503 matches
-
a romanului, asupra unor schimbări violente de destin, a unor caractere și tipologii cu evoluții contrarii (între utopie și pragmatism) înrâurite fie de cruzimea ideologiilor, fie de noroc (memorabil este tandemul Acseni, tatăl Caterinei, fanfaron benign și arivist levantin, și damnatul Vlaste, tatăl prezumtiv al Sophiei și condamnat la moarte, mai ales, pentru ceea ce nu a făcut). Secvențele și episoadele romanului învederând destine sub grilă comparatistă, se succed după o secretă regulă a armonizării contrariilor sau a afinităților elective; când mozaicul
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
destinului care fac din om jucăria sorții, marionetă care joacă așa cum îi comandă păpușarul invizibil, ca și cum n-ar avea decît tărîțe în cap. Un om derizoriu, trist, extrem de departe de cel exaltat de clasici ( frumos și sănătos) sau de romantici ( damnat întrucît genial), un om cu gura strîmbă și pupila bleagă, un om bătrîn, căci, imaginea păpușii înainte de sfărîmare este o caricatură a bătrîneții. Păpușa din elegie este una bătrînă. Iar cînd vine moartea, nu mai poate face "nimeni nimic". Faptul
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
obligației de a nu uita) și a responsabilității pentru că sîntem lipsiți de rigoare, respect pentru lege și datorie etică. Nu generalizez, sînt și excepții... Am fost deseori întrebat de ce am cerut și citit dosarul și de ce mă întorc în universul damnat al trecutului. Am răspuns: «Vreau să știu cînd, unde și alături de cine am trăit». Este semnificativă lipsa de interes în cercetarea dosarelor la CNSAS. Pînă acum au fost înregistrate 5-6000 de cereri. Iată! Intelectualii și colegii de breaslă nu sînt
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
Polirom l Bogdan Ghiu - Charles Baudelaire, Inima mea dezvăluită, București, Ed. Est, H. Bergson, Energia spirituală, București, Ed. Meridiane l Nicolae Iliescu - Arkadi Avercenko, Farsa lui Mecena. Podhodțev și ceilalți doi, Pitești, Ed. Paralela 45, Arkadi Strugațki, Boris Strugațki, Orașul damnat, Pitești, Ed. Paralela 45 l Emil Iordache - Daniil Harms, Mi se spune capucin, Iași, Ed. Polirom l Mihail Nemeș - Guillaume Apollinaire, Alcooluri. Bestiarul. Vitam impendere amori, București, Ed. Paideia l Ioana Pârvulescu - Maurice Nadeau, Să fie binecuvântați, București, Ed. Est
Nominalizări pentru Premiile Uniunii Scriitorilor pe 2002 () [Corola-journal/Imaginative/13900_a_15225]
-
de sus fagoți pisați figuri de conți prăfuite cu fiere de lună dantele brâncovenești și crai de curte veche în oglinda cu pieliță ștearsă te mai vezi mai vrei să te vezi ?! I. Apele se ridică meditativ în gândul poetului damnat cuvintele îi ard cerul gurii cu vorbirea ca o mirodenie târât pe lângă zidurile cimitirului prin străzile cangrenate praf și plictis cântecul celor două sunete cineva a tras clopotele și iată cum mor păsările cum sufletul lor se târăște într-o
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
în răsfrângeri și transpar în plânsu-amar milostivii mei bătrâni albi ca florile de prun pe un deal vâslit de îngeri. Pe-ntuneric îi desferic posedat legat de verb ca un urs târât în lanț aurlând la ceasul sterp strana cu damnați amanți. Jilțul încă gol tresare lemnul de catapeteasmă când o pleoapă întorcând lacrima luminătoare licăre pe tetradrahmă roza-crania mea mare. Îngerul începător june frânghia îmi pune trupului lăsat să piară astrolog pe inorog cu trei trepte în folclor la interpolara
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
unui alt clopot de pene că din grădinile Edenului s-au prăbușit planete și numai în umbrele aripilor îngerii continuă truda de-a veghea din înalturi tirania aripilor aureolată numai de umbre. Cântec inițiatic Doar el își plimbă umbra trupului damnat să preamărească citadele vămii la fiecare poartă și prag întrebat cine se încumetă să te primească pe tine netrebnic sub pecinginile rănilor de la cine naști tu întrebări și-ți răspunzi că lumina e văzduhul pe care doar uneori cu spaimele
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
cometă țâșnește să-l doboare numai el e supusul luminii are puterea de a descifra sensul clorofilei din pleoapa petalei și iar reîntoarcerea în amurgul litaniei în care doar zeii împing ziua către lumină nemuritori precum gladiatorii frunzei ramasă frunză damnată numai frunză să fie. Vulturii Ei vin ca o lovitură de armă a propriilor aripi urmăresc umbra zborului ceara aerului din penele ucise de zbor... Unde e umbra, ce se ascunde în firea și în trupul meu stol de albine
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
tânăr echilibrat, credincios, grijuliu etc. (p. 58), un bun partener pentru o căsnicie durabilă. Horia se abandona "unei transe a flagelării și autoflagelării", se bucura că răul există și avea o voluptate masochistă a suferinței (p. 60). Elisabeta Smeianu, femeia damnată (p. 108), va deveni în cele din urmă, prin uneltirile medicului ginecolog Viorel Untaru, soția unui Horia distrus și distructiv. Nu se poate imagina o combinație la fel de morbidă. Prozatorul merge pe linia dostoievskiană de a imagina o culme în diabolizarea
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
caută ieșirea în extazul mistic, mai degrabă eretic decât acceptabil în linia freneziei erotice de comuniune cristică. Aici se află tot scandalul acestui roman. Ecaterina e mai întâi o schizofrenică. E numai fondul pe care se constituie dezastrul ființei sale damnate. Sau poate originea răului ar trebui situată într-o maladie fiziologică: o menstruație continuă de sânge negru, pe care nu o poate vindeca medicul ginecolog Viorel Untaru. Pentru a-i trata halucinațiile (p. 89), încearcă o vindecare prin participarea la
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
Decizia este luată orbește sau la voia întâmplării, o decizie care pare să nu fie importantă, o moarte care nu face rău, care alină durerea, care ar putea chiar să înlăture suferința. O moarte putând să înlesnească abolirea statutului de damnat al omului. O moarte, o tragedie prin care protagonistul romanului a trecut de mai multe ori: la Dachau, la Goli Otok, în Tasmania etc. Titlul romanului ne poate duce cu gândul la lipsa unui centru al narațiunii, a unui subiect
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
pun spadele și ghioagele uriașe ale cavalerilor medievali, văzute prin muzee: ce fel de oameni erau aceia ce puteau să mînuiască asemenea greutăți?". Toma d^Aquino e luat peste picior printr-un citat: ,în cer, preafericiții vor asista la pedepsirea damnaților pentru ca beatitudinea lor să fie și mai delectabilă". Nici Dostoievski nu are parte de-o mai mare benevolență: ,Să fi îmbătrînit și Dostoievski? Sau nu el? Citesc, a nu știu cîta oară, Crimă și pedeapsă. E un roman popular, cu
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
de mult stins/ în memoria broaștei de mîl/ dorm pe un pat de unghii în camere de care nimeni/ nu are habar/ nopți de morfină capete pline de rom zaruri măsluite/ de scapeți” (O meserie de dobitoc). Ridicîndu-și privirea, acest damnat vede o omenire tarată, nietzschean derizorie: „Trăim din fragmente din resturi sîntem așchii schije anemice/ ale unui Big- Bang de care azi rîdem în tîrg/ (atunci la ce bun cărțile, înțelepților?)/ sîntem petice zdrențe ale curcubeului” (Generației). Blamează timpul și
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
viziune antiumanistă (viziunea: un mod de-a generaliza fără limite palpitul metaforic) în care autorul induce propriul său defetism dezgustat și din partea căreia primește un reflex ce-l confirmă: „n-am nici un scop în viață nu mai iubesc nimic”. Creatorul damnat nu poate scăpa de fatalitatea poeziei care-l urmăre- ște cum un coșmar. Tăișurile de sabie ce i le aplică cu sete o fac să țîșnească în jeturi de-o sumbră prețiozitate. Așa încît despărțirea de poezie („Artei mele i-
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
întreagă echipă de asistenți se ocupă cu reîmprospătarea forțelor lor, înainte de a-i retrimite în ring. Regizorul marchează aceste pauze, ritmul convulsiv al evenimentelor aduce în prim-plan figuri bizare, pergamentoase, marcate de o oboseală eternă, figuri stoarse, vitrificate, spectrale, damnate. Uși se deschid și se închid, mîinile tremură pe deschizătoarele servietelor diplomat pline cu bani, tensiunea care crește exponențial în timpul jocului nu încetează pe parcursul momentelor de respiro, cinismul este la locul lui aici, ca și un calcul rece al profiturilor
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
stereotipe și înscriindu-se într-o inerție evaluativă. Expresionism, vizionarism, poète maudit... Dar ce tip de expresionism? Sub ce auspicii și în ce cadre sunt turnate viziunile? Cum se densifică, pentru a nu fi o poză, postura de poet blestemat, damnat? În viață, dramele lovesc și distrug omul, acoperă ca un lințoliu familiile, afectează o (micro)comunitate și destinul individual. De drame și tragedii, oamenii rămân marcați până la sfârșitul zilelor. În literatură însă - și în expresia concentrată, tensionată a acesteia care
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
tatuaje, cele două ștampile fatidice aplicate pe cereri: admis/respins; inscripția keine Ausländer ce le interzice străinilor să se apropie de podiumul pe care cântă o fanfara. Curios este, remarcă naratoarea, ca în conversațiile uzuale, Europa apare că un tărâm damnat, o alteritate detestabila și totuși invidiata în secret, un loc la care expatriații visează, schizofrenic, unde poate se vor întoarce într-o bună zi. Ce este însă Australia pentru intelectualul emigrant din Europa de Sud-Est? Ea seamănă cu un creuzet
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
Ostrovul, loc de exil undeva în estuarul Mării Albe, drapată în cețuri, dormind nu ca Iov pe grămada de bălegar, ci pe una de cărbuni pe care asemeni lui Diogene cu butoiul său, și-i cară permanet cu o încăpățînarea damnaților sisifici. Cețurile nordului desfăcute în crîmpeie fragile deasupra unei mări plate, imobile, imemoriale, ochiuri de apă limpede și iarba unduind acvatic ca o mîngîiere la marginea țărmului pietros, silueta călugărului proiectată pe fundalul marin ca în tabloul romanticului Caspar David
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
alunecarea antilopei pe caninul tigrului". Merită menționate cîteva dintre sclipirile năzdrăvane ale poetului: "îngerii blonzi cu puțele roz", "voi veni pe furiș/ ca o poluție", "fă-mă caca (pardon de expresie - n. mea) din fundulețul tău sfînt!" " Am încă viziunea damnatului prin neînțeles", afirmă poetul pe coperta II, intuind parcă destinul scrierilor sale... pentru că prețiozitățile stilistice și ermetismul ratat, cît și abundența obositoare a neologismelor, fac poezia lui Claudiu Soare să fie una greu digerabilă. Claudiu Soare, Evul relei credințe, Editura
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]
-
care a și fost atribuit într-o primă ediție. Tot cu vreo cîțiva ani în urmă, după ce dispariția năprasnică a lui Drăghici a lăsat totul într-o fază încă incipientă, un animator boem din Fetești, el însuși poet incurabil și damnat cultural, pe numele său Paul Drumcea, a preluat mesajul de la Călărași punînd bazele unei Fundații ,,Ion Vlad", fundație care, în chiar într-o zi de 24 mai, a organizat la Fetești o expoziție și un simpozion închinate sculptorului. Dincolo de aspectul
S.O.S., Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9388_a_10713]
-
au orbecăit atât prin măruntaiele hidrei roșii încât au ajuns să-i confunde pe cei înghițiți de fiară cu organele proprii ale acesteia. Și tot căutând prin burta monstrului proteic, i-au găsit acolo și pe doi dintre marii poeți damnați ai acestui neam ingrat, Ion Caraion și Ștefan Augustin Doinaș, două dintre figurile tragice ale culturii românești postbelice, și i-au scos la lumină ca turnători infami ai bravei noastre securități. Și ca absurdul să fie deplin, cel „vătămat” de
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
care a și fost atribuit într-o primă ediție. Tot cu vreo cîțiva ani în urmă, după ce dispariția năprasnică a lui Drăghici a lăsat totul într-o fază încă incipientă, un animator boem din Fetești, el însuși poet incurabil și damnat cultural, pe numele său Paul Drumcea, a preluat mesajul de la Călărași punînd bazele unei Fundații ,,Ion Vlad", fundație care a reușit să organizeze doar o dată, și atunci extrem de sumar, la Fetești, o expoziție și un simpozion închinate sculptorului. Dincolo de aspectul
Întoarcerea lui Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8296_a_9621]
-
cinci râuri: Acheron, râul tristeții, Cocytus, râul lamentării, Lethe, râul uitării, Phlegethon, râul focului și Styx, râul urii. Grecii aveau așadar o percepție pesimistă asupra morții. În unele legende tărâmul morților se divide și apar structuri separate ca Tartarul, tărâmul damnaților și Câmpiile Elizee, tărâmul eroilor. Lumea morților era bine delimitată de lumea celor vii, pătrunderea unui om viu pe tărâmul lui Hades fiind aproape imposibilă. Acest lucru s-a realizat însă, de câteva ori prin intermediul lui Heracles, dar și al
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
Ca să vă explic cum e cu melancolia, veniți cu mine la raftul cu Starobinski! - Cum!? Cărțile lui Starobinski sunt aici? aproape am țipat eu, indignat la culme. - Într-un fond special de cercetare, liniștiți-vă! Aici nu ajung doar cărțile damnate. Știți, mai citim și noi! mimă diavolul modestia. Violența noastră vine din înțelepciune. Mă rog, un anume fel de înțelepciune. În Melancolie, nostalgie, ironie, Starobinski ne arată cum a fost nevoie ca întreg Evul Mediu să compună tot soiul de
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
cu mîncărimea asta de limbă” (Miaduc aminte dar). E drept, pe alocuri pot fi surprinse frăgezimi, delicatețuri cum petale de floare prinse-n vîrtejul unui torent. Dar ele au doar rostul de a sublinia dezastrul. Singura consolare autentică a bardului damnat o reprezintă o evanescență a suferinței, precum starea unei ființe foarte ostenite, uneori cuprinse de torpoare. Din nou un bacovianism anesteziant: „mi-aduc aminte sfîrșitul/ tresar și nu mi se-ntîmplă nimic” (Scîncind încet sau doar). Raportabil pe tărîm autohton la
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]