372 matches
-
spune că "însărcinarea cea mai dragă a lui Hermes este să fie însoțitorul oamenilor" (Iliada, 24, 334 sq.). Dar, în raporturile sale cu omul, el se comportă în egală măsură ca un zeu, un trickster și un artizan. El este dătătorul de bunuri prin excelență (Odiseea, 8, 335): despre orice șansă se spune că ea este un dar al lui Hermes. Dar, pe de altă parte, el este întruchipare a tot ce implică șiretlic și viclenie. Abia născut, el fură turmele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ca echivalent pentru "baccante" și "a baccantiza". Zeul era invocat printr-un daduchos. După o glosă la un vers de Aristofan, preotul eleusian, "cu o torță în mâini rostește: Chemați-1 pe zeu! Și publicul strigă: Fiu al Semelei, lacchos 8, dătător de bogăție!". Anthesteriile erau celebrate cam în februarie~martie, iar "Marile Dionysii", de instituire mai recentă, în martie-aprilie. Tucidide (II, 15, 4) considera Anthesteriile drept cea mai veche sărbătoare a lui Dionysos. Ea era, de asemenea, cea mai importantă. Prima
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu latențe și disponibilități subtile care nu vor înceta să rodească și după tragerea cortinei. Teatrul e purtătorul de cuvânt și de drapel a ceea ce se va petrece în Cetate și în societate, în viața fiecăruia dintre noi. Teatrul e dătătorul de speranță și purtătorul de aspirații demne la vremuri de răstriște, de jale. Ca și suratele sale, Teatrul e arta care dă și nu care cere în schimb decât liniștea și răbdarea noastră. Teatrul e, poate, arta cea mai deschisă
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
el a scris unul dintre cele mai solide romane ale ultimilor șaisprezece ani. Nu este acest lucru cu adevărat eroic? Nu e asta o exemplară umilitate și modestie demnă de marii meșteri de odinioară? Nu este totodată și un miracol, dătător de oricâte speranțe, oricând? Propria lume fictivă, pe care a creat-o fără să mai fie în stare să creadă în ea, propriul personaj, mai ales, i-a reanimat prin stoică perseverență, elanul: ca o Galatee vie care-l readuce
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
poate părea ceea ce nu este. Apoi are cu siguranță fler, căci știe unde și când să amăgească pentru a-și atinge scopurile. Nu se dă de gol, ci, de obicei, este dat în vileag. Căci, așa cum există impostori, există și dătători în vileag ai imposturii, din fericire pentru noi și pentru păstrarea unui relativ echilibru în cadrul naturii umane. Caracterul impostorului este, desigur, infam, dar nu mai mult decât al lichelei sau lingăului. Ceea ce îl deosebește de ceilalți doi este dorința sa
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
a suferinței îndurate. Acestea reprezintă în fapt universuri compensatorii, întregindu-se reciproc. Colateral intervine și dimensiunea estetică. "Versurile descriu spațiul de detenție în cîteva dimensiuni fundamentale: foamea, frica, bătaia, frigul. Înlăuntrul lui, condamnatul își construiește un univers compensatoriu: divinul, prezent, dătător de speranță, martor al suferinței, și gardianul, conotat negativ, sursa privațiunilor. La mijloc eul, suferind, abandonat."65 Printre temele frecvent întîlnite apare motivul încarcerării, condamnarea nedreaptă: "Pentr-un portofel furat/ șapte ani m-au condamnat/ șapte ani și-o zi
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
apare dezordinea, haosul și consecințele pot fi dezastruoase: fie sinuciderea, fie crima, fie asumarea poziției lui Dumnezeu și confiscarea libertății celorlalți. Avertismentul este unul grav, dar nu neagă speranța: chiar dacă moare, bobul de grâu va învia, va fi el însuși dătător de viață.
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
nein telectual tip de realitate. Dar nu e, cumva, la fel de greșit să ceri intelec tualism de la Facebook, ca și cum ai face-o în fața unei flori de tei, cea din poemul lui Nichita? Oricum, dacă facem prea multă gălăgie pe tema asta, dătătorii de click-uri, gestualii, o să ne dea unfriend, desprieteneală, și gata. Ceea ce tot e bine, fiindcă butonul de unfriend mai are, încă, un pic de text pe el. știți însă despre discuțiile cu privire la sensul „real“ al prieteniei de Facebook, problema o
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
epistolar). Definiția lui I. Negoițescu este una schilleriană, iar euforionismul, într-adevăr un fenomen goethean, căci la autorul lui Faust, spune Schiller, „spiritul grec e turnat într-o formă nordică“. După Gundolf, Goethe nu s-a întrebat ce sunt „grecii dătători de canoane“, ci cum poate omul modern „să atingă aceste canoane“. Pentru a umple unul dintre acele „dureroase goluri“ culturale, I. Negoițescu aspiră în mod utopic să transplanteze această experiență estetică în cultura română, dilatând totodată programul clasicist goethean. „Omul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
căscat în subconștientul meu o prăpastie existențială, abia astăzi mai lesne de conceput. Din ce cauză se ajunsese la catastrofă? Cine era de vină? Mulțimea legionarilor în cămăși verzi, care foiau acum pe străzile vechiului burg Hermannstadt, întinerindu-l brusc, dătători de speranță ca orice tinerețe impetuoasă, a redeșteptat în mine tot ce învățasem din ziarele citite cu ani în urmă la Aiud și, fără doar și poate, în cărțile din „biblioteca cuibului“, pe care o avusesem în pază. Mă izbea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cât și filosofia, considerată ca mama ereziilor, însuși Augustin. a cărui cugetare genială e pătrunsă de neoplatonism, socotește că filosofia antică nu e indispensabilă unui creștin: „Creștinul știe și fără filosofic zice el, că Dumnezeu ne este creatorul, învățătorul și dătătorul de har”(Augustin: De civitate Dei, VIII.10 ). Și dacă totuși face apel la știință, ea nu folosește și nu duce la desăvârșire decât dacă e împreunată cu iubirea de Dumnezeu. E adevărat că opera de selecție n-a fost
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
este inerentă numai ei"34. Dacă forma nu este transcendentă, asta nu înseamnă că este ușor de cunoscut. Cunoașterea ei se poate realiza numai în anumite condiții, prin aplicarea exactă a metodei inductive. În genere, stă numai în puterea lui (dătătorul și creatorul formelor) și poate a îngerilor și a altor inteligențe de a cunoaște formele printr-o afirmație imediată și din prima contemplare"35. Dacă am interpreta citatul separat am putea considera că Bacon este un agnostic, dar el nu
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
tesaloniceni la 3,16: ,,Însuși Domnul păcii să vă dea totdeauna pa-cea în orice fel. Domnul să fie cu voi toți.” Personajul divin este invocat și în Epistola lui Pavel către romani, unde ziditorul lumilor din cer și de pământ, dătătorul înțelepciunii divine neamului omenesc este numit la 16,20: ,,Dumnezeul păcii va zdrobi în curînd pe Satana sub picioarele voastre.” În Epistola lui Pavel către coloseni plăsmuitorul Saul, mai are ceva remușcări după atîtea potlogării pe care le-a făcut
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
la sfîrșitul secolului lV. Personajul central al ariminismului/mitraismului era Timpul fără sfîrșit sau Ta-tăl Ceresc care prin energiile creației divine zămislește în Mama Pămîntească viața și aduce bunăstarea oamenilor prin nașterea și renașterea tuturor făpturilor cu trup, Soarele ca dătător de viață și lumină, îngerii ca paznici ai fiilor luminii sau fiilor Omului în lumea pămîntească. Tatăl Ceresc este după șușoteala grecilor, Unicul Aion și poartă în mîini două chei cu care descuie porțile cerului precum și toiagul ce simbolizează puterea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
oricât de exactă ar fi interpretarea lor — transferarea lor [a operelor de artă] Într-o colecție, le-a sustras lumii din care făceau parte.― (Heidegger 1995: 64) Însuși termenul de „muzeu― sau, mai mult decât atât, cel de „muzeificare―, este dătător de informații În această privință, așa cum o remarcă mulți gânditori. De exemplu, Theodor Adorno spune: „Cuvântul german «museal» are conotații neplăcute. Descrie obiecte cu care observatorul nu se mai află Într-o relație vitală și care sunt În procesul morții
Polarităţile arhitecturi by Anca Mihaela Cioarec () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92991]
-
dar de fapt ești un om mort!”. Prin rugăciune, sufletul se înalță la Dumnezeu, intră în dialog cu El și își exprimă sentimentele sale de iubire și recunoștință, își dezvăluie lipsurile, nevoile și stările proprii, recunoscânduL pe Ocrotitorul Suprem și Dătătorul a „toată darea cea bună și tot darul cel desăvârșit de sus..., pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră sau mutare”. Rugăciunea făcută în „duh și adevăr” îl înalță pe om de la cele pământești la
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
schimba într-o clipă. După judecata particulară, pentru starea sufletului până la judecata obștească intervin rugăciunile celor vii pentru cei adormiți. Astfel, cei găsiți nevinovați sau iertați, ca urmare a rugăciunilor, la judecata particulară sunt aleși pentru proslăvirea bunătății și iubirii Dătătorului de viață. Repet, cei adormiți întru Domnul, buni sau răi, beneficiază de rugăciunile bisericii, mijlocitoare pentru iertarea păcatelor și intrarea în bucuria netrecătoare a împărăției lui Dumnezeu. Credința în Mântuitorul ne ajută să mijlocim prin rugăciune pentru ei, ca să
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
morala ei. Biserica a fost prigonită, ateismul a lovit-o cu săbăticie. Lumea este rătăcită de la ordinea morală, este în derivă, se zbate pe orizontală. Totul este învălmășit, oamenii nu mai deosebesc binele de rău pentru că s-au depărtat de Dătătorul a tot binele. Calea de ieșire este ridicarea prin toate puterile, pe verticală „prin refacerea sufletească a omului. în sufletul său este haos: aude că se poate vindeca prin bioenergie, merge acolo, aude că se fac farmece, le învață și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
român”. Și eu iam răspuns: „Mă bucur că la această comoară spirituală și Biserica și-a adus contribuția prin credință și rugăciune. Ele au constituit pentru poporul nostru un izvor de putere, care l-a pus în legătură cu Hristos, dătătorul vieții”. Prin lucrarea credinței, poporul român a știut că depinde de puterea lui Dumnezeu și a crezut cu tărie în ajutorul Lui. însă, cu părere de rău, astăzi, mai mult ca oricând, societatea noastră se confruntă cu o criză spirituală
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
setei sufletului". Libații funerare pentru a potoli setea morților sunt atestate în numeroase culturi. Credința că "Apa Vieții" asigură învierea eroilor este răspândită, de asemenea, în mituri și folclor"888. În nuvelă, sursa fantasticului folcloric este evidentă în alegerea izvorului "dătător de puteri", ca și în supranumele inițial, "Făt-Frumos cu ochii în lacrimi"889. Aventura (termen pe care Eliade îl folosea cu înțelesul lui primar, de "risc existențial"890) lui Dayan reiterează structural încercările inițiatice ale lui Ghilgameș. Împreună cu Ahasverus, Dayan
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sale agitate metalul devenise maleabil și se înfierbântase, lăsându-l perplex. Se jucase cu el câteva minute bune, sucindu-l neîncrezător ca pe-o bucată de plastilină, după care se hotărâse să-l păstreze în amintirea acelei întâlniri cu necunoscutul dătător de puteri ce-l locuia. Îl aplatizase și-i făcuse niște șanțuri în diagonală cu vârful ascuțit al ciocanului, mai mult apăsând decât lovind, iar în cele din urmă, neștiind unde să-l pună, și-l înfășurase pe după încheietura mâinii
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
intrare ar fi putut fi ratată refuzând ospitalitatea acelei primiri în stil, ieșită oportun în întâmpinarea victimei. Între putativa adormire sfidătoare a lui Tezeu alături de Minotaur și manevra de supremă finețe tauromahică numită recibir legătura o constituie extrema vulnerabilitate a dătătorului de moarte, care în neclintirea-i se confundă necesar cu un primitor pur pasiv - un fel de teacă metafizică a făptuirii omenești. Lui Ian îi plăceau mult frescele religioase din România, țara pe care o traversa acum și pe unde
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a prehensiunii ei inaugurale, sunt se întărise de păzea! precum eu de însumi - și asta cu o naturalețe discutabilă, căci deja prin el simpla supraviețuire cerea novator garanția respectului. Ne-a fost oare înmânat, sau am subtilizat acel obiect insurecțional dătător de greutate exclamativă timidului sunt? Disputată de tenebrele începutului, mai fiecare respirare umană trebuie să fi fost sustrasă voiei întâmplării - desigur, însăși existența noastră în ceea ce are ea mai specific uman. Un fior plăcut izvorâ în mâna lui Bart din
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
toate erau ocupate... Suntem patru și privim triști spre covoarele populate de făpturi atît de deosebite de noi, cu ochii oblici, "tiubiteică" neagră pe creștetul capului, bărbi sure și caftane colorate. Sorb liniștiți, din micile boluri de porțelan, ceaiul verde, "dătător de viață", pe care îl beau de secole, într-un ritual perfect, așa cum l-or fi sorbit cîndva și războinicii lui Timur-Lenk, și discipolii lui Uluk-Beg, și ciracii lui Avicenna. Trei dintre urmașii acestora ne urmăresc îndelung, cu privirea lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
scormonesc concretul prezentului și necunoscutul posterității. În oglinda creației înaintașilor noștri se întrevăd mesajele amplificate în deplină recunoștință și în cuprinzătoare armonie a esențelor. Conștiința valorilor, prin opere ce s-au născut ca niște arcade solare, are menirea stimulentului febril dătător de speranțe pentru noi toți, cei cărora nu le este indiferent viitorul. UNIVERSUL LIRIC IEȘEAN De frumusețea Iașilor spune cineva nu mai e nevoie să se facă mult caz, viața culturală te ține îndrăgostit tot timpul. Bună impresie într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]