359 matches
-
Mihaela), dar acum când o cercetă cu de-amănuntul se arătă foarte entuziasmată. O plimbam din odaie în odaie, iar Mihaela îi explica: ― Uite aici facem o ușă, cu glaswand, aici înlocuim scara cu una de beton (asta-i aproape dărăpănată), dincolo instalăm dormitorul că-i mai multă lumină și-l tapetăm cu albastru. (Ar fi de preferat mătase plisată, să te interesezi cât costă; cred că nu costă prea scump.) ― Aici o să trăiți fericiți o sută de ani ca-n
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Otsu, cu corabia. Petrecând o noapte în capitală, ajunseră la Castelul Takaradera a doua zi. Acesta era câmpul de luptă unde fusese învins Mitsuhide în vara trecută. În locul unde înainte nu fusese decât un sat sărăcăcios, cu un oficiu poștal dărăpănat, acum răsărea un oraș impozant. După ce mesagerii traversară Râul Yodo, putură vedea schelele care înconjurau castelul. Drumul era brăzdat adânc de urmele boilor și ale cailor și tot ce vedeau indica energicele planuri ale lui Hideyoshi. Până și Inuchiyo începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în tabere separate. Astfel se pregătea tragica scenă pentru conflictele sângeroase, care aveau să izbucnească în sânul familiilor. Hideyoshi cunoștea greutățile amarnice pe care le prilejuia războiul. Lumea se afla în război de pe vremea copilăriei lui, când trăia în casa dărăpănată a mamei sale din Nakamura. La fel fusese și de-a lungul numeroșilor săi ani de rătăciri. Odată cu intrarea lui Nobunaga în scenă, suferințele societății deveniseră și mai drastice pentru o vreme, dar le însoțise o anume veselie și bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întâmplase și lui. Himenul sticlos îi fusese făcut țăndări de scula zdravănă a lui Alan. Un fel de Kristallnacht pe dos. În spatele Centrului Elvețian, Bull se opri și se uită la Spitalul de Dermatologie St John. Clădirea era goală și dărăpănată, iar ferestrele, acoperite. Însă lui Bull îi atrăseseră atenția ornamentele de mortar care se aflau în partea de sus a fațadei spitalului. Ce ironie perversă, se gândise el, să le oferi acestor bolnavi priveliștea unor decorațiuni care evocă propriile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Când a ajuns la Puiseaux, a început să caute o moară, a întrebat prin sat și i s-a spus pe unde s-o ia. S-a îndrăgostit pe loc de moară. — Era o moară de apă? — Da, o moară dărăpănată, veche de 300 de ani. Îl găsește pe morar, care îi spune că moara era deja vândută, cumpărătorul îi dăduse înainte niște bani. Dar Sergiu așa îl vrăjește pe morar, atâta îl sucește cu vorbele, că după o noapte și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Numai eu, care trăiam doar în lumea cărților, mă apucam și trân team pe tablă vreun citat din Camus sau din T.S. Eliot care se potrivea ca nuca-n perete cu atmo sfera de dezmăț din clasa noastră prăfuită și dărăpănată. La vederea lui, tipele care stăteau picior peste picior pe catedră, de li se vedeau pulpele până sus sub poala sumeasă a sarafanului, nici măcar nu se mai oste neau să se strâmbe sau să pufnească disprețuitor. Se obișnuiseră. Acum se
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Colentinei. Mer geam zilnic acolo cu tramvaiul 21. Coboram într-un pei saj dezolant: un castel de apă singuratic, șinele de tramvai întorcând la capăt, o fabrică de țevi sudate. Treceam pe lângă o Automecanica și-abia atunci ajungeam la clădirea dărăpănată, vopsită galben mur dar, a școlii. În interior eram la fel de pustiit. Pierdu sem marea mea dragoste din facul tate și sufeream încă din greu. Serile erau o tortură. Imediat cum cerul se colora în roz-sângeriu, simțeam cum se apro pie
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
multe voci, și un stol de ciori se ridică întunecat dintre crăcile unor salcâmi răzleți și încă fără frunze. Apoi Culae iuți pasul și o luă la fugă, în căutarea unui adăpost. Întâmplarea norocoasă îi scoase în cale un bordei dărăpănat și învelit cu stuf, răsărind stingher la o margine a drumului. Dar nu se repezi să intre, ca un om fără chibzuință, ci mai întâi cercetă bine cu privirea locul și trase îndelung cu urechea. Abia după aceea el împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să și-o facă. Când ne-am oprit la un semafor pe roșu, în mod reflex, Randall a apăsat butonul de blocare a portierelor - sigilându-ne astfel în interior. După un minut, Cox și-a parcat Porsche-ul în fața hogeagului meu dărăpănat. Un grup de adolescenți a început imediat să dea târcoale mașinii, de parc-ar fi căzut din afara spațiului terestru. — Nu pot să te las să te dai jos, cu toți golanii ăștia învârtindu-se pe-aici, mi-a declarat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
iată-l pe Lee Blanchard, „Speranța bună, dar nu formidabilă, a albilor din Southland“, înfruntând trei pușcași marini în albastru și un pachuco în costum zoot, cu pantaloni largi. Îi încolțise în mijlocul unei poteci ce ducea spre curtea unei căsuțe dărăpănate și-i ținea la respect, parându-le loviturile cu „distrugătorul de cioroi“. Pușcașii marini îl înconjuraseră și încercau să-l lovească cu ciomegele, dar nu-l nimereau, pentru că Blanchard se eschiva printr-un joc de picioare formidabil când în lateral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la dreapta pe Hoover, Lee a încetinit și a început să scruteze verandele caselor cu etaj. Am trecut pe lângă un grup de trei negri și un alb mai în vârstă, care tăiau frunză la câini pe scările unei cocioabe excesiv de dărăpănate, și am remarcat că ăia patru ne-au mirosit că suntem polițiști. — Drogați, îi etichetă Lee. Se știe că Nash se învârte pe lângă cioroi, așa că hai să-i scuturăm puțin. Dacă sunt pe felie cu el, scoatem de la ei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vroiam să par. Și, Doamne, cât soare există la începutul acestei rupturi! Dacă lumina are miros, atunci după-amiaza aceea mirosea toată a lumină, a suc de lumină; lumină care se scurgea blândă, cucernică și mieroasă pe brazii tineri din gardul dărăpănat, pe pietrele funerare, pe florile și ierburile grase ce acopereau mormintele. Cerul era limpede ca un pahar bine spălat, iar soarele cobora încet dincolo de acoperișul bisericuței în jurul căreia apăruse cimitirul. Ducându-mă înlăuntru, destinul mi-a arătat ce era necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai zărit nimeni. Își făcuse, se vorbea, un sălaș în bălării. În aceeași noapte, plimbându-mă, fiindcă nu puteam să adorm după cele întâmplate, am nimerit, în spatele azilului, puțin mai departe, dincolo de o magazie veche de lemn, peste niște ziduri dărăpănate și înverzite de licheni care nu susțineau nici un acoperiș. Am crezut că era un WC și am intrat. După câțiva pași, am încremenit. Eram într-un fel de morgă! Pe o masă de piatră se afla întins un mort. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aceea parcă totul conspira să-mi dea senzația fericirii. Peste două ceasuri, la azil, am aflat de moartea Laurei. În primul moment am crezut că era o glumă idioată. Am alergat la morgă, am dat să pătrund între zidurile vechi, dărăpănate, am zărit prin întuneric cadavrul întins pe masa de piatră și m-am oprit; mi s-a făcut frig și frică, m-a cuprins o disperare năucă și tremuram; am fugit înapoi în cameră, am scos de sub pat sticlele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În hainele bine croite dar demodate din satin negru și lână, cu părul alb tras pe după urechi și strâns În coc la ceafă, cu un ten bine spălat, neatins de cosmetice, părea să fi călătorit prin timp către Londra cea dărăpănată de război venind din epoca victoriană sau echivalentul său din New England. Insistă să Îl vadă pe Henry imediat, În ciuda faptului că Theodora o avertizează că s-ar putea să fie confuz - ceva mai devreme În ziua aceea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Samuel Jealous, editorul lui Hampstead and Highgate Express. Uneori o Împărțeau, glumind pe seama economiei făcute și obligându-l pe vizitiu să anunțe „landoul lui sir Hampstead“ când, la sfârșitul serii, venea să Îi ridice de la adresele respective, În vehiculul lui dărăpănat. Gluma ascundea o nemulțumire și o frustrare continuă. Du Maurier nu voia să renunțe la New Grove House și nici să refuze familiei aerul sănătos din Hampstead, de aceea Îi veni fericita idee de a-i lăsa acasă timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
curajului, pe care Îl Întâlnise pasager la Londra, intenționa să locuiască la Brede, de partea cealaltă a orașului Rye, după ce se Întorcea din Cuba, unde era corespondent de război. Cora, soția lui, cumpărase deja acolo o casă enormă și cam dărăpănată. Era păcat că moravurile acestor literați (cu excepția lui Conrad) cam lăsau de dorit - Wells trăise cu Jane o vreme, așteptând hotărârea de divorț, pe seama relației dintre Hueffer și cumnata sa circulau bârfe, și se vorbea despre Cora că, Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
laolaltă, claie peste grămadă, ca și cum s-ar strânge ca să se apere, încălzindu-se una de la alta. Exterioare grosolane, pătate de umezeală, ceață și timp, mâzgăleli cu var murdar și stângăcii arhitecturale, totul supraviețuind sfidător, în pofida țiglelor strâmbe și a ușilor dărăpănate. în jurul caselor, străzile. Linii prăfuite de viață rotindu-se și împletindu-se printre casele diforme, venind de nici unde, învârtindu-se la nesfârșit și având un singur scop: existența însăși. Orice loc trebuie să aibă străzi: spații goale între gropile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vechi imn axona, pe jumătate uitat, pe jumătate rememorat, un imn închinat morții. — Dumnezeule! exclamă Nicholas Deggle. Virgil Jones se întoarse încet către el. — Tulpina, zise Deggle. A dispărut. Pur și simplu. începu să caute disperat prin cocioaba mică și dărăpănată. Virgil se ridică din balansoar și ieși. — Bravo! Zise el, uitându-se în sus, spre munte. Bravo! Deggle veni lângă el. — Nu-l găsesc nicăieri, spuse. Trandafirul a fost spart, îi explică Virgil Jones. — Ce vrei să spui? — Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
umbra Câinelui Negru. Consideră că se făcuse târziu și că drumul fiind lung până acolo, la Grădină, nu ar trebui să mai zăbovească aiurea. Copacii Începură să curgă prin dreptul umerilor săi. Alerga Într-o goană sălbatică. Ocoli un hambar dărăpănat, În umbra căruia văzu o cățelușă cu pui fătați, care sugeau printre scânceli de plăcere la pântecul mamei lor și o duioșie fără margini Îi cuprinse ființa, Învăluindu-l. Apoi distinse dintr-o dată strigăte și voci suprapuse, țipete și fluierături
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
când surprinse capul bătrânei Întors spre el, cu o privire languroasă, satisfăcută. Începu să alerge din nou. Avea cămașa udă În spate, iar În auz distingea o muzică cu tonalități ridicate. Galopa aproape În neștire, ocolind străduțe obscure, cu clădiri dărăpănate și puzderie de sârme cu rufe Întinse la uscat, un teren viran, plin de gunoaie și gropi la tot pasul. Încetini când descoperi lângă un pietroi ceva strălucitor. Era un ciob de sticlă colorată, În care o rază purpurie se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Piața Tajrish, închiriase acolo un apartament pentru mine. — Sunt scumpe chiriile în Tajrish, mormăi avocatul. Acum era rândul lui să gândească cu voce tare. — Casa ta din Abdel Azim cui ai dat-o? — Nimănui, stătea încuiată. E o casă veche, dărăpănată, mai mergeam acolo din când în când, să mă vadă vecinii... Doar acum, de când sunt la Evin, locuiește în ea un nepot mai îndepărtat... Nu am multe rude. Părinții mei au murit, iar cele două surori ale mele sunt de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
feriți de ochii politiei. I se dusese vestea pentru vinurile ei și pentru grătarul pe care-l avea. Aici venea și lume mai scuturată, negustori și mahalagii din cartierele învecinate. Erau șifanteze, de cântau dezbrăcate pe o scenă mică și dărăpănată, să facă plăcerea pungașilor și să le zică la ziuă câte ceva fără perdea. Gheorghe cunoștea, mai petrecuse în tinerețe acolo. S-a bucurat. - Hai, Stăpâne, cum nu... Să ne frigă Bortoasa niște momite și niște ficătel, să-l treacă ea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se scutură dinele de apă! Linei îi fusese rușine să se ducă ziua la ghicitoare. O luase pe Aglaia și, într-o seară ploioasă, când nu se zărea nimeni pe ulițele pustii, au intrat amândouă pe ușa joasă a casei dărăpănate. Marița le-a ieșit în prag. Era îmbrăcată într-o rochie înflorată, cam slinoasă. - Poftiți, poftiți pe aici... le-a spus. 325 În odaia igrasioasă, plină de mucegai, atârnau pe pereți covoare groase și fotografii vechi. Pe jos stăteau așternute
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
manevre evazive. Ajungând la podul de cale ferată cu ambele oglinzi retrovizoare la locul lor, din fericire, am traversat și am pătruns pe teritoriul nimănui. Acolo, străzile erau late, dar în cea mai mare parte straniu de goale, cu magazine dărăpănate, cu obloane și, ici-colo, câte un vânzător de mașini la mâna a doua. Colonizarea de către tinerii orășeni educați și ambițioși se oprea brusc aici. Nimeni nu voia să locuiască în zona aceea, atât de aproape de cartierele de locuințe sociale, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]