337 matches
-
-și trezește bebelușul la 05.30 dimineața ca să poată petrece puțin timp cu el. Cunosc o femeie care a participat la un program de discuții televizat și a povestit despre cum Își duce și aduce de la școală copiii cu mașina. Dădaca ei mi-a spus că ea nici nu știa unde e școala copiilor ei. Cunosc o femeie care a aflat că băiețelul ei a făcut primii pași de la o bonă, la telefon. Și cunosc o femeie care a aflat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ei. Cunosc o femeie care a aflat că băiețelul ei a făcut primii pași de la o bonă, la telefon. Și cunosc o femeie care a aflat că a părăsit-o bărbatul dintr-un bilet pe care i l-a citit dădaca. Stau multă vreme Întinsă În pat, poate ore, așteptând să simt ceva. Și În sfârșit vine. Un sentiment În același timp intens familiar și șocant de străin. Îmi ia câteva clipe să-mi dau seama ce e: vreau la mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mâna pe frunte lui Ben. Cel mic scâncește când mă simte că-i dau drumul. I-a fost rău, a vomat În ultimele douăzeci și patru de ore? — Cred că i-a fost rău ieri după-amiază, dar Paula a crezut, Paula e dădaca mea, noi am crezut că e doar stricat la burtică. A avut scaun de atunci? — Mă tem că nu știu. Deci ieri nu l-ați văzut deloc? —Ba da. Nu. Adică, Încerc să ajung acasă la timp ca să-l duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lui Mary Poppins pare atât de diferită. Uitasem că doamna Banks, care vrea ca lumea să devină un loc mai bun pentru femei, este amețitor de neglijentă cu copiii ei. Că Jane și Michael sunt triști și revoltați până când apare dădaca și aduce entuziasm și consistență În existențele lor. Domnul Banks, Între timp, muncește prea mult - numele e suficient să-ți spună că e numai slujbă - și e străin de copiii și soția sa, până când e concediat și e confruntat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
elice argintie. Dintr-odată, mă izbește cel mai cutremurător sentiment, că filmul Încearcă să spună ceva despre mine și chiar atunci Emily anunță: — Când o să am copii, mami, o să am grijă de ei singură până or să crească mari. Fără dădacă. Oare m-a pus să mă uit la Mary Poppins ca să poată spune asta? Acesta-i modul ei de a-mi spune? Îi caut privirea, dar nici vorbă că ar fi calculat momentul, nu pare că ar aștepta vreo reacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de sfârșit de an, l-a vândut pe Pegas, care se pare că a Început o carieră nouă În cursele de mașini. Fructificând o recomandare făcută de mine din vină, și prin urmare strălucitoare, Paula a obținut o slujbă ca dădacă a starului de filme ieftine de acțiune, Adolf Brock și a soției lui, fostă Miss Bulgaria. Familia a locuit o vreme În hotelul Plazza din New York, până când Paula, a cărei cameră avea vedere spre Central Park, i-a anunțat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cămilelor care s-au îndepărtat prea curând una de alta, amenințând să ne dezechilibreze. — Se face târziu. Dacă ne-am duce să ne odihnim? — Pe piramide? — Nu, ceva mai departe. Există, la câteva mile de aici, un sătuc unde locuiește dădaca mea, ea m-a crescut. Mă așteaptă în fiecare luni seara. Cam la marginea satului se afla o cocioabă de fellah 1, cu noroi din belșug jur-împrejur, la capătul unei potecuțe înălțate pe care o porni Nur implorându-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rezemat de un palmier. Era aproape întuneric atunci când a venit înapoi, însoțită de o țărancă bătrână, grasă și blajină. — Khadra, ți-l prezint pe noul meu soț. Am tresărit. Ochii mei holbați s-au încrucișat cu încruntătura lui Nur, în vreme ce dădaca se ruga Cerului: — Văduvă la optsprezece ani! Nădăjduiesc că prințesa mea o să aibă mai mult noroc de data asta. — Nădăjduiesc și eu! am strigat cu vioiciune. Nur a zâmbit, iar Khadra a îngăimat o invocare, înainte de a ne conduce spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
temperamentul meu. De acum eram nevoit să părăsesc Egiptul, unde Bayazid și mama lui erau în primejdie. Nur își ținuse secretă sarcina față de toți, în afară de Khadra care o ajutase să nască și care îngrijise copilul încă din prima zi. Dacă dădaca, deja bătrână, ar muri, copilul ar trebui adus înapoi la Cairo, unde identitatea lui ar fi rapid ghicită. Ar ajunge atunci la cheremul agenților lui Selim, care erau numeroși în Egipt; ar putea fi predat chiar de sultanul Kansoh care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nici prădați de straie, iar noaptea ne-a găsit culcați fără grijă în coliba Khadrei, locul iubirii noastre de la început. Acolo s-au scurs luni de fericire simplă și nesperată. Prea mic și prea sărac pentru a isca pizmă, satul dădacei trăia departe de războaie și de răsturnări. Însă existența asta pașnică și monotonă nu putea fi pentru mine decât cea a unei oaze umbroase între două etape lungi. Zgomotele zărilor îndepărtate mă chemau. Era scris că n-aveam să rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un fel de a cerceta chipurile care îi dădea fiecăruia impresia că era vinovat, că era fugar și că fusese recunoscut. Deodată, fiul lui Nur se desprinse de Khadra, care-l ținea lângă, și fugi drept spre militar. — Bayazid! strigă dădaca. Auzind numele ăsta, otomanul se aplecă spre copil, îl ridică la înălțimea lui ținându-l cu brațul întins, și începu să-l învârtă, examinându-i stăruitor părul, mâinile, gâtul. — Cum te cheamă? întrebă el. — Bazid. — Al cui ești? Nefericito, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se prefăcuseră În scrum sau fuseseră Împușcate În inimă. Există un apendix la povestea Mademoisellei. Când am scris-o prima oară nu aflasem câteva uluitoare supraviețuiri. Astfel, În 1960, vărul meu din Londra, Peter de Peterson, mi-a spus că dădaca lor englezoaică, deja bătrână În ochii mei În 1904, la Abbazia, avea pe atunci peste nouăzeci de ani și era sănătoasă; n-am știut nici că guvernanta celor două surori mai mici ale tatei, Mlle Bouvier (ulterior Mme Conrad) i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
el, dar Își dădu seama că, fiind copil, nu va putea s-o convingă. Doar nu Împlinise nici opt ani! Vedea În vis fereastra zăbrelită a camerei copiilor, de la etajul al doilea. Deodată, la fereastra asta apăru fața bătrînei sale dădace, care-i făcea semn să intre În casă. „Mamă, mi-am omorît soția, și sînt căutat de poliție!“ repetă el. Dar maică-sa zîmbi și-i spuse, scuturînd din cap: „Băiețelul meu n-ar fi În stare să omoare nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
drumul, din ce În ce mai ațîțat. Simțind că nu mai poate să asiste la chinurile șobolanului. Rowe apucă o crosă de criket și prinse să-l pocnească În moalele capului, Într-una, ca nu cumva să rămînă În viață, deși o auzea pe dădacă strigîndu-i: „Oprește-te, Arthur! Cum de poți face așa ceva? Încetează!“ Și În tot acest timp, Hilfe Îl privise cu satisfacție. CÎnd conteni cu loviturile, Rowe nu Îndrăzni să se uite la șobolan, ci o luă la goană pe cîmp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
privise cu satisfacție. CÎnd conteni cu loviturile, Rowe nu Îndrăzni să se uite la șobolan, ci o luă la goană pe cîmp și se ascunse. Dar Într-o ascunzătoare nu poți sta la infinit; de acolo, o auzi iar pe dădacă: „N-am să te spun maică-tii, dar să nu te prind că mai faci așa ceva! Maică-ta crede că nu ești În stare să omori nici o muscă! Nu știu, zău, ce-i cu tine!“ Nimeni nu pricepea că fapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un copil tîmpit ca ăsta... De-aici ni se trag toate necazurile... Am dus-o destul de bine pîn-au Început să se țină țîncii după noi!... De ce dracu’ ne mai Încurcăm cu el? mîrÎi el cu răutate. Ce dracu’, am ajuns dădacă! Ia, cară-te, mă, mucosule! mîrÎi din nou și ridică pumnul, gata să dea În băiat. Șterge-o! N-avem nevoie de unu’ ca tine... cară-te... Cară-te pînă nu te trăsnesc! Cel care răspundea cu numele de Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mi-e rușine, pe cinstea mea!“ - a zis Ben, chiar așa a zis. „Nu vreau nici măcar să bănuiască cineva că-l cunosc“ - a zis. „Să nu-ți Închipui cumva că am să te ajut“ - a zis - „că doar nu-s dădacă. Am făcut tot ce mi-am pus În gînd să fac.“ Ei, și-am pornit-o spre spălătorie. Era aproape, la cîteva străzi mai Încolo de spital, la colțul unei case vechi și mici din cărămidă, și cînd am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
este îngrozită și absolută. Tabitha își pune șervetul pe masă, își împinge scaunul în spate și se ridică greoi în picioare. — E timpul să mă duc la culcare. Hopa sus în pătuț, sub păturică într-o clipă, cum îmi spunea dădaca mea. Se îndreaptă spre ușa sufrageriei și e greu să-ți dai seama dacă încă se adresează oaspeților sau dacă vorbește singură. Sus pe scara lungă și șerpuitoare, sus pe scară, la rugăciunea de seară. Se întoarce și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se fi referit la o mașină nouă, de o marcă necunoscută, pe care tocmai o cumpărase, dar care nu fusese Încă adusă acasă de la dealer (nu se știe careă. Aveam mult de muncă. Am Început prin a o suna pe dădaca Mirandei, dar a intrat căsuța vocală. Menajera a fost următoarea pe listă și, ca niciodată, s-a dovedit de mare ajutor. Ea a fost În măsură să Îmi spună că mașina nu era chiar nouă și că era, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Mirandei Pristley În Los Angeles, Honolulu, New Orleans, Charleston, Houston, Bridgehampton și Nantucket. Și toate astea Înainte ca pachetele destinate persoanelor din New York să plece - iar New York era orașul unde se aflau toți prietenii Mirandei, la fel doctorii, cameristele, coaforii, dădacele, experții În machiaj, psihiatrii, instructorii de yoga, antrenorii personali, șoferii și personalul folosit la cumpărături. Firește, aici se aflau și personalități din lumea modei: designeri, fotomodele, actori, redactori, specialiști În publicitate, cei de la relațiile cu publicul și toți magnații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
restaurantul Four Seasons pentru ora unu. Știam perfect ce urmează. Cu doar zece minute În urmă mă sunase și Îmi poruncise să fac o rezervare la Four Seasons și să-l sun pe domnul Tomlinson, pe șoferul ei și pe dădacă pentru a le comunica planul, iar acum o să vrea cu siguranță să schimbe totul. — Ei bine, m-am răzgândit. Four Seasons nu e cel mai potrivit restaurant pentru prânzul lui cu Irv. Rezervă o masă de două persoane la Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
seama și că postul oferit este cel de bonă al celor două fiice ale Mirandei, da? Și că asta nu are nici o legătură cu Runway? A suspinat, ca și când s‑ar fi resemnat cu acest trist și nefericit fapt. — Da, bineînțeles. Dădacă, Înțeleg perfect. Ei bine, se pare că de fapt nu prea Înțelesese, pentru că, deși arăta conform standardelor (Înaltă, machiată impecabil, Îmbrăcată rezonabil și serios malnutrităă, mă tot Întreba care anume din sarcinile de serviciu i‑ar solicita prezența la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
muncă vreme de șase ore la rând, iar asta mi se părea cea mai bună metodă. Poate avea să‑mi spună că mama lui rămăsese mai mult la serviciu, sau că trebuise să meargă la o ședință cu părinții și dădaca la care apelau de obicei nu putuse veni. El nu se plângea niciodată, firește - nu era stilul lui - dar cel puțin așa mi‑ar fi spus ce se petrece. — Da, da, totul e În regulă. Mama a avut astă‑seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
niciodată pe cineva În ochi. Părea blazată, ușor dezinteresată și plină Încredere În sine. Am fost Încântată când Miranda a spus că o vrea, atât pentru că asta mă scutea de alte câteva săptămâni de interviuri cu candidate la postul de dădacă, dar și pentru că Însemna că Încep să mă prind, cât de cât, cum merg treburile. Nu prea eram sigură cum și care anume treburi merg, dar ele mergeau pe cât se putea spera de bine În situația dată. Făcusem comanda de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fusese nevoit să-și coboare mult așteptările. El, care se visa președinte al Republicii, nu ajunsese decât primarul unui târg prăpădit. Tot el, care visa să aibă un șir de servitori care să-l slujească, ajunsese să se însoare cu dădaca. Thierry, în sfârșit, avusese parte de degringolada cea mai sordidă. Împărțea un apartament jegos cu o harpie isterică și, ocupându-se de avorturi, trimitea în fiecare zi pe lumea cealaltă câțiva prunci nenăscuți 194. În societatea anilor '50-'60, acest
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]