806 matches
-
tradus-o în italiană), scrisă în stil afectiv. E amintit fenomenul translatio studii, numind mutarea centrului vieții culturale, în perioada umanismului renascentist, din Grecia în Italia. Plecând logic de la prezentarea paralelă a împărăției romane și a Daciei, continuând cu războaiele daco-romane și cucerirea Daciei, cele șapte capitole ale cărții reconstituie procesul formării poporului nostru, până la organizarea statelor feudale românești. Pentru credibilitate sunt amintiți istoricii „Dion, Evtropii, Carion, Cavații, Bonfin-ungur” ș.a., precum și mărturii ale contemporanilor italieni, uimiți de asemănarea limbii și moravurilor
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
ediții. Andrei Oișteanu București, 4 aprilie 2013 Cuvânt înainte Reconstituirea mitologiei pre- și protoromâne ridică unele dificultăți greu de depășit, printre care lipsa izvoarelor scrise autohtone și pierderea unor cărți - cu referiri sigure sau probabile la mitologia geto- dacă și daco-romană - scrise de autori greci sau romani (Poseidonios, Criton, Dion Chrisostomul, Appian, Arian ș.a.). Pe de altă parte, informațiile referitoare la geto-daci provenite de la autori antici sunt relativ sărace, câteodată ambigue sau contradictorii, fiind culese la a doua sau la a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Mircea Eliade : „Ca peste tot de altfel în provinciile imperiului roman, realitățile religioase autohtone au supraviețuit, mai mult sau mai puțin transformate, nu numai procesului romanizării, dar și al creștinării. Avem destule probe ale supraviețuirii moștenirii «păgâne», adică geto-dace și daco-romane, la români” (86, p. 79). în legendele populare de tip Ștefan cel Mare ctitor de biserici am văzut că rolul-cheie este atribuit magului-ascet Daniil. Pe cale magico-rituală, acesta consacră locul pe care și stabilește felul în care va fi întemeiată viitoarea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
oară” (circa 421-422 î.e.n.) de tracii stabiliți în Pireu, rela- tează și Platon (Republica, I, 327-328) (166). Odată cu influența romană în ținuturile carpato- danubiene, numele zeiței arhaice autohtone Bendis a fost înlocuit cu cel al zeiței omoloage, Diana. Numele zeiței daco-romane a supraviețuit în folclorul și în lexicul românesc într-o serie de credințe și, respectiv, cuvinte : zână - din Diana (Dziana) ; sânziana - din San[cta] Diana ; zănatic - (azi) zăpăcit, smintit, bezmetic, (dar inițial) „luat” sau „posedat” de Diana sau de zâne
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
419 ; 20, p. 150). Este firesc să presupun că acest fenomen se datorează faptului că procesul de degradare a anumitor manifestări magico-rituale - urmat de dispariția acestora sau de preluarea lor de către copii - s-a desfășurat sensibil mai lent în cadrul civilizației daco-romane și române (mai conservatoare) decât în cadrul celei grecești sau romane, de exemplu. Această teză a fost formulată și de Mircea Eliade : „Se știe că anumite scenarii mitico-rituale, existente încă la țăranii din Europa Centrală și Sud-Orientală la începutul seco- lului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
urbane erau cele ce atrăgeau cu precădere pe migratori, s-a petrecut fenomenul de ruralizare. Formele comunitare de stăp(nire ș( exploatare a păm(ntului au acaparat (ntreg spectrul structurilor agrare. "Obștile sătești au constituit celula de bază a societății daco-romane, apoi rom(nești, (n mileniul migrațiilor. Ea a fost expresia unei multiple solidarități de rudenie, de activitate economică, de viață socială, de afirmare militară" (Constantiniu, 1999: 44). Confederațiile intercomunitare, de la care ne ducem imediat cu g(ndul la acele "republici
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
avut ajutoare de la pământeni" (Golescu, 1963: 79). Și totuși, care erau motivele absenței zadruga la noi? Satele devălmașe românești par a fi fost de la început bazate mai mult pe teritoriu decât pe familie.De asemenea, în secolele VI-XII populația daco-romană s-a amestecat cu cea slavă. Aceasta a împiedicat posibilitatea unei fundații etnic omogene a satelor și astfel posibilitatea apariției satelor cuprinzând o singură familie. Multe sate erau compuse din elemente etnice mixte. Satele românești tradiționale aveau o puternică tradiție
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
așadar una îndelungată. Vestigiile descoperite pe teritoriul satului (topor de piatră) atestă locuirea în acest spațiu încă din neolitic sau epoca bronzului (Luca, Pinter, Georgescu, 2003). Există de asemenea dovezi ce atestă locuirea în această zonă (sudul Transilvaniei) în perioada daco-romană și permanența populației autohtone și după retragerea aureliană cetatea romană de la Boița (Caput Stenarum) a fost prima întemeiată din Transilvania și ultima părăsită de administrația romană în timpul retragerii. Continuitatea populației românești după retragerea aureliană este demonstrată prin nenumărate argumente istorice
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
romantice a făuritorilor națiunii și al celei național-comuniste a regimului de dictatură personală a lui Nicolae Ceaușescu (Verdery, 1994). Manualului coordonat de Sorin Mitu i s-a imputat chiar contestarea temelor convenționale centrale ale istoriografiei naționale române: minimalizarea tezei continuității daco-romane pe teritoriul actual al României, minimalizarea importanței domnitorilor feudali și chiar prezentarea lor caricaturală și relatarea incorectă a istoriei Transilvaniei prin sublinierea detaliilor referitoare la maghiari și la sași (critici din partea academicianului Berindei în cadrul dezbaterilor din comisia parlamentară). Au fost
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
altora. Varietatea de atitudini este a unui parnasian fantezist și elegiac, „cu un pronunțat gust al tanaticului și cavernosului” (Cornel Regman). Temele predilecte sunt mitul și istoria (Gebeleizis, Apolodor din Damasc, Meșterul Manole, Ioan Vodă cel Cumplit, Vlad Țepeș, războaiele daco-romane etc.), reluate și în dramaturgie (Tragicul Domn Ion al Cămilelor, Eu, Meșterul Manole, Forum Traiani, Ion Ursu din Albac). Versurile și proza editate postum constituie o adevărată surpriză. Literatura „ascunsă” modifică imaginea scriitorului M. Bunăoară, romanul Nemuritorul în solitudine și
MAGHERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287956_a_289285]
-
acoperit de cadavre, sau peste fluviu, la Nicopole, localitate ce amintea de campania din anul 1828. Cu asemenea priveliști în preajmă, el își imagina vremurile când „roiurile de goți și huni“ s-au abătut peste aceleași locuri, silindu-i pe daco-romani să se refugieze în „fortăreața Carpaților“, spre a-și conserva limba și instituțiile, „pregătindu-se să se întoarcă iarăși pe câmpurile fertile ale Valahiei, unde valurile contradictorii ale civilizației și barbarismului s-au întâlnit adesea unul cu celălalt, așa precum
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în Teodor Pavel, op. cit, p. 64. • Faptul că unii miniștri rostesc discursuri oficiale în care termenul de rege al românilor apare de mai multe ori supăra la fel de mult autoritățile de la Viena ca și difuzarea în țară a unor hărți daco-romane ce apăreau chiar cu sprijinul tacit al ministrului instrucțiunii publice, în ibidem. • Dorind să capteze bunăvoința parlamentarilor, D. Brătianu dădea asigurări în privința faptului că va face tot ce este posibil pentru apărarea intereselor României: „Puteți fi siguri că voi apăra
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Romanorum)3. Pârvan nu s-a oprit doar asupra acelor mercatores și negotiatores italici, ci, sprijinindu-se pe un bogat material epigrafic, papyrologic și literar, s-a interesat cu egală atenție de comercianții de origine provincială - gallo-romani, hispanici, africani, britanni, daco-romani, greci, microasiatici, syriani, evrei, arabi. Ulterior, interesul pentru acest subiect a sporit, în primul deceniu scurs de la publicarea tezei pârvaniene apărând două sinteze consistente, rămase de referință până astăzi, ale lui Jean Hatzfeld • V. Pârvan, Naționalitatea negustorilor în Imperiul roman
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
neîntrerupt ce a dus la conservarea în limba română a cuvintelor fundamentale pentru exercițiul cărturăresc. Prin întinderea sa în timp, seria scriitorilor străromâni (evocată uneori cu rost, alteori fără temeiuri deosebite), argumentează tocmai continuitatea acestei îndeletniciri și face din spațiul daco-roman sau protoromânesc un loc integrat pe deplin în ansamblul unor preocupări ce aveau drept scop producerea cărții. Cel mai vechi text (păstrat) scris aici este o relatare (de factură hagiografică) despre martiriul Sfântului Sava, un capadocian ajuns să predice între
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
Dacia. Scriu aici, în Tomisul care iubea deopotrivă limba latină și limba greacă, câțiva cărturari de foarte bun nivel. Unul dintre ei a fost episcopul Teotim I (sec. IV-V), scit de origine (zicea istoricul bisericesc Sozomen), adică verosimil un daco-roman aflat în scaunul episcopal pe la anul 392. Era un învățat pe care Fericitul Ieronim îl evocă în cartea sa, De viris illustribus. Cunoștea sistematic opera lui Origene, astfel că la un sinod ținut în anul 403 lângă Calcedon a putut
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
versuri la „Flacăra”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri” ș.a. A debutat editorial cu volumul Memoria lirei, apărut în 1976. „Cartea întâi” din Memoria lirei versifică, în convenția momentului, teme ale istoriei naționale, urmând șirul evenimentelor și figurilor ei importante, de la războaiele daco-romane la cel de-al doilea război mondial. „Cartea a doua”, Anotimpul poeților, exaltă la modul juvenil bucuriile vieții și ale creației. În aceeași manieră convențională e scrisă și prima secțiune a volumului Râu cu cerb în frunte (1984). Semne de
FELIX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286978_a_288307]
-
Sub nivelul cărților de mai înainte sunt sonetele din Patriarhale și exotice (1988), ca și cele imnice, din seria Sport și liră, dedicate pindaric sportivilor: Imnuri olimpice (1975), Sub semnul lui Hercule (1976). O altă serie, Dacica (1984), versifică războaiele daco-romane, originea dublă a românilor și pe cei care au exaltat-o, totul concurând la o „epopee națională în sonete”, relativ marcată de clișeele tracomaniei renăscute în anii ’70 și ’80. Cartea sonetului (1987) - o masivă istorie a genului, o suită
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
versuri, însemnări și note critice la „Astra”, „Caiete de literatură”, „Brașovul literar și artistic”, „Steaua”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Cronică”, „România literară”, „Karpaten Rundschau”, „Foaie pentru minte, inima și literatura”, „Luceafărul românesc” (Canada). Prima carte, un microroman cu subiectul plasat în timpul războaielor daco-romane, Lovituri din umbră, scris în colaborare cu Paul Antim, îi apare în 1967. Între 1993 și 2000 e secretar, apoi secretar adjunct al Asociației Scriitorilor din Brașov, care îi acordă premii în 1977, 1982 și 1995. Lovituri din umbră și
TOPOLOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290229_a_291558]
-
și 1927 e și deputat liberal, vicepreședinte al Camerei în 1924. Colaborează la „Banatul”, „Graiul românesc”, „Orpheus”, „Revista clasică”, „Reînvierea”, „Universul” ș.a. P.-L. publică studii istorice, filologice și arheologice privitoare la problemele formării poporului și a limbii române, continuității daco-romane, precum și ale Evului Mediu românesc: Tablele cerate descoperite în Transilvania (1890), Cetăți și orașe greco-romane în noul teritoriu al Dobrogei (1914), Romanica (1925), Românii în izvoarele istorice medievale (1939), Continuitatea românilor în Dacia. Dovezi nouă (1941), antologia Dacia în autorii
POPA-LISSEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288918_a_290247]
-
lactee” (Anii mei). R.-L. s-a impus îndeosebi prin proza cu tematică istorică. Profesiunea de credință mărturisită în Cuvântul înainte la Fiica lui Zoltes explică preocuparea constantă pentru istorie, susținută de o combustie patriotică. Romanul prezintă povestea unei comunități daco-romane din locurile prahovene de azi, cât și drama daco-romanilor de pe toată întinderea Daciei sub împăratul Aurelian: rezistența lor împotriva valurilor de barbari. În același gen, cu precădere instructiv, se va încadra și Burebista, încercând să reconstituie dimensiunile unei epoci pe
RADULESCU-LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
avea în ochii săi pătrunzători durități nordice, iar tristeța încruntată într-o ironie gravă îi dădea înfățișarea unui actor tragic. G. CĂLINESCU SCRIERI: M. Aurelius Varus Caesar și L. Aurelius Commodus, A.D. 138-161, București, 1909; Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman, București, 1911; Idei și forme istorice, București, 1920; ed. îngr. și pref. Al. Zub, București, 2003; Memoriale, București, 1923; ed. îngr. și pref. Ion Vartic, Cluj, 1973; ed. îngr. și pref. Al. Zub, București, 2001; Getica. O protoistorie a Daciei
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
printre români. Să remarcăm mai Întâi varietatea generoasă a temelor tratate: diferențele dintre antropologia anglo-saxonă și etnologia europeană (John Cole), clivajul de identitate dintre Est și Vest (Marianne Mesnil), tribulațiile sociopolitice ale etnonimelor (Michael Herzfeld), mitul lui Eminescu și mitologia daco-romană (Ioana Bot), antropologia românească avant la lettre (Nicolae Constantinescu), șamanism și vrăjitorie În Europa Orientală (Giovanni Pizza), contextul sociopolitic al elaborării crucilor pictate de la Săpânța (Marinella Lörinczi), analiza etnofolclorică a ritului funerar din Maramureș (Ileana Benga și Oana Benga), semnificațiile
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
acțiunea rezultând din aventurile dramatice prin care trece eroul - căpitanul Ion, personaj de ficțiune cu virtuți supradimensionate (Vulturii de foc, 1970, Strălucitoarea sabie, 1976, Legendă valahă, 1979). Proiectarea în mit este modalitatea prin care sunt remodelate întâmplări petrecute în timpul războiului daco-roman, ce face obiectul narațiunii cu ambiții epopeice Cântecul Columnei (1981), inspirată din imaginile Columnei Traiane din Roma. Ca dramaturg, M. reia teme din proză și adaugă altele noi, ca în Isprăvile viteazului Heracle (1959), Avionul de Cluj (1970, în colaborare
MITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
că poporul român a trăit pe aceste plaiuri de sub Carpați, înainte cu 800 de ani de venirea hoardelor barbare când au descălecat și hunii și maghiarii pe pusta părăsită, pentru ca pe urmă să cotropească și să pună în sclavie poporul daco-roman. Noi, femeile și mamele române, mândre de gloria străbunilor noștri, care au adus legionarii din Roma pe pământul anticei Dacii avem datoria a protesta contra afirmațiilor d-lui Mussolini. Frați, veniți și vedeți în Deva și la toate muzeele ce
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
tentațiile culturale și politice ale regiunii. O întâlnire a feluritelor conștiințe și mentalități care converg atunci când ideile de egalitate și libertate intră în scena vieții cotidiene. Teoriile naționale, contribuind la emancipare (de la doctrina cehoslovacă a lui Kollar, la teza continuității daco-romane susținută de Maior și Murgu; de la doctrina panslavistă a lui Herkel, la concepția privind dezvoltarea națională sârbă a lui Obradović și Karadžić) vizează nu numai fiecare popor în parte, ci și o conlucrare mutuală a tuturor. Tipografia avea să favorizeze
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]