311 matches
-
ceea ce francezii comuniști, care erau foarte numeroși și nu aparțineau numai clasei muncitoare, considerau a fi preludiul raiului pe pămînt. Am fost foarte prost văzut, pentru că relatările mele despre Închisori, despre sărăcie, colectivizarea forțată, despre cozile la alimente i-au decepționat Într-atît Încît am fost considerat un personaj care n-avea ce căuta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumărate ori ocazia să aud din partea lor observația potrivit căreia ceea ce s-a Întîmplat În România este
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Se cunoaște reacția lui Jean-Paul Sartre, dascălul stîngismului, care, În momentul dezvăluirii crimelor staliniste de către Însuși Hrușciov, a fost de părere ca ziarele de stînga franceze să relateze cît mai puțin despre aceste crime ca să, și aici citez, nu-i decepționăm pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care veniseră din Algeria din cauza războiului colonial, erau și ei anticomuniști, dar n-o spuneau pe față, erau prietenoși față de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
față de mărturii evidente ale agresivității puterilor revanșarde, cum a fost situația cu atentatul de la Marsilia din octombrie 1934, căruia i-au căzut victime Louis Barthou, ministrul de externe al Franței, fervent apărător al securității colective, și regele Iugoslaviei, Alexandru, a decepționat adânc opinia publică internațională. Mica Înțelegere, prin vocea lui Nicolae Titulescu, a condamnat aceste acte, agresive. De asemenea, s-a solidarizat cu Franța în cazul Crizei din martie 1936, determinată de intervenția Germaniei în zona demilitarizată renană. Potrivit art. 42-44
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
cu o clipă în urmă, devenea subit inutil, neplăcut la vedere, la pipăit, aproape ostil. Mi-am amintit de tânăra mea parteneră de pe pluta noastră, noaptea: e adevărat, mi-era ciudă pe ea că nu o mai doream, că eram decepționat, că o simțeam acolo, lipită de umărul meu... Ducându-mi gândul până la capăt, dezvăluind egoismul acela masculin care mă înspăimânta și totodată mă ispitea, mi-am spus: „De fapt, după ce faci dragoste, femeia trebuie să dispară!” Și mi-am imaginat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
creadă că minciuna e atotputernică. Cel puțin aici occidentalii merg la esență. Comunismul e o uriașă minciună și, spre deosebire de cei implicați, vesticii văd minciuna și trag semnalul de alarmă explicit. Comunismul încetează să mai fie utopie (până și Lessing e decepționată de el) și rămâne un neadevăr tragic. * Majoritatea occidentalilor își scriu distopiile ori le citesc cu sentimentul de ușurare că s-au născut de partea cealaltă a cortinei de fier. O traducătoare care știa câteva limbi și lucra pentru agenția
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mare vină, ca și Germania, aliatul ei. Cartea începe în 1948 și se încheie în 1950. În acest scurt interval devine foarte clar că marea putere e acum America, în vreme ce Japonia se străduiește s-o imite. Ono îmbătrânește și e decepționat, se îneacă în ironia autorului; vechile lui valori, fostul viitor, sunt praf și pulbere. Până și nepoțelul lui de opt ani se joacă de-a cowboy-ii și visează să fie ca Popeye the sailorman, în ciuda explicației lui Ono că un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o vadă. Béné făcea parte dintr-un grup de tineri declasați și un infirmier a tentat-o să se drogheze, dar a rezistat acestei prime tentații. A cunoscut apoi un cântăreț arab, Omar, se îndrăgostise de vocea lui dar a decepționat-o, acesta făcea excese de consum de alcool și medicamente și a antrenat-o în a se prostitua. În mod fatidic, Béné l-a cunoscut pe Thièrry, un fost pușcăriaș învinuit de trafic și consum de droguri, de furturi repetate
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
redactat, în care, indicând subiectul, trama, desfășurarea și locul unde vin tiradele și dialogurile, le lăsam Actorilor libertatea de a completa lucrarea pe neașteptate, cu cuvinte bine alese, niște lazzi potrivite și niște punctări strălucite." De-abia mult mai târziu, decepționat de interpretarea unor comedianți mai puțin dotați, scrie în întregime, fixând chiar și acele lazzi. Am văzut-o apoi jucată de alți Comedianți, dar pentru că le lipsea nu capacitatea poate, ci niște cunoștințe pe care nu li le putea da
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
camelii (La Dame aux Camélias) în 1852101. Pentru că demontează mecanismele societății burgheze căreia îi arată pe față ipocriziile și corupția, Dumas pare că vrea să reînnoade legătura cu aspirațiile sociale și moralizatoare ale dramei burgheze. Însă Zola este foarte repede decepționat de "stilul său factice", de conformismul acestui scriitor care în realitate s-a dovedit "foarte incapabil să observe viața". Dimensiunea neoromantică a operei lui Dumas nu putea decât să-i displacă. "Dumas, scrie el în Convorbirile dramatice, nu are vederea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
realism apare timid la sfârșitul clasicismului, ce culminează cu drama, de la Diderot la Zola, moment de răscruce în istoria teatrului occidental, care marchează o cotitură hotărâtoare. Chiar din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, mișcarea se inversează. Estetica naturalistă decepționând artiști și spectatori, se afirmă o dorință de stilizare, mult mai marcată decât în Antichitate. Toți, în secolul al XX-lea, autori dramatici, regizori și actori, încearcă să distrugă iluzia care fundamenta teatrul de la originile sale, fie pentru a-l
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
niște prescurtări de analiză mă deranjează puțin. Știți poate că eu nu sunt pentru abstract. Îmi place ca personajele să aibă o stare civilă completă, să le întâlnim, să se scalde în aceeași atmosferă cu noi." 100 Antoine, și el decepționat de piesele franceze, montează piese străine, în special pe cele ale lui Ibsen și Strindberg pe care le descoperă publicului francez. 101 Dumas adaptează pentru scenă romanul său Dama cu camelii în 1849. Piesa nu este jucată decât în 1852
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]