omenești comune. Nu o dată auzise "ei, dacă ar fi să-mi iau viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
scuzați‑mă, nu prea vă Înțeleg. “ Atunci copilul se Întoarse spre el cu o privire pe care domnul Benedek nu i‑o mai văzuse. „Toți sunt morți“, zise fetița. După care Începu iar să plângă‑n hohote. Trupu‑i era cutremurat de spasme. Domnul Benedek se uită Întrebător la mama copilului. „Zice că i‑a văzut În oglinjoară. Toți - zise ea - au fost uciși. Vedeți și singur În ce stare este.“ „În oglinjoară?“ Întrebă domnul primar. Urmară tot soiul de lămuriri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
era pe punctul de a se petrece, căci în ochii celor care veneau în fiecare zi să-l vadă nu se mai citea ură fără margini din primele zile, ci doar o prost disimulata compasiune, care îl făcea să se cutremure, imaginându-și tot ce putea fi mai rău. Dar de fapt „tot ce putea fi mai rău“ era mai rău decât și-ar fi putut el imagina. Îl duseră, cu mâinile strâns legate, până la golful Farepíti și, când se văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se folosească de întunericul nopții pentru a se arunca, toate deodată, asupra alimentelor pe care tocmai le debarcaseră. Șobolani - primul cuvânt pe care il învățară de la necunoscuții semizei - și într-adevăr fu un cuvant groaznic, care îi făcea să se cutremure. Ieșiseră din carena distrusă a corabiei, înotaseră până pe insula și puseseră stăpânire pe ea, iar atunci când ochii lor străluceau în întuneric, reflectând scânteierea focului, te duceau cu gândul la niște ființe demonice, care nu s-ar fi dat înapoi, daca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întinse în jurul lui și, ca și cum acesta ar fi fost semnalul de mult timp așteptat, zeci de rechini se lansară la atac în cel mai brutal și sângeros măcel la care asistase cineva vreodată. Marea se vopsi în roșu și se cutremura de parcă ar fi început să fiarbă din cauza forfotei zecilor de fiare lacome, al căror număr creștea cu fiecare clipă, apropiindu-se ca niște săgeți ale groazei din cele patru puncte cardinale, atrase de mirosul sângelui care curgea în șuvoaie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să-și acopere urechile, nemaiputând asculta urletele celor care agonizau sau trosnetul mandibulelor ce se închideau peste corpurile celor care se zbăteau să scape. În atacul sau dezlănțuit, un uriaș rechintigru se lovi de unul din pereții Mararei, care se cutremura. —Înapoi! Înapoi! strigă imediat Miti Matái. Să plecăm de-aici, c-au să ne distrugă!... Și nu exagera, căci în beția acelui măcel bestial rechinii începuseră să se sfâșie unii pe alții, ca și cum abundență sângelui i-ar fi înnebunit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
casa ei. Se tot învârtea printre invitați, încercând să le anticipeze dorințele. Într-un colț, pe o față de masă imaculată, așezase farfurii cu tot felul de aperitive și-i înghesuia să mănânce. Magnetofonul urla în boxe, făcând geamurile să se cutremure. Luana, izolată cu Dan într-un ungher, privea mișcările smucite ale adolescenților. Ar fi vrut să danseze, dar nebunia gesturilor din mijlocul încăperii îi tăia elanul. Noul stil de mișcare nu prea reda starea de spirit pe care ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu un cap mic înghesuit și poziționat direct pe umeri, ce o făcea să pară cocoșată, femeia se ridica pe vârfuri și încerca să le vorbească bărbaților direct sub nas. Privi la un moment dat în spate și Luana se cutremură. O săgetară doi ochi verzi ca de viperă, lungiți sub sprâncene creionate subțire, se întinse spre ea o pereche de buze groase, diforme și un ditamai negul țâșni din barbă, s-o facă să tremure de oroare. -Ai cunoscut, vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în Țara Minunilor, se transforma din copil în femeie. Recunoscu glasul lui Ștefan, ascuns și nevăzut în spatele zidului, care-i cerea cu fermitate să se trezească. Strigătul lui avu efect de tunet în tunelul îngust și rece, pământul i se cutremură sub picioare, își pierdu echilibrul și căzu plângând, în timp ce lumina dispărea înghițită de întuneric. Se ridică în bezna înfricoșătoare cu un efort supraomenesc, se întoarse cu fața la perete și încercă, lipsită de vlagă, să-l împingă, să-l dărâme. "Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe noptiera de lângă pat, se aplecă spre Radu, îi ridică fruntea căzută în piept și-i prinse obrajii între palme. Copile, încearcă să te aduni, altfel ai să înnebunești. Ștefan pieptăna, cu gesturi mecanice, părul frumos al Luanei. Ea se cutremură văzând disperarea din ochii lui, mișcarea absentă, lipsită de vlagă și încredere a mâinii. Nu-i putea lăsa așa. Aveau nevoie de o încurajare și ea spuse: Luana e sâmbure de viață. E născută să trăiască, într-o viață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să apreciez toată fericirea, ba chiar și disperările care au dat culoare zilelor mele. A fluturat o mână spre tablou, ca și cum acesta Îi exemplifica spusele. De Îndată ce au plecat, Margaret s-a topit Într-un râs isteric. Cor pul i se cutremura de simpla plăcere a hohotelor zgomotoase, cu ochii plini de lacrimi. Karl i-a pus un braț În jurul umerilor, ea i-a simțit plăcuta căldură a corpului zguduit de sughițuri de râs. — Priviți acest petit tableau, a rostit el, imitând
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
puțină substanță, avea un aer mulțumit chiar dacă pe eticheta sticluței era imprimat un cap de mort care anunța că soluția era otrăvitoare dar nu de ajuns ca să-i otrăvească lui trupul, nu îndeajuns. Doar sufletul și-l simțea uneori alterat, cutremurat de nemulțumirea permanentă ce-i zgândărea mereu ființa. Avea atâta imaginație, atâtea visuri de mărire, se vedea prin pădurea de munte, rege pribeag străbătând hățișurile. Ațipea de obicei imediat după ce-și punea picături în ochi, se îndepărta de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dezveliți. De câtva timp lumina nu mai cunoaște decât două culori. Ziua e zi, noaptea e noapte. Lanul nu vrea altceva. El a înghițit totul și zile și nopți. Un foșnet grav trece printre foile uscate ale porumbului. Lanul se cutremură tot de o furnicare obișnuită, o chemare numai de el auzită. Și apoi dorința de a vorbi cu cineva, dea-l sfătui să facă un lucru la care și el se gândise de mult, un lucru vechi, aproape uitat. Doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de nesomn, părea o întruchipare a decrepitudinii umane. Stai, ia loc, te rog, domnișoară. O apucă de încheietura mâinii și o trase spre el. Era umed, lasciv, privirea cu care o învălui, voit provocatoare era atât de artificioasă încât o cutremură. Îi plăcea să se dea un mare cuceritor, postura îi convenea de minune, în discuțiile cu prietenii, la un pahar de vin, făcea mare caz de aventurile sale, cum le mai comenta, cum le mai înflorea! Ori de câte ori îi apărea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dorise, cât implorase forțele naturii să-i întârzie venirea. Trofin dormea fără să aibă habar de frământările soției sale, ea se plimbase ca o leoaică în fața ferestrei, spiona, triumfa la fiecare minut trecut, îl și vedea deja posedând-o, aștepta cutremurată de un sentiment tulbure de dorință, s-ar fi vrut și ea în acea clipă iubită, dincolo de ani, dincolo de realitate, dincolo, dorința, dorința nu iartă pe nimeni, dar, nu, vai, nu, nu, îl văzu traversând piațeta, cu pantalonul lui crem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]