3,068 matches
-
în dreptul cortinei, plângând. Auzi sala descleștându-se și răbufnind în aplauze. Ropote uluitoare, de necrezut. Se retraseră în culise zăpăciți. Profesoara de engleză îi luă în brațe. În vârtejul stârnit, băiatul cu chitara întinse mâna Luanei: Eu sunt Victor. Victor Darie. Rosti Seneg nu veni la petrecerea organizată de Luana. N-o anunță că va lipsi, nu dădu nici măcar un telefon de complezență. În timp ce fata se da de ceasul morții, fără să priceapă de ce băiatul se răzgândise dintr-o dată, Mara intuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
montate după ușă spre a-i face pe plac. Îl iubea pe Ernest și avea să-l iubească până în secunda în care inima și mintea ei se vor declara saturate. Într-una din zilele semestrului doi se întâlni cu Victor Darie, acum student la mecanică. O rugă să-l viziteze ori de câte ori îi făcea plăcere. Luana acceptă invitația și-l găsi instalat într-o încăpere deosebit de plăcută. Colegii lui de cameră erau spirituali și iubitori de muzică. Fata se simți bine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
independente, pe care o dorea cu disperare. O striga pe nume și totuși cea de lângă el nu mai era Luana, fetița pe care o luase de nevastă. Se întâmplă, într-una din zile, ca ea să-l reîntâlnească pe Victor Darie și s-o cunoască pe soția acestuia, Iuliana. Doamna Darie terminase facultatea de mecanică în anul în care se sistaseră repartițiile. Nu părea să sufere din pricina absenței unei deschideri profesionale. Victor avea propria afacere și la fel ca Ștefan niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nume și totuși cea de lângă el nu mai era Luana, fetița pe care o luase de nevastă. Se întâmplă, într-una din zile, ca ea să-l reîntâlnească pe Victor Darie și s-o cunoască pe soția acestuia, Iuliana. Doamna Darie terminase facultatea de mecanică în anul în care se sistaseră repartițiile. Nu părea să sufere din pricina absenței unei deschideri profesionale. Victor avea propria afacere și la fel ca Ștefan niciodată nu era acasă. Spre deosebire de Luana, Iuliana nu suferea din pricina asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ceva era în neregulă cu unul din ei ieși la suprafață cu o forță dezarmantă. Bărbatul nu putea accepta că un mascul în putere, ca el, nu e în stare să facă ceea ce omenirea făcea de când lumea. Degeaba încerca familia Darie să-l convingă de importanța ajutorului unui specialit. Ștefan rămânea pe poziție. Nu va merge, niciodată, la doctor, să-și pună viața sentimentală pe tapet. Dacă Luana voia să facă asta el era de acord. Controlul medical al doamnei Escu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lui. Se răzbunau unul pe celălalt și se legau de toate nimicurile pentru a-și face rău reciproc. Luana simți că începe să obosească. Se credea, din ce în ce mai mult, prinsă într-o capcană fără ieșire. Pronunță, într-o discuție cu familia Darie, cuvântul divorț și Iuliana se înfioră. Îți dai seama ce spui? Oricât de încăpățânat ar fi Ștefan, el nu merită asta. Te iubește și mai devreme sau mai târziu va face cum spui tu. Luana însă nu era convinsă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un telefon. Luana se întâlni cu Mara și Bogdan în fața liceului. Clădirea frumoasă, din cărămidă, făcu aceeași impresie plăcută asupra ei la fel ca întotdeauna. Îi dădură lacrimile văzându-și adunați, la intrare, mai toți foștii colegi de an. Familia Darie era și ea prezentă și întrebă de soțul ei. Luana strâmbă din nas. Iuliana gândi că indiferența femeii nu e de bun augur dar preferă să nu facă comentarii. Îi iubea pe amândoi, în egală măsură, dar un final nefericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Iuliana o admiră cu sinceritate: Ești cea mai frumoasă femeie de aici! Și cea mai singură, ripostă Luana cu amărăciune. Spre surprinderea ei, după un pahar de vin, reuși să se simtă bine. Foștii colegi o invitară la dans, familia Darie, Mara și Bogdan făcură tot posibilul să nu se simtă stingherită. Toate merseră ca pe roate până în jurul orei unu din noapte. Se aflau adunați la bar când cineva o întrebă unde îi e soțul. Luana se fâstâci. Iuliana încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-și bruscheze puiul în vreun fel. Amețea, purtat de o încântare fără margini, atunci când își strângea copilul la piept și-o iubea înzecit pe Luana pentru toată fericirea pe care i-o adusese în viața goală de până atunci. Familia Darie erau singurele persoane din vechiul anturaj al nevestei pe care Radu le primi în casa lui. Iuliana venea, când și când, să-i ajute. Ea stătea cu fetița, în timp ce mama fura câteva clipe de somn. Când bărbatul se întorcea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o naturalețe care-l dezarmase, transpunându-l într-o telenovelă în care fostele iubiri ori relații erau perfect normale. Pe un altul, Radu Noia l-ar fi trântit de toți pereții. În fața Iulianei muțea, ascunzându-și în barbă nemulțumirea. Doamnei Darie puțin îi păsa ce se petrece în sufletul lui. Copil neînțărcat, încăpățânat și fără minte, el trebuia să se maturizeze și să priceapă că trecutul reprezintă o realitate de care nu poți fugi. Repetatele mustrări, legate de un moment sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
faptul că Luana avea nevoie de atenție și iubire. Tânjea după vorbe de alint și tandrețe. Încerca să-l facă să înțeleagă că orice ar fi oferit acestei femei nimic nu valora mai mult decât un gest de mângâiere. Doamna Darie pleca așa cum venise, fără să aștepte confirmări, lăsând a părea că puțin îi pasă dacă bărbatul pricepuse ori nu mesajul celor câteva cuvinte pe care le rostise. Și totuși, Radu Noia nu putea fi altfel decât devenise în toți anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
anumit lucru. Ce? Ce voia, oare, să facă? Se plimbă pe străzi, așezându-se pe toate băncile din cale. Se trezi că îngână un cântec vechi, pe care nu credea că-l mai știa. Înnebunise? O luase razna? Vizită familia Darie și afișă o așa veselie și dezinvoltură, încât Iuliana nu bănui, măcar, că se întâmplase ceva deosebit. La serviciu se comportă cu un calm și-o indiferență dezarmante. Își salută șefa și îi zâmbi, lăsând-o cu gura căscată. Intuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din care doctorii se îndoiau că va mai ieși vreodată, el i se așeză alături, hotărât să nu plece de acolo decât împreună cu ea. Ce ți-au făcut, iubito? Cu ce te-au supărat atât de tare? Sanda și Iuliana Darie veniră spre seară, îngrozite, speriate de moarte. Se apropiară cu lacrimi în ochi de patul în care trupul firav al Luanei se odihnea, vorbind în șoaptă, ca în fața unui catafalc. Îl trecură fiorii. Vorbiți tare. Trebuie să ne audă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se întoarse cu fața la perete și încercă, lipsită de vlagă, să-l împingă, să-l dărâme. "Nu pot, Ștefan. E prea greu. E un obstacol de netrecut". Cu mâinile lipite de zidul rece, ea continuă, cu încăpățânare, să se opintească. Iuliana Darie intră în salon cu două cafele aburinde. Le așeză pe noptiera de lângă pat, se aplecă spre Radu, îi ridică fruntea căzută în piept și-i prinse obrajii între palme. Copile, încearcă să te aduni, altfel ai să înnebunești. Ștefan pieptăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
relaxa în vreme ce Luana, prea mult timp absentă, își va relua îndatoririle. Nu imediat și nu toate. Va trasa sarcini precise Sandei și Iulianei. În ziua următoare, în timp ce Luana îl aștepta ca pe Dumnezeu și el nu mai venea, vizită familia Darie. Ca de obicei, Victor nu era acasă și nevasta lui nu se dădea de ceasul morții din această pricină. Nu reuși să-și înfrâneze gândul că, dotată cu o astfel de înțelegere și răbdare, fosta lui soție s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
blândețea și finețea de care era în stare iar mai apoi avea să-l aducă pe Sergiu să se joace cu Aniela și astfel să-și apropie prietena de copilul de care se înstrăinase. Deși uitase să o roage, doamna Darie știa că numai oboseala îl făcea să fie lipsit de politețe. Ștefan făcu gestul să se ridice dar Iuliana îl opri. Să nu renunți la ea. N-o lăsa să se întoarcă la o viață nenorocită. Voi doi trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
goi, dezgoliți de frunze, imagine în oglindă a sufletului ei pustiit. Se întrebă ce va face. Pe ce drum va apuca și care era calea cea mai bună de urmat. În ciuda prezenței permanente a Sandei, a prieteniei devotate a Iulianei Darie, se simțea singură, dezorientată și părăsită. Se gândea tot timpul la Ștefan, bărbatul unic prin iubirea ce i-o purta, prin frumusețea sufletului și a gândului, căreia îi era înzecit datoare pentru răbdarea și fidelitatea cu care o aștepta. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ar fi vrut să-i spună adevărul, să se destăinuie, să scape, într-un fel oarecare, de povară. Dar Iuliana întruchipa perfecțiunea, idealul feminin și ea nu avea curajul să se pună în postura celeilalte părți a monedei. În timp ce doamna Darie acceptase lipsa permanentă a tovarășului de viață, îi respectase și apreciase efortul, ea își bătuse joc de munca soțului ei, îl înșelase, ca ultima stricată. Și cu cine! Cu Rosti Seneg, cel pe care susținuse, sus și tare, că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tihna binemeritată. Numele lui Andrei Robu era pe buzele tuturor. Bariu, în extaz, vorbea întruna despre el și-i arunca, peste paharul de vin, cu subînțeles: Ai grijă să nu te îmbeți. La brațul lui Ștefan și în prezența familiei Darie, Luana trăia unul din cele mai fericite momente ale vieții ei. Încununarea, cu o astfel de forță, a ideilor sale, fusese peste măsura așteptărilor. Oameni de afaceri importanți și tineri întreprinzători se întreceau în a programa întâlniri și a încheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din Madrid; Medalia de Aur Juan Carlos I (1991). În Chile: președinte fondator al Institutului Iberoamerican de Cultură "Mihai Eminescu" (1997). membru al Societății Științifice din Chile (1998). Ordinul Meritului în Grad de Mare Cruce (1999). Ordinul "Centenarul Albastru Ruben Dario" (1999). În Venezuela: Medalia pentru Merit "Simon Bolivar" a Universității omonime din Caracas (1999). În Mexic: Academician Onorific și Doctor Honoris Causa al Academiei Mexicane de Drept Internațional (2003). Ordinul Mexican pentru Drept, Cultură și Pace, în gradul de Comandor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
orașe din statele federale mexicane; turneul artiștilor Dan Iordăchescu, Mihaela Martin și Ferdinand Weiss; sprijinirea de către ambasador a Prof. Dr. Doc. Tatiana Slama Cazacu în realizarea comunicării la Institutul Mexican de Cultură (echivalentul Academiei Române); de același sprijin s-a bucurat și Darie Novăceanu, care a ținut conferințe la Universitatea Națională Autonomă (U.N.A.M.) și a susținut o emisiune despre istoria României la canalul 4 de televiziune; organizarea expoziției "8 pictori români contemporani", care în 1979 a fost itinerată în Ciudad de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
român. Considerând activitatea editorială de importanță deosebită în popularizarea României în Mexic, ambasada s-a implicat în editarea următoarelor lucrări: "Antologia de la poesia rumana", "Rumania momentos de su historia", "Tudor Arghezi scurtă antologie", placheta Lucian Blaga, "Poartă deschisă" versuri de Darie Novăceanu, "Istoria românilor" de Constantin și Dinu Giurăscu, trei cărți despre gimnastica românească de Nicolae Covaci, capitolele despre România în "Enciclopedia Mexicului" (vol. 13) și "Enciclopedia Salvat" (vol. 11). Activitatea de relații a ambasadorului s-a reflectat în munca de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
în ziarele din țară, "România Liberă" și "Curentul", peste 50 de corespondențe speciale, despre situația politică, economică și culturală etc., din țările latino-americane. Ordine și distincții primite A primit în anul 1996 "Ordinul cultural și de presă", "Centenario Azul Ruben Dario", în grad maxim de "Gran Oficial Mayor". În anul 1997, a fost desemnat, în Chile, "Atașatul Cultural al anului 1997". Iar în anul 1997, primește Titlul de "Mare Maestru al Ordinului "Ruben Dario", pentru Europa. Despre toate acestea a scris
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
cultural și de presă", "Centenario Azul Ruben Dario", în grad maxim de "Gran Oficial Mayor". În anul 1997, a fost desemnat, în Chile, "Atașatul Cultural al anului 1997". Iar în anul 1997, primește Titlul de "Mare Maestru al Ordinului "Ruben Dario", pentru Europa. Despre toate acestea a scris, la timpul respectiv, cotidianul "România Liberă". În perioada 2001-200,7 a publicat, în cotidianul românesc "Realitatea Românească", peste 500 de articole, analize și comentarii de politică internațională, în special despre țările din America Latină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
de exemplu, plopii de aici arbore blazon al acestei poezii pentru a pune alături de cei ai lui Eminescu, Arghezi, Botta și, mai ales Bacovia, păstrându-i în continuare pe malul Vistulei sau pe străzile Varșoviei, adică acolo unde au încolțit". Darie Novăceanu, "Poezia poloneză contemporană", România Literară, nr. 3, 1982 "Nicolae Mareș cunoaște excelent limba polonă, a petrecut aproape douăzeci de ani în țara noastră, a studiat la Universitatea din Varșovia, iar în funcția de consilier cultural al ambasadei române, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]