82,604 matches
-
este epocală și de o profunzime nemaivăzută" (p. 43). Tot în acest interviu apare și controversatul refuz de a se întoarce în România pentru a-și vizita mama bătrână, fragment reprodus și comentat și în cartea lui Ted Anton: ,... am decis să nu mergem. Dar probabil că la anul am să vin, la vară, ca să o văd pe mama și pretextul o să fie un conges. Cred că România seamănă, acum, cu o țară din America Latină, unde știi că tu, ca cetățean
Publicistica lui Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11577_a_12902]
-
timpul înregistrează cu precădere (pe)trecerea întru moarte, fenomenul sonor cult scontînd deopotrivă pe spațiu și pe timp, pe luptă și (pe)trecere. Numai că cel care se încrede cu naivitate în timp, riscă să fie trădat, căci timpul a decis ca orice muzică nouă să devină veche odată cu scurgerea anilor, iar percepția conform căreia cît de departe este ceea ce a fost și cît de aproape este ceea ce va fi, să provoace un sentiment al ineluctabilului sfîrșit. într-un anume fel
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
fără echivoc la epoca tâlhăriei, instaurată de cancelarul despot. La stânga tabloului s-au instalat marxiștii care l-au anexat pe Schiller, ca un apologet al luptei de clasă și al victoriei proletariatului. într-o epistolă către Minna Kautski (1885), Engels decide că întâia dramă germană cu tendință politică e Kabale und Liebe (Intrigă și iubire). Tot el despică mecanismul revoluției franceze, plecând de la interpretările lui Schiller. Ceea ce îi consolează pe admiratorii poetului este circumstanța că, după baia de ideologie, opera se
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
Personajul este embrionar bivalent: se avântă în conjurația cu fanatica ei derulare și se lasă captivat și de voluptate, avid să guste plăcerile vieții. Din adnotările scriitorului rezultă că până aproape de final nu era sigur pentru care variantă se va decide. Și în artă libertatea asigură protagonistului o anume autonomie. Nu e un hazard ce se întâmplă, un joc cu zaruri, dar determinarea nu e previzibilă. Schiller purta un dialog cu personajele sale, nu le impunea o alternativă, se căznea să
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
masă lungă ședeau o duzină de marinari cu pompoane pe beretele lor rotunde. Filosoful se așeză împreună cu mine și cu birjarul în mijlocul lor, le puse celor doi vecini ai săi brațele peste umeri și declară că plătește o rundă. "Bere" deciseră tinerii marinari. Iar acum începu ceva uimitor. Filosoful începu să povestească, așa cum le povestești unor copii, binevoitor, de-a dreptul emoționat, gingaș și puternic bine dispus totodată. Aventuri de tot felul, întâmplări extraordinare trăite de marinari pe mările Nordului. Duhuri
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
joc - de-o pildă asul de cupă - cu întîiul glonte nimerea drept în centrul asului, iar cu al doilea acoperea exact pe cel dintîi." Umilit de disprețul camarazilor săi de arme și chiar de protecția paternalistă a baronului Mayendorf, Hasdeu decide să se facă "temut prin bărbăție": "M-am hotărît să mă bat în duel cu însuși protectorul meu, - știu, faptă nedemnă, - însă ce să fac?... cum să mă impun? Dacă nu printr-un act de... vitejie și desperare." Specifice multor
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
Juriu de onoare, care dezbate post factum modul de desfășurare a duelului. Bazîndu-se pe prevederile Codului de onoare și pe conținutul procesului-verbal întocmit de cei patru martori, membrii juriului conduși de un "kneaz" (aristocrați aparținînd unui fel de ordin secret) decid să-l "descalifice" pe Andrei Pietraru. Nu pentru că l-a rănit grav pe prințul Bazil Șerban, ci pentru că a făcut-o încălcînd regulile stricte ale duelului. "|sta nu e duel, e asasinat", spune un membru al juriului. Scena nu face
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
nu) de către SRI este un semnal extrem de negativ în ce privește corectitudinea cercetării eventualelor abuzuri. E de la sine înțeles că dacă SRI-ul a aprobat funcționarea unei grupe de acest gen, el nu mai poate fi un actor obiectiv în caz că s-ar decide investigarea eventualelor fapte penale. Serviciile secrete trebuie să devină organisme independente, nu porți larg deschise în direcția infracționalității. Cum de la înființarea sa, în 1990, SRI-ul n-a făcut eforturi de a ieși din logica "teoriei conspiraționiste", ar fi de
Săraca și cinstita moștenire Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11690_a_13015]
-
din partid, de îmbogățiții fără scrupule care au pus mâna pe țară, dar și pe formațiunea politică născută din gândirea sa nu știu cât de cinstită, dar știu că săracă cu duhul cât cuprinde. Cum de-i vede abia acum, când au decis să se descotorosească de el ca de-o măsea stricată? Ce altceva decât pierderea puterii - și spaima că lucrurile vor merge pentru el din rău în mai rău - l-au determinat să iasă la bătaie? E un fel de a
Săraca și cinstita moștenire Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11690_a_13015]
-
cu atît mai împliniți atunci cînd, pe lîngă valoarea lor intrinsecă, operele pe care le propunem deschid accesul către zone mai puțin frecventate. Iată de ce căutăm autori provenind din universuri lingvistice mai degrabă "neglijate" în Portugalia. Marina Dumitrescu: V-ați decis, deci să inițiați "abordarea" spațiului românesc, cu Eminescu. Ati avut un ilustru predecesor în acest sens... într-adevăr, remarcabilul om de cultură Victor Buescu, inițiatorul Lectoratului de română de la Facultatea de litere din Lisabona, în 1943, este și primul autor
Cu Isabel Molina despre Eminescu by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11685_a_13010]
-
fi răspuns printr-un articol, printr-un studiu, sau ce s-or fi pricepând să scrie, totul ar fi fost în regulă: eu mi-am exprimat un punct de vedere, ei altul - și cu asta basta: eventualii cititori ar fi decis cine are dreptate și cine se acoperă de ridicol. Ei bine, nu: inșii ce semnează uniform cu titlul de "dr." aleg calea recursului administrativ, adresându-se direct lui Traian Băsescu, pe care-l somează să mă demită din vicepreședinția Institutului
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
acei cari au răspuns prin desinteresare și sentimente nobile chemării ce li se adresa. Morala societății e garantată de coduri cari pedepsesc omorul, furtul și înșelăciunea. N-ar trebui oare să se condamne astfel și rapacitatea colectivă? De ce n-am decide că fericirea este condiționată de sinceritate, înțelegere, ascultarea legilor morale? N-am simplifica oare multe probleme și n-am da un scop anumit vieții spre fericirea tuturor? Dar ceea ce expun aici sunt teorii utopice. Trebuie, totuși, să ne dăm seama
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
ofere unui prieten olandez o cafea la Scutari, pe malul asiatic al Bosforului, și când să se îmbarce pentru traversarea de câteva minute află că trebuia să plătească, suplimentar, zece parale, o taxă nou instituită. Considerând măsura abuzivă și vexatorie, decide să nu plătească cele zece parale, dar nici nu renunță la cafeaua de la Scutari. O va bea după patruzeci și cinci de zile cât durează drumul pe uscat până acolo, ocolind Marea Neagră. Un comentator francez din zilele noastre propune o
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
l-au ales cu amîndouă mîinile, în noaptea votului. Sătui să-l tot audă pe Iliescu predicînd împotriva corupției și să-l tot vadă cum se uită chiorîș la ei, baronii și baroneții care domină azi majoritatea filialelor PSD au decis să-l scoată din joc. Cînd și-a anunțat categoric, candidatura, Mircea Geoană avea asul în mînecă. Altfel nu și-ar fi permis să spună că a așteptat pînă în ultima clipă ca Ion Iliescu să se retragă. Și că
Iliescu după Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11780_a_13105]
-
ani. Pe vremuri, Rapid și mai ales Progresul cădeau în B, dar asta mai mult din cauză că n-aveau sfinți protectori în lumea politică. O echipă navetistă între A și B era Sportul Studențesc, care avea zile bune doar cînd Partidul decidea că echipa studențimii bucureștene trebuia sprijinită de UTC. Cu "Știința Craiova" lucrurile au stat totdeauna altfel. Era echipa orașului și a regiunii, pînă la reorganizarea administrativă care a dus la reapariția județelor. Chiar dacă, după înființarea fabricii de locomotive "Electroputere" s-
Craiova minima by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11803_a_13128]
-
azil politic și mama să poată fi chemată și ea. Nevoit să muncească în condiții mizere la un restaurant sau ca recuperator cu bâta de baseball a chiriilor neplătite de negrii din Brooklyn, tatăl este dezamăgit de "visul american" și decide să se întoarcă acasă, imediat după operația băiatului, spre stupoarea familiei și a cunoscuților care-l bănuiesc a fi securist. Tentativa fugii din România va fi reluată câțiva ani mai trâziu, de data aceasta în trei și cu destinația Elveția
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
mare artă, pe socluri ce țin în echilibru linii, forme și suprafețe cu aerul din jur, ceea ce vedem afirmă mai mult ideea de muzeu de artă ca sursă de încântare și frumos. Atunci când, în 1928, judecătorul american și Curtea au decis că "Pasărea în spațiu" e operă de artă și nu un simplu obiect - întrebarea lui era " Credeți că va fi mai mult de un vizitator din 10.000 care își va imagina că e vorba de o pasăre?" - Brâncuși a
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
cu o identitate inconfundabilă, este purtătorul de mesaj al unei masculinități care se manifestă pe deplin într-un registru cerebral și diurn. Dar tocmai această aparentă claritate este și purtătoarea unui spectaculos paradox: prin energia ei irepresibilă și prin voința decisă de a introduce privitorul într-o lume în plin proces de structurare, Flora Răducan dobîndește atributele unei conștiințe fondatoare și virile, în timp ce Constantin Răducan, printr-o negocire estetizantă, calofilă și hedonistă cu sonoritățile explicite ale formelor, trădează o anumită cochetărie
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
omogenizat experiența existențială: "Eu știu că în viața mea nu am avut nici o opțiune, sau am avut opțiuni minime, improbabile, care erau mai degrabă în obsesiile sau veleitățile mele. Dar nimic din ce mi s-a întămplat nu a fost decis de mine. Nici binele, nici răul. Este o mare coerență în această alcătuire, o mare simetrie și o mare compensație între evenimentele vieții mele". Credința în destin derivă din credința în Providență: "Eu cred în Providență și știu că în
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
plin centrul Capitalei să existe o porțiune de carosabil - deci, nu un loc amenajat pentru parcare, ci șoseaua obișnuită - de care niște cetățeni să dispună după bunul plac. Indiferent dacă au plătit sau nu pentru acel loc. Dar dacă primăria decisese așa, n-aveam decât să ne supunem. Ceea ce, cum spuneam, chiar aveam de gând. Din păcate, persoana care ne fixase mesajul de șergător nu lăsase nici un umăr de telefon și nici o adresă la care s-o contactăm. Eram, deci, prizonerii
Bastilia cade în fiecare zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12899_a_14224]
-
douăzeci de minute, după ce înrercasem în zadar să convingem, telefonic, pe cineva de la Circulație să vină să rezolve situația, într-un acces ludic - programul zilei ne fusese deja compromis, ne rămânea să facem doar haz de necaz -, prietenul meu a decis să-i lase, la rându-i, un mesaj necunoscutului. Chiar a apucat să pună bilețelul pe parbriz când, la etajul întâi al clădirii în fața căreia ne aflam, geamurile s-au deschis cu un pocnet asurzitor și o voce isterică a
Bastilia cade în fiecare zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12899_a_14224]
-
a valorifica exclusiv comercial și, finalmente, derizoriu, un model atăt de important, și atunci a căutat formule convingătoare de a sugera planul subtil, inaparent, al ființei cristice. Și tocmai în acest moment intervin și marile dificultăți ale filmului și se decide fără echivoc situarea lui ăntr-o zonă ipocrită și impură a comercialului. |n vreme ce discursul propriu-zis, acela strict factologic, exploatează pănă la grotesc scenele de violență care nu sunt prin nimic diferite față de nenumăratele naturalisme din orice alt film a
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
Rodica Bin Un scriitor elvețian se decide să refacă traseul copilăriei și tinereții pe care mama lui, împreună cu bunicii, le-au petrecut în Bucureștii începutului de veac XX. Urgența acestei expediții în trecut și în necunoscut este dictată de destrămarea tot mai accelerată a memoriei mamei, ajunsă
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
au petrecut în Bucureștii începutului de veac XX. Urgența acestei expediții în trecut și în necunoscut este dictată de destrămarea tot mai accelerată a memoriei mamei, ajunsă la anii înaintați ai senectuții... În loc să asiste neputincios la agravarea amneziei, fiul se decide să reconstituie acel trecut evanescent, tezaurizînd toate detaliile furnizate de povestirile mamei, de albumele de fotografii ale familiei, de informațiile documentare. Și pornește la drum - obținînd din partea mamei promisiunea că îl va aștepta pînă cînd se va reîntoarce din București
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
colaborărilor). Bănuiesc că încă una din dificultățile de început ale revistei putea fi legată de nesiguranța publicului cititor, extrem de restrâns, de aici decurgând confidențialitatea tirajului (despre care nu ni se spune nimic). Dar tocmai această situație sociologică obiectivă va fi decis elitismul publicației, ceea ce i-a asigurat, prin compensație, rezistența în timp, dovedită cu prisosință la o nouă lectură, cea de astăzi. Al doilea motiv care îndreptățește reeditarea revistei „Caete de dor” e raritatea ei „bibliofilă” (impropriu spus). În bibliotecile din
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]