16,541 matches
-
5 ani). Școală va urmări nevoia copiilor de a experimenta și va recunoaște succesul școlar luând în considerare evoluția interioară, starea de mulțumire și echilibru cu sinele și cu ceilalți, conectarea cu propria intuiție și înțelepciune și capacitatea de a dărui și de a fi compasiv. Filosofia școlii britanice pentru copii supradotați este centrată pe dezvoltarea holistica, echilibrată, armonioasă, emoțională, intelectuală și fizica, dăruind copiilor un cadru de libertate și responsabilitate asumată care îi susține să devină gânditori autonomi, creatori și
Copiii supradotați, liderii de mâine [Corola-blog/BlogPost/94004_a_95296]
-
și echilibru cu sinele și cu ceilalți, conectarea cu propria intuiție și înțelepciune și capacitatea de a dărui și de a fi compasiv. Filosofia școlii britanice pentru copii supradotați este centrată pe dezvoltarea holistica, echilibrată, armonioasă, emoțională, intelectuală și fizica, dăruind copiilor un cadru de libertate și responsabilitate asumată care îi susține să devină gânditori autonomi, creatori și leaderi empatici și compasivi. Școală le va provoca abilitățile, dezvoltând gândirea de ordin superior, empatia și compasiunea, capacitățile creativ productive ale copiilor în
Copiii supradotați, liderii de mâine [Corola-blog/BlogPost/94004_a_95296]
-
umplea goluri, evidenția și răspunsul autohton”. Dincolo de jertfă și iubire, într-un Peisaj lăuntric al unor Galaxii paralele, poeta și prozatoarea Melania Cuc, brodează chipul Maestrului: „Artur Silveștri avea caracter, avea cuvânt de onoare și se bucură cu adevărat să dăruiască, nu să primească... Veșnicirea lui este răspândită în monadele pe care le-a împărțit că un nabab prin toată România Tainică-o Țară care îi aparține... Artur Silveștri a fost un semn de la Dumnezeu pentru a ne demonstra că totul
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
cultura noastră, daca nu acele neclintiri sufletești de care ne-am agățat disperați la vreme de furtună!? Ele sunt acele rosturi adânc izbăvitoare care ne-au refuzat virtutea de a rezista politic la suprafață, în văzul lumii, pentru a ne dărui vocația strămoșeasca de a dăinui că neam, pe dedesubt, în văzul lui Dumnezeu”. În ceea ce mă privește mărturisesc că personal nu l-am cunoscut pe Gabriel Artur Silvestri-Părintele meu spiritual în Taină vocației scrisului. În sihăstria mea din Cetatea lui
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
și gramatică, fără o vastă cultură, atât de necesare, foarte greu îi va fi unui purtător de condei în această dificilă profesie. Dacă nu îndeplinește aceste condiții, ziarist adevărat nu poate fi! Este o grea meserie. Gazetăria îți cere o dăruite totală. Și o neîntreruptă luptă pe baricada interesului național și a adevărului. Trebuie să iubești această meserie, să dovedești respect față de cititori. Și inspirație. Cititorii noștri au observat că, pe lângă tematica social-politică actuală, în paginile „Cuvântului liber” am publicat și
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
toată viața și din care a scos nămolurile uitărilor fabricate, adevărurile răscoapte sau trunchiate, impunerile de tot soiul scrise de mâna și pe limba cotropitorilor sau a năimiților dinlăuntru. A săpat în fântâna adevărului despurcând-o de uzurparea alogenilor și a dăruit neamului românesc picăturile de apă vie care a început să-l readucă la viață. El nu a aceptat compromisul și a arătat direct, cu rostirea sa domoală dar netremurată, către toți cei ce ne-au dezvrednicit și care continuă să
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
că ar fi... ceva de la dracu, naiba, demon, diavol și i-o spunea, pe turcește, însă el, ori nu reținea cum trebuie, ori nu ținea minte deloc. Voiseră să contribuie și ei, dar bătrâna musulmană, semianalfabetă, se codise, deși banii dăruiți pentru instalarea luminii, îi primise bucuroasă la sfârșitul unei veri, când plecaseră acasă. Iarna, primăvara, cât stătuseră în București, se gândiseră mereu cum ar avea să arate coșmelia ei electrificată, dar vara următoare constataseră dezamăgiți că Menaru continua să trăiască
Asfințit cu ghioc (V) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12049_a_13374]
-
sine din sine etherul și iar deschid acea fântână'n Shaďm mareea va mări chipul meu, în oglinzile apei, la noapte: cocorul nemuritor își desface aripile elegie pentru mâna stângă scriu despre iarnă, scriu despre tine, îmbrac parfumul meu Ysatis dăruit de Fabiola de Suedia, în Monti Tamaro, și-mi pun la degetul mic inelul tumular: singurul punct de pe glob în care am și patria mică pe hărțile cerului dinspre Marea Albă, pe gheața subțire a căreia-i pianul la care
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]
-
după explicațiile din Limitele rescrierii, "Ca să îmi forțez desprinderea stilistică de cartea anterioară, mi-am programat întotdeauna să alternez romanele cu proza scurtă, deși mă simt mult mai confortabil în spațiul romanului" (p. 306). Cele două volume de proză scurtă (Dăruiește-ți o zi de vacanță, București, Cartea Românescă, 1979 și, la aceeași editură, Vară-primăvară, 1989) depășesc, însă, simpla valoare experimentală. Reunind texte de dimensiuni diferite (de la schiță la nuvelă), aceste cărți intermediare au fost ele însele foarte bine primite de
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
de ce, simțeam numai că mă doare". Formarea tinerei femei este grăbită de către experiența morții neașteptate a unchiului Ion, moment din care multe dintre neliniștile obscure de pînă acum sînt înlocuite de tonul tare al suferinței. Afînată de durere ("el îmi dăruise durere", "avusesem nevoie de moartea lui ca totul să fie altfel", înțelege fata), viața Letiției cîștigă în acuitate și în îndrăzneală, experiența cea mai însemnată pe care o străbate fiind cea erotică. Așteptată cu teamă și emoție, anticipată (hiperbolic) de
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
nici un șir. și nu moartea mă înspăimîntă, birocrația ei. Într-adevărul nu se poate împărtăși, nu viața mi-o am în mînă, desigur moartea - prin gust de migdală - sosind printre ramuri în întîmpinarea alteia, unduind răsuflarea dar cine mi-ar dărui crezare, vara deplină-n foșnet? - lent se desprind de pe pervaz sînii tăi/ mierla săltînd, în roz ciugulind pajiștea timpul păscut de infarct, trecerea sub tăcere ce lespede - cine e lumina, cine adevărul, eu - nefiind din cei ce pun întrebări, doar
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
deodată să se lase o împăcare de hău, tăcuta întreținere cu cel pe care-l bănuim iubindu-ne? nici înduplecare, nici eu un altul. doar regăsire. adînc. nu se cerșește la poarta luminii ce presimțire ne face însă să te dăruim atît iubirii cît și morții, roză? Cu gură de prunc cu gură de prunc printr-o răsuflare de muribund lizieră de lizieră mai urcînd o treaptă căutătorul căutînd fiind unul și același mersul pe luncă, egal mersul pe apă. doar
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
de atmosfera înghețată din jur, izbiturile cu oamenii - au lăsat urme și înăuntru. Acum nu mai am de ales (auzi: de ales!...) Totuși Fundenii marcau după operație etapa poeziei mele "moderne" cu "Austru"... "...Doamne, îmi ajunge, îmi prea ajunge! Numai dăruindu-ne somnul și moartea ai fost milostiv cu noi; numai îngăduindu-ne să dormim, în sfârșit să murim..." "Azi 1 dec. 1991 - încep al 58-lea an fără iluzii, fără puterea de a continua, fără speranța de a mai apuca
Pagini inedite de jurnal by Florența Albu () [Corola-journal/Imaginative/12241_a_13566]
-
ideea sinuciderii îl ispitise nu o dată. Din acel infern îl salvase Dan Hăulică, numindu-l secretar, apoi secretar general de redacție la Secolul. Un gest pe care Domnul Baciu n-avea să-l uite niciodată. Funciarmente devotat, el s-a dăruit total revistei, devenită a două sa casă și familie. Sosea primul și pleca ultimul, se înhăma la cele mai dificile corvezi, la cele mai obscure prestații. Scopul lui major: să meargă bine revista; singura spaimă: aceea că Secolul și-ar
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
fii, cu mediocritate, atît de retranșat din umanitatea dramatică. E o izolare nu roditoare ci tristă, sterilă. Nu te poți retrage în tine însuți decît într-un chip dureros: din ratare, orgoliu, umilință etc. Nefiind primit de lume, sau neputîndu-te dărui ei, te consolezi, cum poți, în tine însuți, cu tine însuți. Să se simtă însă că aceasta se face cu durere, cu dramă. Succesele personale, de pildă, nu pot fi decît un mizerabil paliativ. Le cauți pe ele, din lipsă
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
din cărțile negre ale vecinului nostru diacul lalele roșii limbi de câini biciuiți de arșița anotimpului ori de dulăi îngropați mai demult în fundul grădinii. Le tai cu un cuțit de bucătărie. Foșnesc inutile ca vaietele penitenților. Cui să le mai dăruiești acum când toți ai casei s-au mutat sub pământ? Pe masa de piatră din curte se odihnesc în borcan roșii ca inima mielului de Paște. Albina se-nvârte în jurul corolelor sângerii, ocolindu- le. Să fie și acesta un semn
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
sub care cei puternici au refuzat să vorbească și îndelung am tăcut ca peștii sub mare ca peștii pe uscat ne-am zbătut în năvoade retorice într-un târziu când ne-am întors din pribegie frunzele refuzau să ne mai dăruie umbra iarba se ofilea în fața noastră iar ei înfrigurați și tăcuți țineau în brațe ca pe un copil din flori un fag singuratic pe care pădurea refuza să-l mai recunoască
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
cu pielea ta Ne-am tăvălit de o potrivă În dup-amiaza milostivă Pe cea mai fragedă podea Și mi-ai smintit atunci destinul Nu știu să mă mărit cu tine Mi-ai zis ci-ngăduindu-mi spinul Mi-ai dăruit rana și chinul Și carnea coapselor preapline Deasupra-ne zburda fantastic Un flutur uriaș de ploaie Timpul tăia rîmele drastic Și-ți clipoceau buzele spastic De-amorul veșnic ce ne-ndoaie Durerea schingiuie cuvîntul Și îl preface-n praf și
Iubita mea cu dos frumos by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12620_a_13945]
-
Ne-am fi povestit în scris, în ce mai credem sau nu, fiecare și câteodată, ne-am fi întâlnit în vis, sub îndoita somnului ninsoare. Dar n-ai vrut să mai aștepți. Crăciunurile ți-au fost anulate: Moartea ți-a dăruit un diamant de-o veșnicie de carate. Ce dulce pâine e tristețea Ce dulce pâine e tristețea. Ce moale, jilavă și niciodată coaptă. în miezul ei, adânc dospește, cât o nucă amară, drojdia Morții. Și lacrima de jale, ce băutură
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
cărți, și m-a scos din minți de fiecare dată. Îi plăcea nespus să fie scriitor și considera că Dumnezeu, în marea lui bunătate, i-a făcut un mare dar cînd, încheindu-și el cariera de inginer constructor, i-a dăruit o a doua viață, viața de scriitor. Sînt cuvintele lui, care mi-au intrat bine în cap, cu amendamentul că darul, marele dar al renașterii lui ca scriitor, i-a venit prin Ileana Mălăncioiu. În același timp, se temea atît
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
Doina Jalea S-a stins în urmă cu câteva zile, la Neuilly, lângă Paris, Alexandru Vona. Scriitorul, care a dăruit literaturii române unul din marile ei romane, ar fi împlinit în martie 83 de ani. Într-adevăr, apariția în literatura română post-decembristă, prin publicarea, abia în 1993, a Ferestrelor zidite, roman scris înainte de plecarea din țară a autorului, în 1947
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
-mi putrezește-n carne Sufletul stricat de viu Și cuvîntul nu-mi adoarme Lenevos ca-ntr-un sicriu Ce-n pămînt o să se sfarme Doamne mă îndemni să-ți scriu Cît nu putrezesc în carne Nu-mi lua puterea dulce Dăruită-n miez de rai Nu lăsa roua să-mi spurce Băleguțele de cai Presărate ca să-ncurce Drumul galeșelor curce Printre vineți zimți de scai Nu-mi lua puterea dulce Dăruită-n miez de rai Ci mă-ngăduie-n miresme Blînd
Doamne, mă îndemni să-ți scriu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12533_a_13858]
-
Cît nu putrezesc în carne Nu-mi lua puterea dulce Dăruită-n miez de rai Nu lăsa roua să-mi spurce Băleguțele de cai Presărate ca să-ncurce Drumul galeșelor curce Printre vineți zimți de scai Nu-mi lua puterea dulce Dăruită-n miez de rai Ci mă-ngăduie-n miresme Blînd sub pete de putoare Unde sîngele meu este Pîrîiaș de apă-n floare Cu zîne-ncîlcite-n iesle De raze și de răcoare Ci mă-ngăduie-n miresme Blînd sub pete de
Doamne, mă îndemni să-ți scriu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12533_a_13858]
-
care mă prezentam eu însumi: dezinvolt și cutezător, amestec de candoare și tupeu, de entuziasm și melancolică resemnare. într-un cuvânt, m-am străduit să resuscit cu fidelitate autenticitatea momentului. Am beneficiat de o condiție ideală: după ce Minulescu mi-a dăruit autograful solicitat, retrăgându-se din încăperea în care ne aflam, rămas singur până s-o părăsesc la rându-mi, am transcris imediat cuvintele sale, cele pe care le citez între ghilimele. Ajuns acasă, m-am apucat să relatez întâmplarea, pătruns
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
făcea Tamara niște supă cu prafuri de omorît țînțarii, punea... ca să protesteze... vărsa orice întîlnea prin bucătărie în oala pentru haleală... împreună cu puștoaica aia, Lenuș, de era minoră... Pormă... pormă veneam cu Dan Mititelu, pe Copou, spre casă... Dan îmi dăruise o geacă și o cămașă faină, mai trebuia să-mi cumpăr blugi și mi-aș fi schimbat look-ul, să o nenorocesc pe mogîldeața aia cu ochi verzi cît farfuria, să cadă lată... mă gîndeam că ea habar n-are
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]