421 matches
-
sprijinit și încurajat de un avocat idealist și corect, bun profesor de exersarea încrederii în oameni, în triumful adevărului. Spre deosebire de alte asemenea "lupte cu mafia", unde cei mărunți sunt de obicei șterși de pe fața pământului, aici "capul pierdut" al victimei decapitate e regăsit. El simbolizează indestructibilitatea personalității umane, "chipul care nu se pierde". Pe lângă structura polițistă (aleasă datorită "formei literare interogative, care presupune participarea cititorului la rezolvarea cazului") și filosofică a cărții (abordarea misterului din alt unghi), admirabile descrieri de case
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
cât craniul desprins de corp al unei maimuțe în mine se strâng nebuni și copii ca într-un clopot de sticlă prin care moartea privește - întotdeauna altfel decât cum se obișnuiește să vezi - un tigru în gura unui crin tânăr decapitat. Arătarea asta e poate chiar Franz cineva s-a strecurat înăuntru în timp ce dormeam vorbește în idiș are obiceiuri ciudate și o carapace neagră strălucitoare. ce sumbră amiază paul éluard în această capitală a durerii pe care mi-ai vândut-o
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
geam frumusețea ei mă urmărește ca o pușcă-ncărcată și nici nu știu câtă lumină mai am Am vîzut numai femei uitate Am văzut numai femei uitate necăutate neașteptate nesărutate înșelate încurcate tulburate învolburate secate terminate implicate sfidate insultate torturate somate paralizate decapitate împușcate exterminate înghețate nerăzbunate și doar una singură răsărind strălucind înflorind Mi-au promis cî vor veni ăn dimineața aceea Mi-au promis că vor veni în dimineața aceea nu au venit doar ei mă puteau ajuta așa că am continuat
Poezii by Rodian Drăgoi () [Corola-journal/Imaginative/9628_a_10953]
-
important, limba în care e scrisă o operă, cetățenia autorului, spațiul în care trăiește, locul publicării etc.), o dilemă care a traversat veacurile și a devenit cu atît mai dramatică în acest secol XX, numit deseori secolul exilului. Romanul Cocoșul decapitat nu a fost scris în limba română, mai mult, a fost publicat mai întîi în germană și nu în spațiu românesc, ci la Viena, în 1998, la Editura Zsolnay Verlag. A avut un imens succes de public și de critică
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
ea, acest autor este mai român decît mulți români. Poate suna patetic ce spun, dar Eginald Schlattner, cel puțin așa cum se arată el în interviul acordat Rodicăi Binder, este un personaj emoționant. Deși, trebuie spus de la bun început, romanul Cocoșul decapitat poate avea alte defecte, dar cu siguranță nu are defectul patetismului. Nu este nici pro-român, personajul lui nu trece munții niciodată, nu are nimic din fiul învățătorului ardelean care își caută norocul și faima în vechiul regat, nu este nici
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
n-au cunoscut vreodată Transilvania de atunci: "Vorbeam nemțește și toți ne ascultau cu pioșenie. Așa era în Transilvania: ascultai, chiar dacă nu înțelegeai limba celuilalt. Suna familiar și solemn ca liturghia în biserica ta." Din punct de vedere estetic, Cocoșul decapitat e mai ales o carte extraordinar de bine scrisă. E un debut și lucrul e cu atît mai surprinzător. Autorul spune însă în același interviu ceva foarte important, de pus în ramă pentru scriitorii de la noi: "Mă simt foarte onorat
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
dejunurile care se întind pe pagini întregi în Muntele vrăjit, iar autorul încearcă să nu cadă în același păcat. Acțiunea centrală se desfășoară într-o singură zi, 23 august 1944, cu ample ramificații proustiene în trecut. Imaginea și simbolul cocoșului decapitat sînt recurente (poate prea recurente înspre finalul romanului), mult mai interesant ca procedeu de structurare a conținutului pare să fie jocul "cuvintelor enigmatice". Adolescentul deschide mereu lexiconul sau dicționarul de neologisme sau îl întreabă pe bunicul care e un adevărat
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
unor sintagme, "duminică poleită cu margini arzînde" sau cum se pot traduce antroponimele dintr-o limbă în alta. între dicționar și realitate, un adolescent încearcă să descifreze lumea și pe sine, într-un moment teribil al istoriei secolului XX. Cocoșul decapitat este o carte despre care ar trebui să ne grăbim să spunem că aparține și spațiului cultural românesc și să înțelegem ce mare dar ni s-a făcut. Eginald Schlattner, Cocoșul decapitat, roman, Traducere din germană de Nora Iuga, Editura
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
un moment teribil al istoriei secolului XX. Cocoșul decapitat este o carte despre care ar trebui să ne grăbim să spunem că aparține și spațiului cultural românesc și să înțelegem ce mare dar ni s-a făcut. Eginald Schlattner, Cocoșul decapitat, roman, Traducere din germană de Nora Iuga, Editura Humanitas, București, 2001, 472 pag. f.p.
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
strigat că e polițist în civil, jandarmii au ezitat să tragă. Logodnicul, însă, a luat arma și a tras, reușind să-l rănească, dar nu mortal. Terente a fost dus la sediul poliției din Carcaliu. A doua zi dimineață, cadavrul decapitat al său a fost găsit în grădina din spatele postului de poliție. Părinții lui, din cauza presiunilor și anchetelor la care fuseseră supuși, nu au avut curajul să-l îngroape. Cadavrul în putrefacție a fost până la urmă îngropat de către proprietarii grădinii, la
Agenda2004-13-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282221_a_283550]
-
cuvânt definește aparatul represiv al poliției politice - drept antinațional și terorist. Prin această lucrare compusă doar din documente copiate din arhivele securității, autorul nu neagă rolul siguranței statului în apărarea ființei naționale, ci doar dezvăluie un tratament aplicat elitei românești decapitată, teroarea ridicată la rang de politică națională, de către un partid conducător și instalat inițial cu sprijinul tancurilor sovietice. Istoria cunoaște multe dictaturi și metode inchiziționale de apărare a unor idei: religioase, politice sau ideologice suportate de omenire. Teroarea instalată de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93036]
-
fără vărsare de sânge" din anul 1688. I s-a spus așa în istoriografie pentru a fi deosebită de revoluția burgheză clasică, din anii 1642-1649. Ultimul monarh englez din dinastia Stuart, Iacob al II-lea (1685-1688), fiul regelui judecat și decapitat Carol I Stuart, părăsit de toată lumea și nemaiavând vreun sprijin, a părăsit tronul, pe care l-a ocupat ginerele său, Wilhelm de Orania, stathouder-ul (cârmuitorul) Olandei. Acesta, cunoscut sub denumirea de Wilhelm (William) al III-lea de Orania, a fost
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
tânăr ducându-și mâinile la gâtul străpuns de o săgeată, în vreme ce calul său se năpusti deodată înainte. După câteva momente, băiatul cădea în iarbă, la marginea cărării. O clipă mai târziu, camaradul său mai vârstnic era mort și el: trupul, decapitat, fu susținut scurtă vreme de grumazul calului, dar căzu la pământ imediat ce animalul o rupse la fugă, speriat de strigăte și de mirosul sângelui. Balamber, răsucindu-e cu o mișcare rapidă, se aruncă asupra lui Gomer. Bagaudul își biciui calul, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să fugă. „Fugi!“ îi spusese, respirând greu - ultima suflare ce îi mai rămăsese. „Du-te la Utrigúr, el... o să te ajute!“ Când se întorsese, cu Utrigúr și cu cincizeci de războinici, în tabăra devastată, găsise în zăpadă trupurile părinților săi, decapitate, ca și ale celorlalți. Singurul supraviețuitor - servitorul Mandzuk, pe care îl descoperiseră, grav rănit și cu arsuri, sub resturile carbonizate ale unei yurta. Din acea zi, Utrigúr practic îl adoptase și, dându-i-l alături pe Mandzuk, făcuse din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de caleașcă, cu scaune duble, prins și acolo cu centuri de siguranță, numai muzică funebră, lilieci, lătrături și urlături de lupi. Apăreau câte un stol de lilieci, personaje din astea, pe urmă o masă cu cotoroanțe, numai cranii, numai oameni decapitați, dar cel mai interesant lucru, la un moment dat, apar niște draci. Acum ați ajuns în fundul iadului! Nu ne credeți? Suntem cu voi! O chestie foarte interesantă. Scaunele, cum stăteam, s-au mutat, pe perete apărea chipul tău și în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Du-te dracu’, zise Haupthändler. — Pe de altă parte, am spus eu, hotărându-mă să-i sperii nițel, crima cu premeditare e o infracțiune capitală. Aproape sigur atunci când la mijloc sunt și foarte mulți bani. Am văzut cândva un bărbat decapitat - la Închisoarea de la lacul Ploetzen. Goelpl, gâdele, poartă chiar și mănuși albe și frac atunci când Își face treaba. O chestie care te unge la inimă, nu credeți? Aruncă arma, Herr Gunther, dacă nu ți-e cu supărare. Vocea din ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Proprietăți private, intime, În care solitudinea dialoghează cu sine, devenind poezie. Universul terifiant al adevărului Îngăduie totuși buna ardere pe rugul rece al iubirii. Iubirea intonează monologuri suav stranii, senzual-spiritualizate. O revanșă singularizată asupra vidului, În care așteptările se văd decapitate, una câte una. Lamentoul gingășiei ultragiate Își află cadența urgentă și, deopotrivă, melodioasă, „iluminarea”, de o memorabilă expresie lirică, pare gravată În argint subțire și durabil, ca Într-o nouă, modernă, dramatică și dureroasă Cântare a cântărilor, În care Regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și haotică a pregătirilor pentru expoziție, care își avea deschiderea vineri seară. Era marți și mai erau de expus jumătate din tablouri. Tablourile imense de Susan Durrit erau stelele show-ului; în roluri secundare Victoria Davenant, cu flori în vază decapitate și Mark Martin care părea interesat de stâlpii de înaltă tensiune pe care i-a reprodus detaliat, până la ultimul nit. Ocazional mai figurau și câte o pasăre-două, pe un cablu, asta ca varietate. Speram să nu mă pună să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
În jurul lui, boierii închinau cu pocale umplute cu câte o oca de vin. Măria sa Ștefan Vodă era vesel pentru că a doua zi se pregătea să plece cu Curtea la Târgoviște. Mihai se gândea la visterniceasă, fiica lui Miron Costin, cel decapitat. — Bine, bine, neică Dinule, dar noi doi știm că dreptatea este de partea visternicesei, reluă el în șoaptă. — Numai Dumnezeu știe unde-i dreptatea! — Ba noi doi știm bine. Nepotul Ilie vistiernicul ne a arătat înscrisurile... Mai ții minte? Satele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rapid. Vântul fierbinte aduce un miros greu, de benzină și cauciuc ars. Marius aleargă la locul impactului. Un junghi în coastă îl face să respire cu greutate. Craterul exploziei se cască larg, într-o latură a șoselei. Pentru șoferul aproape decapitat de rama parbrizului nu mai poate face nimic. Printre vâlvătăile puternice, vede trupul căpitanului neamț aplecat peste portiera mașinii. Cu mare greutate îl trage afară, cât mai departe de mașina transformată într-un rug incandescent. Rănitul geme ușor printre buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a înfrunta răul în consecință. Reprezentarea tradițională a forței cosmice despre care vorbim sugerează că trebuie să ne "tăiem" capul dacă vrem să învingem iluzia. Este o luptă extremă, dar numai asta duce la victorie. Este vorba, bineînțeles, de victoria decapitatului, a deposedatului, a învinsului fără replică, victoria actorului care renunță la spectacol pentru a evolua în fața propriilor lui ochi, singurul spectator existent și cu adevărat demn de cucerit fiind el însuși, actorul supus dedublării. Spectacolul interior refuză artificiile scenei, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Jocul de oglinzi duce la dedublare nevrotică, la disoluție chiar: Fiecare gest al meu e sec. În virtutea unei telepatii, viața continuă să curgă mecanic prin artere, inima se întreține din iluzii fericite. Dar totul e simulacru, veleitate, intenție, așa cum trupul decapitaților realizează câteva mișcări epileptice, dezarticulate, păstrând toate sensul inițial, amintirea vieții. (Meridian) Oglinda este o aventură a spiritului, o încercare (eșuată) de luare în posesie a sinelui, hărțuindu-l cu imagini deformate, inexacte. Ea înseamnă timp, dar și spațiu câștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
-vă strâns de funia aceea, indiferent ce s-ar întâmpla! Eu o să i-o înfășor în jurul gâtului. Inspectorul Flint se uită lung în josul puțului. — Să nu carecumva să faci așa ceva! strigă el. N-am vrea să ne trezim cu ea decapitată! Trebuie să o avem toată într-o bucată! — E toată într-o afurisită de bucată! veni răspunsul înfundat dinspre Barney. E singurul lucru pentru care nu trebuie să vă faceți griji! N-ai putea să înfășori funia pe lângă altceva? — Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să chinuie, care-o făceau cu o răceală inumană, în toate picturile cu martiri și mucenici, cu trupurile împănate cu săgeți trase din apropiere, cu sâni retezați și așezați pe tipsii de aur, cu capete duse la subțioară de trupul decapitat, cu mațe trase afară din burtă și înfășurate pe mosorul uriaș, cu fecioare tăiate în două, din creștet până la brâu, cu ferăstrăul, călăii sânt hidoși, emaciați, rânjind și juisând la vederea suferinței. Au bube, lepră, astigmatism, unghii căzute: se știe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu mai este experiența unei stări a valorii, ci devine etalon, serializare, copie - adică uzură, ștergere a amprentei originale care și-a pierdut incandescența și nu mai poate să emită, fiind îngropată sub propria ei cenușă, decât o energie confuză, decapitată. De fapt, la asta se reduce, cu efecte diferite, toată istoria culturală a omenirii de după greci; fiecare nouă perioadă produce un stil amorf, public, general, care recopiază, la o vârstă înnoită, un fond vechi, o rezervă de forme deja canonice
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]