524 matches
-
etc. În relație sintactică cu formele scurte ale pronumelor personale și reflexive, care secondează totdeauna gerunziul și cu care se constituie într-o unitate fonic-sintactică, intervine vocala de legătură u: căutându-l, apropiindu-se. În prezența ambelor forme pronominale (de dativ și acuzativ), forma de dativ precede forma de acuzativ: aducându-mi-l, lăudându-și-o, uitându-mi-se etc. PARTICIPIULTC "PARTICIPIUL" Este forma verbală absolută în al cărei plan semantic verbul se întâlnește cu adjectivul. Observații: Când acțiunea verbală este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
formele scurte ale pronumelor personale și reflexive, care secondează totdeauna gerunziul și cu care se constituie într-o unitate fonic-sintactică, intervine vocala de legătură u: căutându-l, apropiindu-se. În prezența ambelor forme pronominale (de dativ și acuzativ), forma de dativ precede forma de acuzativ: aducându-mi-l, lăudându-și-o, uitându-mi-se etc. PARTICIPIULTC "PARTICIPIUL" Este forma verbală absolută în al cărei plan semantic verbul se întâlnește cu adjectivul. Observații: Când acțiunea verbală este convertită în însușire, participiul se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
alte unități lexico-gramaticale declinabile) nu poate (pot) realiza prin alte morfeme opoziții de caz, număr, gen, articolul (hotărât, demonstrativ, posesiv) funcționează ca morfem al acestor categorii: Mi-au rămas necunoscute intențiile lui Tudor. (genitiv) Am transmis alor tăi o telegramă. (dativ) Numele celui de-al doilea a rămas necunoscut. (genitiv) Am dat celor doi toate cărțile. (dativ) ELEMENTE DE RELAȚIETC "ELEMENTE DE RELA}IE" Gramaticile curente discută prepoziția și conjuncția la capitolul Morfologie, ca două părți de vorbire (unități lexico-gramaticale) distincte
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
articolul (hotărât, demonstrativ, posesiv) funcționează ca morfem al acestor categorii: Mi-au rămas necunoscute intențiile lui Tudor. (genitiv) Am transmis alor tăi o telegramă. (dativ) Numele celui de-al doilea a rămas necunoscut. (genitiv) Am dat celor doi toate cărțile. (dativ) ELEMENTE DE RELAȚIETC "ELEMENTE DE RELA}IE" Gramaticile curente discută prepoziția și conjuncția la capitolul Morfologie, ca două părți de vorbire (unități lexico-gramaticale) distincte. Lipsite de conținut și autonomie lexicală, „cuvintele” numite prepoziții și conjuncții fac parte din vocabularul limbii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe la moară; pe acolo e mai puțin primejdios.” Latc "La" 1. prepoziție: „Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâni în ruină.” (M. Eminescu) „La tâmple,/e drept, am o seamă de fire cărunte.” (L. Blaga) 2. morfem de dativ, în flexiunea nominală (pronominală): „A visa că adevărul sau alt lucru de prisos E în stare ca să schimbe în natur-un fir de păr Este piedica eternă ce-o punem la adevăr.” (M. Eminescu) „În multe forme-apare a vieții crudă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin articol definit (hotărât): asupra, deasupra, contra, împotriva, în fața, în jurul, în spatele, jurâmprejurul etc. „Năuntrul ei pe stâlpi-i, păreți, iconostas, Abia contura triste și umbre au rămas.” (M. Eminescu) „Mâna ce te va trezi înăuntrul tău sunt eu.” (M. Eminescu) • dativ; prepozițiile de proveniență verbală sau cu semnificant nepurtând marca „determinării” de tip substantival: conform, contrar, grație, datorită, mulțumită, potrivit; • acuzativ; cele mai multe prepoziții: către, de, de la, despre, în, între, întru, pe, pentru, spre etc. În limba română, spre deosebire de celelalte limbi romanice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a vieții mele întregi” (M. Eminescu, I, p. 232) Observații: Când este întrebuințat singur, pronumele de întărire realizează mai ales funcția sintactică de subiect: „Și însumi bine-vă-cuvânt, / Căci e nevoie pe pământ / Să vă-nmulțiți.” (T. Arghezi) Forma scurtă de dativ a pronumelui personal la persoanele I și a II-a este întrebuințată în stilul narativ popular ca expresie a atitudinii afective a naratorului enunțului față de „obiectul” comunicării sale; forma este cunoscută sub numele de dativ etic: „Și când colo, mă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
T. Arghezi) Forma scurtă de dativ a pronumelui personal la persoanele I și a II-a este întrebuințată în stilul narativ popular ca expresie a atitudinii afective a naratorului enunțului față de „obiectul” comunicării sale; forma este cunoscută sub numele de dativ etic: „Și când colo, mă vede tologit cu pielea goală pe năsâp, cât mi ți-i gliganul...” (I. Creangă) „Toma-ncet mi se scula / Peste câmpuri se uita...” (Poezii populare) Realizarea funcțiilor sintactice Situând la baza interpretării sintaxei (limbii române
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
doua situație poate implica toate funcțiile sintactice. Dubla exprimare a complementului obiectual (direct sau indirect)10 își are originea mai ales într-o particularitate a sintaxei limbii române; din cele două serii de forme ale pronumelui personal (și reflexiv) de dativ și acuzativ (scurte, neaccentuate și lungi, accentuate), formele lungi impun aproape cu obligativitate întrebuințarea formelor scurte. Exigența, mai puțin rigidă, se extinde și la enunțurile cu complement (direct sau indirect) realizat prin substantive sau alte pronume, mai ales dacă trimit
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acelei poezii.” (G. Ibrăileanu), „Cine ți-a vârât în cap și una ca aceasta, acela încă-i unul...” (I. Creangă) Funcția de atribut se realizează uneori, concomitent, prin adjectiv posesiv și forma scurtă a pronumelui personal considerată în mod curent „dativ posesiv”: „Hai în lună! Lasă-ți umbra ta acasă, culc-o în pat...” (M. Eminescu) În această primă categorie de situații, sferele semantice ale termenilor care realizează concomitent aceeași funcție sintactică se suprapun parțial sau total. Între cele două realizări
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dependent: • substantivul impune termenului subordonat (substantiv, pronume etc) cazul genitiv: „Florile și fiecare sens luminos al lumii / să poposească-n cartea mea deschisă, și ca-n pământul milei și minunii / să-nvie-aicea pasărea ucisă.” (M. Isanos) • verbul impune termenului subordonat cazul dativ sau acuzativ: „E zeul lumii care poruncește ființelor câte-a ivit din sine și vânturilor să se facă line.” (M. Isanos) „Eu chem degrabă chelnerul, plătesc iute și plec, după ce salut frumos pe cei doi tineri camarazi.” (I.L. Caragiale) • unele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care poruncește ființelor câte-a ivit din sine și vânturilor să se facă line.” (M. Isanos) „Eu chem degrabă chelnerul, plătesc iute și plec, după ce salut frumos pe cei doi tineri camarazi.” (I.L. Caragiale) • unele adjective impun termenului dependent cazul dativ: „În aceste împrejurări, o desfășurare normală a vieții literare, un climat favorabil creației (...) devin de o importanță hotărâtoare.” (G. Bogza) • unele interjecții impun termenului dependent cazul dativ: „Bravo lor.”, altele, cazul acuzativ: „Dar deodat-un punct se mișcă... cel întâi și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe cei doi tineri camarazi.” (I.L. Caragiale) • unele adjective impun termenului dependent cazul dativ: „În aceste împrejurări, o desfășurare normală a vieții literare, un climat favorabil creației (...) devin de o importanță hotărâtoare.” (G. Bogza) • unele interjecții impun termenului dependent cazul dativ: „Bravo lor.”, altele, cazul acuzativ: „Dar deodat-un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l.” (M. Eminescu) 3. determinate de convergența dintre sfera semantică a regentului și funcția sintactică a termenului dependent: • verbele cu tranzitivitate directă cer un complement
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
când se realizează prin nume (pronume), se situează în acuzativ: „Mai bine ia cornul și sună într-una.” (Șt.Aug. Doinaș) • o parte din verbele cu tranzitivitate indirectă impun complementului indirect, pe care-l cer, pentru împlinirea câmpului lor semantico-sintactic, cazul dativ: „Căci azi le semeni tuturor / La umblet și la port.” (M. Eminescu) • verbele cu dublă tranzitivitate impun cazul acuzativ ambelor complemente directe: „Profesorul l-a ascultat conjugarea verbului.” sau cazul acuzativ, complementului direct, și cazul dativ, complementului indirect: „El îi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
câmpului lor semantico-sintactic, cazul dativ: „Căci azi le semeni tuturor / La umblet și la port.” (M. Eminescu) • verbele cu dublă tranzitivitate impun cazul acuzativ ambelor complemente directe: „Profesorul l-a ascultat conjugarea verbului.” sau cazul acuzativ, complementului direct, și cazul dativ, complementului indirect: „El îi dete o hârtie, mâzgălită în linii strâmbe.” (M. Eminescu) 4. determinate de specificul structural și semantic, al elementelor relaționale (prepoziții și locuțiuni prepoziționale) prin care se exprimă, de fapt, o anumită relație sintactică. Prepozițiile (locuțiunile prepoziționale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de specificul structural și semantic, al elementelor relaționale (prepoziții și locuțiuni prepoziționale) prin care se exprimă, de fapt, o anumită relație sintactică. Prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) impun substantivului (pronumelui) cazul: genitiv: Se plimba în jurul parcului. Plimbările în jurul parcului îi fac bine. dativ: Datorită lui a depășit starea de criză. acuzativ: A plecat de la munte. L-au căutat prietenii lui de la munte. Principiul recțiunii orientează, așadar, flexiunea, în două moduri: 1. direct, când relația sintactică (de dependență sau de interdependență) se stabilește direct
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
când relația sintactică se stabilește prin intermediul unei prepoziții: se întemeiază pe minciună; lupt împotriva minciunii. Prin aceasta, sensul cazual rezultat prin recțiune directă se constituie în marcă a funcției sintactice: • Nominativul, pentru funcția de subiect; • Genitivul, pentru funcția de atribut; • Dativul, pentru funcția de complement indirect; • Acuzativul, pentru funcția de complement direct. În schimb, când flexiunea este orientată de recțiunea indirectă sau prepozițională sensul cazual nu se mai constituie în marcă a funcțiilor sintactice. Fiind impus de o prepoziție, de exemplu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semiobscură a tinereții.” (M. Eminescu), „Dindărătul frunzei, din neant ca printr-o cortină transparentă, cineva c-un deget delicat îmi tot face semn.” (Șt.Aug. Doinaș) • prepozițiile de proveniență verbală asemeni, contrar, datorită, mulțumită, potrivit, conform și prepoziția grație impun cazul dativ: „Mulțumită lui, nume cunoscute se mânjâseră de necinste.” (M. Caragiale), „Datorită stării de letargie nu m-am dus dincolo de pădure, să caut o ieșire, un drum, cum era firesc.” (O. Paler), „Domnilor - zice Costică - trebuie să știți că, grație întâmplării
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
împotriva actelor de executare se soluționează de către instanța civilă potrivit legii civile.” (C.P.P.) Observații: Când prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) care cer genitivul nu se mai termină în „articol hotărât”, termenul subordonat, totdeauna un pronume personal (formă scurtă neaccentuată), stă în cazul dativ: „Și pe cel ce se scula împotrivă-i îl pălea cu hangerul ori îl detuna cu pistolul.” (M. Sadoveanu) „Astfel zise lin pădurea Bolți asupră-mi clătinând.” (M. Eminescu) Prepozițiile și locuțiunile prepoziționale cu recțiune genitivală sau de dativ impun
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cazul dativ: „Și pe cel ce se scula împotrivă-i îl pălea cu hangerul ori îl detuna cu pistolul.” (M. Sadoveanu) „Astfel zise lin pădurea Bolți asupră-mi clătinând.” (M. Eminescu) Prepozițiile și locuțiunile prepoziționale cu recțiune genitivală sau de dativ impun substantivului dependent articularea, cel mai frecvent cu un articol hotărât: „Deasupra casei tale ies Și azi aceleași stele.” (M. Eminescu) dar și cu articol nehotărât, în funcție de planul semantic al enunțului: „Am rătăcit de-a lungul unui fluviu necunoscut.” Dintre
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Doinaș) Pronumele relativ compus cel ce marchează identitatea funcțională a propozițiilor introduse, în funcție de cazul la care se situează: • genitiv: atributivă: „Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit așa de mult să plângă și n-au putut.” (L. Blaga) • dativ: completivă indirectă: „Iar celui ce cu pietre mă va izbi în față Îndură-te, stăpâne, și dă-i pe veci viață!” (M. Eminescu) • acuzativ: însoțit de morfemul pe: completivă directă: „La jugu-i el silește pe cei ce l-au urât
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
perdelele marchează situarea acestei forme scurte în acuzativ și identitatea ei funcțională de complement direct. În schimb, în versurile „Vara doina mi-o ascult/ Pe cărarea spre izvor,/ Ce le-am dat-o tuturor,/Împlându-și cofeile/ Mi-o cântă femeile.”, dativul pronominal tuturor marchează situarea formei le în cazul dativ și identitatea sa funcțională de complement indirect. Absența mărcilor în dezvoltarea unor funcții sintactice În dezvoltarea circumstanțialelor, în mod frecvent, planului semantic nu-i corespund mărci specifice în planul expresiei. Identitatea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
identitatea ei funcțională de complement direct. În schimb, în versurile „Vara doina mi-o ascult/ Pe cărarea spre izvor,/ Ce le-am dat-o tuturor,/Împlându-și cofeile/ Mi-o cântă femeile.”, dativul pronominal tuturor marchează situarea formei le în cazul dativ și identitatea sa funcțională de complement indirect. Absența mărcilor în dezvoltarea unor funcții sintactice În dezvoltarea circumstanțialelor, în mod frecvent, planului semantic nu-i corespund mărci specifice în planul expresiei. Identitatea diferitelor circumstanțiale este fixată atunci de însuși planul semantic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi duminică (toamnă, primăvară, seară etc.) sau din verbul a fi și un adverb: a fi târziu (devreme etc.); • locuțiunile verbale a-i părea bine (rău); • verbe dezvoltând diferite sensuri în relație obligatorie cu un pronume personal (formă atonă) în dativ: a (nu)-i arde (de glumă etc.), a i se acri, a i se urî (de școală) etc. • verbul a (nu)-i păsa. b. Între verbele care desfășoară predicația prin implicarea unui nume (pronume etc.)-subiect se disting două subcategorii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unde pronumele este element de relație, și la nivelul propoziției, în structura căreia pronumele realizează funcția de subiect. Poziția pronumelui în interiorul categoriei gramaticale a cazului este, însă, determinată, cel mai frecvent de funcția sintactică a propoziției pe care o introduce: - dativ; când propoziția este completivă indirectă: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris, Încet gândită, gingașă cumpănită.” (T. Arghezi, 35) - acuzativ; când propoziția realizează funcția de complement direct: „Poruncile aveau să îmbrâncească pe cel ce trebuia îmbrâncit, să ucidă pe cel
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]