577 matches
-
găinăța o cioară sau o vrabie În capul vreunui jucător din acel nenorocit de sat, cum arbitrul acorda penalti de parcă jucătorii noștri se făceau vinovați de micțiunile Înaripatelor. Ținem să-l Încredințăm pe acel limbric corupt că, atunci când ne vom deșerta noi mațele În capul lui - și o vom face, cu siguranță -, nu se va mai ridica În veci din muntele de scârnă și va rămâne acolo, acoperit de disprețul omenirii, În singurul loc de pe planetă care se potrivește firii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
către casă când, deodată, simțise așa, ca niște cuțite În burtă. Se Întorsese scurt din drum, lăsase bicicleta sprijinită de gardul lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu și se avântase Într-o cabină a umblătorii din curtea școlii. Pe când Își deșerta pripita burtă, a băgat de seamă, printre scândurile ușii, că unul taman Îi fura bicicleta. Se repezise afară cu nădragii În vine, dar hoțul apucase să Îndepărteze binișor, călare pe prada sa. Însă acea nenorocire n-avea să fie ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ci este la Podul lui Bâtcă, la Varniță”. Află, curiosule, că Grigorie Ioan Calimah voievod a găsit și alte căi de a se pune bine cu cele sfinte. Știu ce vrea să spună sfinția ta. Dacă-i așa, atunci să deșertăm sacul... La 22 aprilie 1769 spune vodă: „Facem știre cu această carte... pentru un trunchi de tăiat carne ce va avea aicea în Iași cinstitul... chir Gavriil migtropolit...l-am iertat de camănă și de alte toate dările și angăriile
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
candele. Poetul se oprise în prag, aspirase aromele de smirnă și tămâie, apoi oftase: „M-ai ghicit pe deplin, prietene!”. Dintr-o vorbă într-alta, trecând cu ușurință de la o limbă la alta, ciugulind câte ceva sau savurând vinul, Ienăchiță își deșertase, pe îndelete, tot necazul. Renunțase la tabieturile lui de mare boier, demisionase din funcția de la curte și acceptase de bună voie surghiunul, preferând să stea cât mai departe de Nicolae Mavrogheni, domnitorul țării Românești. „Biata țară! A ajuns pe mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care mama ei a trebuit să i-o smulgă cu cleștele. O și văd pătându-și bluza cu sânge, rupându-și nasturi și breteaua de la sutien, plângând la comandă până i s-au înro[it ochii, zburlindu-și părul și deșertând trei vedre de minciuni. Nu am de ce să învinuiesc lumea că i-a dat crezare. Și eu aș fi crezut-o pe păpușica aceea frumoasă cu limbă de diavol. Îmi imaginez că a ajuns acasă plângând, că a refuzat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
găseau, pentru ca apoi, ieșind, să ia un laxativ și să devină bogați. Și s-a descoperit că multe case aveau o trecere subterană care ducea direct la hazna”. „Ça, alors...” „Într-o perioadă În care oala de noapte ți-o deșertai pe fereastră? Și de ce s-au găsit, Încă de pe atunci, haznale cu un fel de trotuar lateral și cu inele de fier zidite, ca să poți să te agăți? Aceste pasaje corespund acelor tapis francs unde vagabonzii - la pègre, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
test Rorschach, la ciudatele modele nonfigurative, create în detaliu (prin acțiunea sinergică a prafului, mizeriei, diverselor lichide precum și a indolenței), pe suprafața și în textura linoleumului ordinar, de pe pardoseala dură, din beton, a camerei de anchetă. Lângă scaunul său, fuseseră deșertate la grămadă, unul peste altul, corpurile-delicte. Adică, prada: spada, scutul și coiful lui Ioan de Huniade! În spatele Bossului, se lățea un șemineu masiv, din teracotă lustruită, crem, pe gaze naturale, o chestie rarissimă în epoca universalizării încălzirii centrale, cu deosebire
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
me, woe is me! Cum, zice-se, ar fi plâns Chaucer. Ce șmecherie căcăcioasă, hmm... Decădere prin noi înșine. Oricum, dilema dracului. Ce noapte! Un pic contrariat, Avocatul se saltă nesigur de pe scaun, anunțând în cifru: Mă duc să mă deșert! Plecând de la masă, acesta recepționează, în trecere, avanpremiera asediului năvârlioasei Gladiatoare, asupra Îngerului: Ce-mi stai tu așa de posac și de morocănos, ca un țap logodit, puiuțule? Păi, nu-i păcat de Dumnezeu, zii? Ești misogin? Ești răcit? Convertit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mare în poală, strigând cum făcea în fiecare seară: ― Păsărelele mamii, păsărele, păsări, păsă... Găinile și puicile veniră din toate părțile ca niște copii ascultători; se îmbulzeau și se ciocăneau la picioarele ei. Le numără. Lipseau două bătrâne și cocoșul. Deșertă blidul, goni câinii să nu mănânce porția galițelor și porni spre uliță, chemând mai prelung: ― Păsărelele mamii, păsărele, păsări, păsă... Când deschise portița, auzi din sus un uruit zgomotos și o trâmbiță care tutuia amenințător. Zări în marginea cealaltă a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
albaștri-ultramarin păreau acum, departe în noapte, și mai halucinanți. Becul galben punea dungi iluzorii și mai liliachii în oglindă. Deschise dulăpiorul cu medicamente, atârnat pe peretele din partea opusă căzii. Luă tubul de Medrobamat, îi scoase capacul cu vată și îl deșertă în palmă. Erau vreo douăzeci de pastile, exact câte îi trebuiau. Ca să nu rateze, știa că îi trebuiau cel puțin zece grame. Aici erau cam cincisprezece, poate mai mult. Pastilele erau mici, nu îi era frică să le ia. Știa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se aprinse Khokha. Nu îi urăști? ― De ce i-aș urî? Eu le-am făcut tot răul. Ce vină pot avea ei? Afară, doar, de faptul că m-au adus în casă... ― Voiau să te înfieze, mă lămuri Khokha. Zâmbii. Ce deșarte, ce inutile mi se păreau toate acestea, toate faptele care s-ar fi putut împlini, dacă eu eram altfel, toată fericirea pe care aș fi putut-o avea, dacă... Mi se părea fără sens să mă gândesc la cele ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
traista cu de toate... Drumul spre casă i s-a părut mai greu de astă dată. Când a intrat în sat, lămpile erau aprinse de multă vreme. Ajuns acasă, s-a așezat pe laiță, să răsufle. Apoi a început să deșarte traista: Uite aici am luat pâine, să ai pentru toată săptămâna. Apoi ți-am luat ce îți place ție... Aha! Cofeturi! Și ți-am mai adus ceva, că doar mâine-poimâine vine Crăciunul. Ce mi-ai cumpărat? a sărit Maranda curioasă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
o veți stăpîni, 35. cel cu casa să se ducă să spună preotului, și să zică: Mi se pare că este ceva ca o rană în casa mea." 36. Preotul, înainte de a intra ca să cerceteze rana, să poruncească să se deșerte casa, ca nu cumva tot ce este în ea să se facă necurat. După aceea, să intre preotul și să cerceteze casa. 37. Preotul să cerceteze rana. Dacă vede că pe zidurile casei sunt niște gropișoare verzui sau roșietice, părînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
trebui să ridice berbeci să dea poruncă pentru măcel, și să scoată strigăte de război, vor ridica berbeci împotriva porților, vor ridica întărituri și vor face șanțuri de apărare. 23. Copiii lui Israel nu văd în aceasta decît niște vrăjitorii deșerte, ei care au făcut jurăminte mincinoase. Dar împăratul Babilonului își aduce aminte de nelegiuirea lor, așa că vor fi prinși. 24. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: Pentru că vă făliți cu nelegiuirea voastră, vădindu-vă fărădelegile, arătîndu-vă păcatele în toate faptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Canalurile le voi seca, voi da țara în mîinile celor răi; voi pustii țara cu tot ce cuprinde ea, prin mîna străinilor. Eu, Domnul, am vorbit!" 13. Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Voi nimici idolii, și voi stîrpi din Nof chipurile deșerte. Nu va mai fi nici un voievod din țara Egiptului, și voi răspîndi groaza în țara Egiptului. 14. Voi pustii Patrosul, voi pune foc Țoanului; și-Mi voi aduce la îndeplinire judecățile asupra Noului. 15. Îmi voi vărsa urgia asupra Sinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
samă important, nu pentru deșertăciunea personală (departe de mine aceasta) dar pentru convingerea că lucrezi sau nu în zădar. Eu sunt scriitor de ocazie și, daca am crezut de cuviință a statornici pe hârtie puținele momente ale unei vieți destul de deșerte și de neînsemnate e un semn că le-am crezut vrednice de aceasta. Daca forma pe care ele a-mbrăcat-o e vrednică de râs, vei concede că nu aceasta a fost intenția mea și c-atunci e mult mai bine ca să
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
au discutat, ci fericirea de-a mă uni cu tine tu știi mai bine decât mine. Dintr-un punct de vedere, poate că ne-au voit binele, mie și ție. Amorul e mai puternic când nu e legat cu forme deșerte și lumești, inima simte mai puternic când codicile civil nu-i impune legi pe care ea le recunoaște și pe cari îi place a le înfrînge. Dacă e o fatalitate care își bate joc de omenire, să crezi, amicul meu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Bine. Merg mai încolo. S-a dus mai la umbră. Ăsta, pe sub maluri, a intrat în apă, a scos etra, pe care o amplasese ieri dimineață, a găsit în ea mult pește, s-a retras mai într-o parte, a deșertat prada, a sortat-o, pe cei de mărimea vânzării i-a pus deoparte, pe ai șoferului în altă parte, iar pe ai lui, pentru casă,în măruntă plasă, pe care a scos-o dintr-un buzunar. Apoi a așezat din
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
străbate, cu zgomot, ulița goală. Satul e locuit îndeosebi de bătrâni, femei și copii. Bărbații au o profesie incertă, nu sunt nici țărani, nici muncitori. Unii lucrează pe la fabrici în Făgăraș. Un autobuz prăfuit îi aduce spre seară și îi deșartă în fața primăriei. Ceva mai la vest de mijlocul satului, curge și azi un râuleț strâmb și prizărit ("vale" i se zice în Lisa) cu apă puțină, suptă vara de arșiță, dar suficientă pentru a pune în mișcare, pe vremuri, roțile
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și să se opintească așa cum se opintiseră și zidarii ceasuri Întregi și simți că băuse bere la fel cu ei și că de aceea reușise să ajungă pînă la urmă acolo sus, era prieten la cataramă cu toți și-și deșertă găleata care din păcate nu era de prea mare folos, fiindcă nu reuși să umple decît cîțiva centimetri. Se Întoarse triumfător cu fața la cei de jos și-i văzu pe Libarcă, pe Agheasmă, pe Turturică și pe ceilalți bătîndu-se cu palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ar fi vorbit deodată din eter. Am ascultat, tre murând din încheieturi, cele câteva fraze înfri coșate, am umblat prin casă jumătate de oră în sus și-n jos, murmurându-mi de zeci de ori „Hevel havolim, hakol hevel“ („Deșertăciunea deșertă ciu nilor și totul e deșertăciune“), și-apoi peste toate s-a așternut tăcerea. Întâlnire la Torino Cum am avut întotdeauna un puternic senti ment de predes tinare, nu prea pot crede în întâm plare, mai ales când viața cam
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
băiețel cu ochi negri și fața Întunecată stătea lîngă el ținînd În mînă niște zahăr și stăpînul calului, cu chipul aspru și brăzdat, specific orășeanului, s-a apropiat de cal cu o găleată plină cu apă pe care i-a deșertat-o pe spinare. Timp de o clipă spinarea mare se Înfioră de recunoștință și Începu să aburească, iar stăpînul se Întoarse pe trotuar de unde privea animalul cu un ochi atent și plin de interes; băiatul rămăsese acolo mîngîind botul calului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care apăra țara. Aceasta ne arată într-un chip învederat că Dacii nu-și părăsiseră satele lor nici chiar la apropierea armatelor romane și deci învederează cât de neîntemeiată este părerea acelora ce susțin că Dacia a fost cu totul deșertată de poporația ei, după cucerirea romană. Se vede că Romanii înaintaseră foarte încet până aici, pe la jumătatea văii Bistrei, deoarece îi apucă iarna, și cavaleria dacă, voind să treacă peste un râu înghețat pentru a ataca pe Romani, gheața se
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
de la bun început că mă privește cu multă... Cum să vă spun?... Multă îngăduință. ― Nu vă înșelați, râse Cristescu. Vorbește mereu de dumneavoastră... ― Adevărat? Ochii bătrânei se aprinseră brusc. Luă un ziar de pe scrin și improviză la iuțeală un cornet. Deșertă înăuntru coșulețul cu fursecuri și un pumn de migdale și i-l întinse. ― N-o să vă fie prea greu, domnule maior, nu-i așa? Vreau să știe că m-am gândit la el. Își frânse degetele încurcată. Am fost extrem de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
undeva într-un spațiu alb, o transă fără gânduri, un refugiu al ei unde nu putea pătrunde nimeni și nimic. În odaie se strecura seara. ― Trebuie să faci o baie, draga mea. O baie fierbinte cu multe săruri ― ai să deșerți acolo toate flaconașele acelea drăgălașe ― care te vor remonta cu si-gu-ran-ță. Ce e vocea asta străină? Nu-mi place deloc cum arăți, și mai ales cum primești acest... În sfârșit, acest mic eșec. Ai nevoie de liniște ca să te gândești
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]