1,067 matches
-
în: Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului O haită de lupi cu blana rozíe Au simțit că Marele Tigru este bolnav Și-au sesizat că-n aerul nou ce vine Din țările străine, un iz de dalb. Schimbându-și blana după ăst anotimp L-au încolțit pe tigrul bolnav L-au sfâșiat rupându-l, în timp, Ce și-au schimbat blana în alb S-au strâns în haita lupilor curați Defilând în fața prostimii urlând Pozând pentru ei
LUPII ROZII de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370362_a_371691]
-
ca de pruncă, din zare-n zare prins de infinit stă zămislit de-a cerului poruncă. Fiecare literă-i un înger ce se-nchină ca-n ramuri verdele-cuminecare. Arome și miresme din mugurii grăbiți împodobesc cohortele de Sfinți din sufletele dalbe: Floare lângă Floare. Literele sfinte țes slova divină ca-n Psaltiră, ruga, cerul necuprins. Sfintele oseminte odrăslite-n tină, Glia strămoșească pururi au aprins: Candelele Cerului-Grădină. Gătite-n surâs și-n straiul frumos literele grăiesc divinul: MARIA! N-au stat
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
Gabriel Todică , publicat în Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017. O haită de lupi cu blana rozíe Au simțit că Marele Tigru este bolnav Și-au sesizat că-n aerul nou ce vine Din țările străine, un iz de dalb. Schimbându-și blana după ăst anotimp L-au încolțit pe tigrul bolnav L-au sfâșiat rupându-l, în timp, Ce și-au schimbat blana în alb S-au strâns în haita lupilor curați Defilând în fața prostimii urlând Pozând pentru ei
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
convins cu vorbele lor grele Că-s lupii cei noi, aceia moderni. Citește mai mult O haită de lupi cu blana rozíeAu simțit că Marele Tigru este bolnavși-au sesizat că-n aerul nou ce vineDin țările străine, un iz de dalb.Schimbându-și blana după ăst anotimpL-au încolțit pe tigrul bolnavL-au sfâșiat rupându-l, în timp,Ce și-au schimbat blana în albS-au strâns în haita lupilor curațiDefilând în fața prostimii urlândPozând pentru ei ca imaculați,Dar prada, din
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
cu trup de arc întins,încă te aștept/lângă vasul de-alabastru cu intrastate roze,/măcar că noaptea apropape a trecut.(Asfințit-a lunăă). Clipele așteptării,sunt momente ale timpului edenic:Mi te-nchipui simplu:într-un balcon/întoarsă spre o dalbă roză sau pe un vapor/îmvăpăiată de flăcările amurgului.( Fantezie),în timp ce la Salvatore Quasimodo universul edenic e dominat de sentimentul plenitudinii inimii sale,care păstrează tiparele imateriale ale lucrurilor edenice din preajmă:Nu-i nici un lucru care moare/ Fără ca-n
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului de Iacob. C. Istrati După mine, iarna e regina anotimpurilor... Din cer coboară, lin se-așează Pe fața blândului pământ, Sub melodia vântului dansează Și sufletele triste luminează, Cu brazdele torcând un legământ. E fulgușorul dalb, ce în plutire Aduce-n case numai bucurii, Surâde Codrului a revenire, Dansând un tango în rotire, Aduce vise și speranțe la copii. Un cățeluș aleargă prin troiene Să prindă-n zbor un fulgușor, Iar pisicuța dă din coadă-alene... Un
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369517_a_370846]
-
uneori se deslușește câte o serenadă melancolică, alteori o fanfaronadă nespus de frumoasă. luna își arată fața luminoasă cu sclipiri de basm, ce se reflectă din zăpada proaspăt ninsă. Regina reușește să domolească vântul și să pună capăt dansului fulgilor dalbi albi. Peste sat se lasă o noapte adâncă. Drumurile se transformă în niște poteci albe. Gardurile caselor sunt troienite și se aseamănă cu niște ziduri de cetăți. Gerul aspru, care face să scrâșnească încheieturile caselor, face atmosfera de afară de neuitat
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369517_a_370846]
-
euharistică este extraordinară: „Se scurge roșul în pahar / Și-n suflet răspândește har. / Iar Pâinea cea suprafirească / Menită să ne mântuiască / Atunci când vorbele se-ntrup / E Sângele zvâcnind în Trup”. Vederi mirifice salvate prin rimă leneșă. „Mă ning, mă înmormântă-n dalb / Cuvântul sacru-nmiresmat și alb”. Gust pentru sofisticat oximoron. „E-o preamărire-n Umilință / Și-atâta lipsă-i în priință. Atâta gol se află-n plin / Și-atâta miere în pelin!” Poeme de forță și de frumusețe, în care elanul
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
în: Ediția nr. 2190 din 29 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Zborul clipei Am adunat în palme zile, Ce s-au topit ca fulgi de nea, În zborul de un an al clipei, Lăsînd în urmă dragostea. Cu mâna-i dalbă neuitarea, M-a-mbrățișat avid de cer. Și mi-am urmat așa chemarea, De a umbla cu Dumnezeu. M-am răsfirat în calde versuri, În stropi de cer cu sacru har, Trăind prin ele veșnicia Și dragostea fără hotar. Înlăcrimat, fără să
ZBORUL CLIPEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369703_a_371032]
-
și trăirii în veci În lume se-aude muzica cea mai sublimă Și valuri te-ndeamnă genunchii să-ți pleci. Natura e toată un templu, Munții stau neclintiți și ascultă Șoapta din ceruri ce-aduce seninul Și soarele cu o dalbă cunună. Spune, iubite, de ce tu nu vezi, Atâtea culori ce se oglindesc în pupile?... Și de ce nu mai vrei să mai crezi Că iubirea e unică-n lume? Clu Napoca, 23 iulie 2015 Lacrimi Lacrimi udă pleoapa cerului din noi
NETĂCERI IN POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369777_a_371106]
-
toate, eu aici, printre străini, între viată și-ntre moarte. tot visez cai verzi pe cer, așa ca nălucile, care-apar și care pier colindându-mi luncile și bând apa de izvor, dășelați de-atâta dor... adu-mi raiul cu flori dalbe, după soare când răsare, adu-mi mai multă lumină după lună când e plină, și oprește vânturile gâtuiește gândurile, răul ducă-l pe pustie pe la noi să nu mai vie. ia-mă-n curcubeul tău și mai fă-mă pui
RUGĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368287_a_369616]
-
aprind ca o pâlpâire a vieții. Mesele îndestulate cu bucate, în mijlocul cărora lumânările sfârâie, licărind, așteaptă venirea celor dragi și sosirea urătorilor. Postul Nașterii Domnului s-a încheiat. O lume curată sufletește așteaptă, an de an, cu mare bucurie, florile dalbe de măr. Florile albe de măr sunt un simbol pentru această sărbătoare, dar și o frenezie a unui început care nu se va sfârși niciodată. Taina ajunului nașterii Domnului va rămâne un miracol al petrecerii neîntrerupte a creștinului cu lumea
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
murim pe cruce și-o îngropăm pe ana-n zid, între liniște și vid și dorul îl topim în doine și în balade de verbină, între-ntuneric și lumină, mutăm viața -ntr-o zi albă și înaintăm c-un vis, floare dalbă la ureche, floare dalbă de cais. sâmbătă, 28 decembrie 2013 Referință Bibliografică: la cumpănă de ani / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1093, Anul III, 28 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu Bucovu : Toate
LA CUMPĂNĂ DE ANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353346_a_354675]
-
o îngropăm pe ana-n zid, între liniște și vid și dorul îl topim în doine și în balade de verbină, între-ntuneric și lumină, mutăm viața -ntr-o zi albă și înaintăm c-un vis, floare dalbă la ureche, floare dalbă de cais. sâmbătă, 28 decembrie 2013 Referință Bibliografică: la cumpănă de ani / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1093, Anul III, 28 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
LA CUMPĂNĂ DE ANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353346_a_354675]
-
plină mă-nfioară Stelele mă fac să plâng Nouri albi încet coboară - Gândurile mi le frâng. Mă arunc în nepăsare Fredonând un cânt lejer Și mă pierd într-o uitare Prin astralul cel mizer. ............... Sunt bărbat Tu ești femeia Mi-s dalb la suflet și iertat - Eu eroul Tu Deneia Striviți de-un Zeus supărat. Referință Bibliografică: ABYSSUS / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1638, Anul V, 26 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate
ABYSSUS de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352841_a_354170]
-
în: Ediția nr. 1630 din 18 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Floarea și buruiana Stau alături în grădină , răsărită la-ntâmplare O tufă de mărăcine lâng-o prea frumoasă floare . Plin de ifose ,cu țepi ascuțiți ca niște ace , Păcătosul mărăcine dalbei flori nu îi dă pace . O privește cu dispreț aroganta buruiană Însă floarea înțeleaptă,nu pare s-o bage-n seamă . -Eu m-agăț oriunde vreau ,d-aia mi se spune scai Pe când tu stai nemișcată ,și ce viață scurtă
FLOAREA SI BURUIANA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352915_a_354244]
-
cerul ființei imi era plin de tine, În bolta putiinței nu știam de mine, Imaginea ta era cerul din ființa mea, Doream a ști cum pulsa inima ta...! Pe când dansam în norii albi din înalt, Te aflam cu bujorii tăi dalbi de cobalt, Vibrând tu pe rimele-ți orchestrate, Instrumente ce notele-ți fi-va aflate. Un dans ca un zbor spre cer atât alb, Ca un bas îți cobor lângă obrazul dalb, Șoptindu-ți ce de la tine am învățat, Mângâindu
IUBIREA CU TOT INIMICUL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352996_a_354325]
-
albi din înalt, Te aflam cu bujorii tăi dalbi de cobalt, Vibrând tu pe rimele-ți orchestrate, Instrumente ce notele-ți fi-va aflate. Un dans ca un zbor spre cer atât alb, Ca un bas îți cobor lângă obrazul dalb, Șoptindu-ți ce de la tine am învățat, Mângâindu-ți auzul tău c-un alintat.. Îți scriam pe nisipul arzător o slovă, Ce-ți mai plăcea să-ți spun acea vorbă Acolo era caldul fin precum o rouă, Când nu mai
IUBIREA CU TOT INIMICUL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352996_a_354325]
-
bune să ne prețuim. Stropi de cer să picure privirea S-aducă primăvara vieții-n cânt Să înflorim asemeni cu câmpia Iubindu-ne mai mult și cu avânt. Cluj Napoca, 21 aprilie 2016 Zâmbet de viață Scriu azi cuvântul cu litere dalbe Și risipit e în albe și roze petale... Împletit-am penel din raze de soare Și scriu răvașe pe fiecare floare. E mare minunea în ochiul naturii, Ce are culoarea verdelui crud... Se uită poetul în oglinda iubirii. Și stele
ÎMBRĂŢIŞAREA PRIMĂVERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354504_a_355833]
-
satisfac mizer, Tot uitând de-a ta cerință Dor chemare-n trai lejer. Mi-a fost teamă la-nceputuri Că mă-nșeli cu orice bleg, Ale vieții plus rebuturi Nu aș ști cum să le dreg. ................. Tu, mireasa vieții mele - Dalb colos de nepăsare, Te strecori în dans cu iele Și te pierzi în vis, uitare. M-aș întoarce către tine, M-aș strivi de sânul tău, Deși știu că n-ar fi bine Dor de moarte foarte rău. Nu te
UMBRA ÎNCEŢOŞATĂ A MIRESEI MELE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353998_a_355327]
-
și poemul. Doamna mea , învățătoarea Ea trece simplă prin mulțime. Nimeni nu știe cine-i ea, Doar puștiul strigă deodată: -Te uită, mamă, doamna mea! Aceleași haine, fire albe, Dar, cât de dulce-i vraja sa; Puștiu întreabă-n vorbe dalbe: -Nu, că-i frumoasă, doamna mea? Parcă-i făcută dintr-o stea, Lumina,-n urma ei, ea lasă; -Ce bună este doamna mea! Rostește el, cu voce joasă; Și... peste ani, și ani, cândva, Ii zice unui puști, de-o
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353098_a_354427]
-
Și să plângi de bucurie, Să te las apoi, tăcut, Sub întinderea pustie... Doamne, doar atât mai cer Mamei, Tatălui și Ție: Să rămân al tău în ger Îmbrăcat în haine albe Să-ți colind o veșnicie Leru-i ler, zorile dalbe! 30 decembrie 1996 Volumul " Visul stejarului " http://mariusrobu.wordpress.com/ https://www.facebook.com/pages/Marius-Robu-Arhive-sentimentale/219171961569455 Referință Bibliografică: COLIND / Marius Robu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1085, Anul III, 20 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Marius
COLIND de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353165_a_354494]
-
Să rămână-așa, cât mai aproape, de-al meu suflet umilit și trist, să-mi răsară dragostea din ape și să strig din răsputeri: rezist! Te-am iubit, precum iubesc și albul strecurat în nea și-n ghiocel, vestitorul primăverii, dalbul care poartă castitate-n el. Să îmi umple noaptea de lumină și de clinchetul ispititor, să-mi aduc-o lacrimă divină din izvorul viu, șopotitor. Te-am iubit precum iubesc și roșul din petala trandafirilor sau din haina ce o
TE-AM IUBIT... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353627_a_354956]
-
gura plină de ură Înjură!” Poezia „Partidului” îi încoronează opera, aducând un omagiu solemn partidului comunist: „Când stavili până-n cer ne cresc în cale, Noi, comuniștii, nu cunoaștem jale : Proptim largi umeri, toți- rostim PARTID- Cad munți de fier, căi dalbe se deschid.// Azi când ne creștia fi a tot stăpâni, Bem crezul tău că flacără-n plămâni. Turnând nădejde, dragoste, mândrie, În munca dezrobita pe vecie Căci omul nou nu-idornic doar de spor : I-ai prins aripi și-i sufli
A.TOMA- SAU CUM A PĂTRUNS PROLETCULTISMUL ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353674_a_355003]
-
molimă.. catafalcurile anchilozate mă-nfioară! Privesc, în genunchi, cum se naște, hidos, din semințele ieri sădite, copilul nopții cu trup străveziu și colți de absint. Îi împlântă sec în bucata noastră de câmpie. De ce taci? Ninge, să știi! Nu, nu cu dalbi fulgi, Nu...Fulgii de-acum au ruginit și scârțâie infernal când se revarsă. Nu-mi adormi! N-auzi? Înțeleg... Mă voi așeza cuminte la marginea timpului, în pădurea de scrum și-am să-mi spun rugăciunea; apoi, voi stinge pentru
ÎNGENUNCHEAŢI DE NONSENS de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353759_a_355088]