486 matches
-
ochii de țâțele lor, încât... Drăcoaicele simțeau asta, dar mă torturau, știind că sunt doar un puțoi inofensiv. Iar eu, care uram vizitele de lucru, tot repovestind puștanilor scenele acelea cu fetișcanele în alb, eram ascultat de parcă le citeam din Decameron. Mai mult, după orice mărturisire de acest gen, spuneam că mor de dor după o vizită de lucru de-a lui Dej, dar numai dacă se lăsa din nou cu spital. Și, pentru că după fiecare mărturisire țâncii de pe maidan chicoteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sătești! A plâns Vasile, a plâns. Avea Însă pe cineva cu care putea discuta literatură. Asta e, Leac a avut Întotdeauna pe cineva cu care să discute literatură. Un văr mai mare, licean la Năsăud. Ăla avea o vârstă, citea Decameronul. Și i-l povestea lui Leac, care aproape că avea și el o vârstă și saliva. Stăteau amândoi pe câmp, cu pălării de pai pe cap, fumau pozderii, cânepă rulată În ziar. Iar vărul din Năsăud povestea. Din Decameron, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
citea Decameronul. Și i-l povestea lui Leac, care aproape că avea și el o vârstă și saliva. Stăteau amândoi pe câmp, cu pălării de pai pe cap, fumau pozderii, cânepă rulată În ziar. Iar vărul din Năsăud povestea. Din Decameron, din Rebreanu - scena violului, din Patul lui Procust, În fine, mizeriile adolescenței, de-abia după - marea literatură. La care Leac n-a avut acces vreme de doi ani. Pedepsit fiindcă omorâse un berbec, mândria familiei. Dăduse un bolovan la vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
vremea primelor videocasetofoane și a vizionărilor la comun. În minte cu poveștile vărului, Leac simțea chinul unei duble abstinențe. Așa că, Însetat de literatură și sex, Leac a Început să scrie. Să-și scrie. Literatură erotică. Mai curajoasă decât istoriile din Decameronul vărului. De-a dreptul pornografică. Limpezime cinematografică, asta urmărea, asta-și doreau trupul căznit și spiritul lui Îndrăzneț. Scria În caietele de școală, era Într-a opta și maculatorul Își merita numele. Scria mult, neobosit, Întins cu burta pe iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Într-a opta și maculatorul Își merita numele. Scria mult, neobosit, Întins cu burta pe iarbă, Înconjurat de blânde și nevinovate rumegătoare. În fiecare după-amiază, zile Întregi În vacanțe, Leac imagina scene de sex În care domnițele, hangițele și cumetrele Decameronului făceau lucruri pe Boccaccio nu Îndrăznise să le descrie. Cu țărăncuțele lui Rebreanu Îi venea cel mai ușor să-și facă de cap, erau din zonă, din Năsăudul unde va face și el liceul. Însă furia erotică Îl Îndemna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
impresia unui produs hibrid, În care clasicismul a fost tulburat de artificiile retoricii baroce și moderniste. Să ne explicăm: macrostructurile limitrofe, „Un Început posibil de roman“ și „Un posibil sfârșit de roman“, constituie cadrul (metalingvistic) al povestirii În ramă, tip Decameronul. Ordonată cronologic (Între 1959 și 1965) În interiorul acestei rame, substanța epică a celor două jurnale se articulează În puncte de fugă rupte de intervenția vocilor (Vocea naratorului și Vocea lectorială); textul exhibează nu numai mecanismele producerii, ci și ale receptării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
contaminate. Pofta de a se bucura de viață încearcă să se satisfacă în festinuri, în dansuri, în împreunări maestrul de ceremonii fiind adesea moartea. Alții nu se pot smulge din tristețea caselor pustiite, din fascinația rugurilor și a gropilor comune. Decameronul, această capodoperă erotică, este povestit de persoane care credeau că vor putea înșela panica prin amor. Rareori, masa își reia locul. Se reface identificarea, iar fiecare caută un țap ispășitor în spatele căruia să pună povara propriei sale mizerii. Fiecare pretinde
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
s-au constituit ulterior ca discipline independente ale comportamentului simbolic; * naratologia sau studiul gramaticilor narative axată pe sistematizarea unor structuri narative (Claude Bremond și logica povestirii, A.J. Greimas, Despre sens, Roland Barthes, Analiza structurală a povestirii, T. Todorov, Gramatica Decameronului, U. Eco, F. Rastier, Essais de sémiotique narrative etc.); * retorica este identificată de U. Eco și J.M. Klinkenberg drept "semiotică avant la lettre a discursului"; * teatrul și științele spectacolului fundamentează seria semioticilor sincretice axate pe complementaritatea codurilor: Tadeusz Kowzan în
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
idealizată a victoriei binelui și pedepsirii răului (C. Bremond, 1973, Les bons récompensés et les méchants punis), sinteză de "mitologie, etică, știință, observație, morală" (cf. pertinentei caracterizări a lui George Călinescu). 5.8. Modelul "gramatical" al lui T. Todorov Gramatica Decameronului (Grammaire du Décameron, Mouton, La Haye, 1969, trad. rom. Paul Miclău Poetica. Gramatica Decameronu-lui, 1975, București, Univers) își propune să întemeieze o știință care nu există încă, naratologia, condusă de ipoteza metodologică a existenței unei gramatici universale (afirmate pregnant de la
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
inter alii privind categoria eterogenă a verbului), acest model participă la constituirea unei gramatici a narațiunii, "bazată pe unitatea profundă a limbajului și a povestirii, unitate care ne obligă să ne revedem ideile asupra ambelor domenii" (postfața autorului la Gramatica Decameronului). Recunoașterea organizării discursive imanente (a narativității în sensul cel mai larg) pune problema existenței unei forme narative universale (actualizate în faptul divers și nuvelă, basm și reportaj, relatarea istorică și depozițiile martorilor, benzile desenate și procesele verbale etc.) ce transcend
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
point de vue, Paris, Corti (trad.rom. Punctul de vedere. Încercare de tipologie narativă, 1994, București, Univers) Marcus, Solomon (ed), 1978 La sémiotique formelle du folklore, Paris, Klincksieck Miclău, Paul, 1975 "Poetica, structuralismul și semiotica" studiu introductiv la Poetica. Gramatica Decameronului de T. Todorov, București, Univers Pavel, Thomas, 1986 L'univers de la fiction, Paris, Seuil Prince, Gerald, 1973 Grammar of Stories, Mouton, La Haye Propp, V.I., 1970 Morfologia basmului, București, Univers Rastier, François, 1973 Essais de sémiotique discoursive, Paris, Mame Ricoeur
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Segre, Cesare, 1986 Istorie-cultură-critică, București, Univers Todorov, Tzvetan, 1966 "Les catégories du récit littéraire" în Communications 8, pp. 125-151 Todorov, Tzvetan, 1967 Littérature et signification, Paris, Larousse Todorov, Tzvetan, 1971 Poétique de la prose, Paris, Seuil Todorov, Tzvetan, 1975 Poetica. Gramatica Decameronului, București, Univers Todorov, Tzvetan, 1991 Face à l'extręme, Paris, Seuil Tuțescu, Mariana, 1980 Le texte. De la linguistique à la littérature, București, Tipografia Universitatea din București CAPITOLUL 6 Asa Berger, Arthur, 1984 Signs in Contemporary Culture, Longman Barthes, Roland, 1964
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Tzvetan. 1966. Les Catégories du récit littéraire. "Communications" 8:125-51. [Todorov. 1972. Categoriile narațiunii literare. Trad. Virgil Tănase. In Mihail Nasta, Sorin Alexandrescu, coord. Poetică și stilistică, pp. 370-400. București: 1969. Grammaire du Décaméron. The Hague: Mouton. [Todorov. 1972. Gramatica Decameronului. Trad. Paul Miclău. București: Univers.] . 1978. The Poetics of Prose. Trad. Richard Howard. Ithaca: Cornell University Press. [Todorov. 1980. Povestirea primitivă. Trad. Adriana Babeți, Delia Șepețean-Vasiliu. Pentru o teorie a textului, pp. 318-330. București: Univers.] . 1981. Introduction to Poetics. Trad
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
a vieții, prezentată prin intermediul capodoperelor medievale, pune problema pendulării autorilor între două extreme, uneori misogini, alteori protofeminiști, dar dincolo de această ezitare, pe care doctoranda are dreptate s-o considere „aproape firească” (p. 4), în Povestirile din Canterbury, dar și în Decameronul se identifică o abordare complexă a personajului feminin. Ca idee generală se cuvine să remarc ca valoroasă organizarea internă a demersului tezei, în sensul se poate sesiza cum toate capitolele lucrării sunt concepute în vederea susținerii unui punct de vedere, dintru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
veritabili pedagogi, preocupați direct și sincer de nevoia unei instrucții feminine. Ultimul capitol, cel mai amplu de altfel, debutează printr-o privire panoramică asupra universurilor diegetice ale celor doi scriitori, încercând să stabilească atmosfera generală care domină cele două capodopere, Decameronul și Povestirile din Canterbury, din perspectiva unei moralități creștine, la care scriitorii se raportau, dar pe care încercau totuși să o ignore. Nici Boccaccio, și nici Chaucer nu sunt niște reformatori, niște critici severi ai decăderii umane. Privesc lumea, pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
consolatione philosophiae. Cei doi scriitori se remarcă mai ales prin felul seducător în care au știut să nareze, sunt niște povestitori înnăscuți, amuzanți, ironici și spirituali. Forța narațiunilor lor uimește și peste veacuri. Au reușit să surprindă, în capodopere precum Decameronul sau Povestirile din Canterbury, o adevărată panoramă umană. Decameronul este o commedia dell’uomo, summa lui Boccaccio, o narațiune luminoasă și încărcată de omenesc, care stă alături de Divina Comedie a lui Dante, însă de data aceasta nu mai glorifică transcendentul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
prin felul seducător în care au știut să nareze, sunt niște povestitori înnăscuți, amuzanți, ironici și spirituali. Forța narațiunilor lor uimește și peste veacuri. Au reușit să surprindă, în capodopere precum Decameronul sau Povestirile din Canterbury, o adevărată panoramă umană. Decameronul este o commedia dell’uomo, summa lui Boccaccio, o narațiune luminoasă și încărcată de omenesc, care stă alături de Divina Comedie a lui Dante, însă de data aceasta nu mai glorifică transcendentul, ci bucuriile și extazul vieții terestre. 8 „Fixând problemele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cunoscut Florența care era „primul centru cultural al Italiei, ținutul originar al multor mari pictori, sculptori, meșteșugari și scriitori care au creat un reviriment artistic ce va domina Europa pentru două sau trei secole de acum în acolo.” 14 Autorul Decameronului a respins cu desăvârșire, încă din tinerețe, orice activitate ce îl lega de lumea practică, comercială, a studiat dreptul, dar fără a manifesta nicio vocație, preferând lumea studiului individual al literelor. Deși tatăl său ar fi dorit ca el să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a se împlini în acest sentiment, așa după cum se confesează, pe tărâm ficțional de data aceasta, prin naratorii lor în introducerile operelor, mărturisindu-și de fiecare dată eșecul în dragoste. Interesant este că, spre sfârșitul vieții, Boccaccio își contestă capodopera, Decameronul, considerând-o lipsită de importanța pe care le-o acorda studiilor și lucrărilor sale în limba latină, catalogând-o ca lipsită de valoare reală, de seriozitate: în Epistola XXI, adresată lui Mainardo Cavalcanti, Boccaccio își sfătuiește prietenul să nu le
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
domestice”) ca nu cumva să fie impietate. Această atitudine contrară, față de operele sale mai timpurii, reprezintă unul dintre aspectele paradoxale ale autorului în ultima parte a vieții sale, deoarece, în chiar ultimii ani de viață, a considerat potrivit să retranscrie Decameronul.16 Vittore Branca consideră că această scrisoare este mai curând un topos literar decât o critică reală sau o subestimare a propriei creații.17 La fel va proceda și Chaucer în Povestirile din Canterbury, acestea încheindu se cu o Retractare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Chaucer este primul scriitor european care a fost influențat în mod cert și a acceptat opera boccaccescă în ansamblul ei, ca sursă pentru propriile creații. „Chaucer datorează mult lui Boccaccio și Italiei, deși poate nu a cunoscut în mod direct Decameronul. Se pare că a aflat povestea Grizildei din traducerea latină făcută de Petrarca și nu din textul original. Cu toate acestea, s-a inspirat din poemul Filostrato al lui Boccaccio pentru a scrie al său Troilus și Cresida, s-a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lumi, una vetustă, supusă influențelor dogmatice, temătoare și nebuloasă, alta manifestând o deschidere extraordinară spre nou, valorificând în același timp cultura antică, spre valențele nebănuite ale spiritului uman care se poate înălța doar prin forța creației proprii. Capodopere cum sunt Decameronul sau Povestirile din Canterbury promovează individualismul, optimismul, dar și un 18 Ibidem, p. 122. (trad. n.) 19 Boccaccio, în introducerea la cartea sa De genealogia deorum gentilium, face un elogiu poeților: „Unii au considerat că poeții cultivați doar inventează povești
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mai pare real, ci mai curând eterat, deținând calități demne de a oferi exemple moralizatoare pentru un public ce nu trebuia să uite că în lectură utilul trebuie îmbinat cu plăcutul (diletto și utilità cum proclamase, în manieră horațiană, autorul Decameronului). Angelicul ține de o altă dimensiune, cea celestă, mult mai spirituală, de aici și aspirația spre bine, frumos, adevăr, supunere, iubire și credință, idealuri pe care le doresc atinse aceste personaje. Donna angelicata este impusă în literatura universală prin lirica
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ceea ce ea întreprinde, o fac scuzabilă și simpatică unui auditoriu cât mai divers. Pentru acest nou tip de femeie, care ilustrează o atitudine incipient feministă, inovatoare, a unui sfârșit de Ev Mediu ce întrezărește zorii Renașterii, par a fi scrise Decameronul și Povestirile din Canterbury. Modelul pozitiv (angelicul) se demitizează, pentru ca cel negativ (demonicul) să se pozitiveze, să preia din aprecierile destinate inițial primei tipologii umane, și astfel cele două categorii de personaje se completează, oferind tabloul unei lumi ficționale diverse
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tainică dragostea timp de doi ani), a morarului (Avesalon îi dedică serenade înfocate iubitei lui, Alison, sub fereastră) sau a negustorului (Damian suferă cumplit din dragoste pentru Mai până ce îi câștigă mila, îndurarea și grațiile). Cei zece membri ai brigatei Decameronului se comportă în totalitate după ritualurile curtenești, la fel tinerii din Il Filocolo sau nimfele din Comedia delle ninfe fiorentine. Cu toate acestea, iubirea curtenească este ironizată, este privită ca un ideal vetust. Cele patru criterii caracteristice pentru l’amour
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]