609 matches
-
artistul își unea huiduielile și blestemele cu ale aurolacilor Tranziției. Atitudinea aceasta era la fel de bine marcată în poeziile de mare ori îndoielnic efect. Cele dintâi o expuneau amestecată cu obsesiile intime ale creatorului, urcând împreună cu ele din subconștient. Celelalte o declamau retoric, utilizând aluzii străvezii și făcând jocuri de cuvinte puerile, cu numele unor vedete ale zilei. Prin urmare, nu gesticulația anti reprezintă cheia evoluției/ involuției lui Marius Ianuș, ci nivelul (de adâncime sau de suprafață) la care ea se transformă
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
al casei Dior este arestat pentru injurii antisemite adresate unui cuplu într-o cafenea din Paris. Inițial, Galliano a dat vina pentru comportamentul său ofensator pe ”alcool, somnifere și Valium”, dar după postarea unui clip video în care designerul își declamă admirația pentru Hitler, nu a mai fost nimic de comentat, astfel că ”băiatul de aur” al casei Dior a fost concediat. La gala decernării premiilor MTV Video Music Awards din 28 august 2011, anunțul prin care Beyonce declara că este
Care au fost evenimentele scandaloase ale anului 2011 () [Corola-journal/Journalistic/67611_a_68936]
-
tiran rapace, ipocrit și dornic de parvenire politică. Și nu uită s-o bage p-aia cu arabul. După ce Băsescu s-a ars atacându-l cu mojicie, a devenit aproape sacru. E ca usturoiul în lupta cu vampirii. Laudele-s declamate în gura mare, criticile-s băgate ca șopârle. Dai în Raed, dai în fabrici și uzine. Eu am obosit de o lume în alb și negru. Și, conștient de potopul de flegme pe care-l voi atrage pe mine, scriu
Ce îl scoate din minți pe Ciutacu la Raed Arafat () [Corola-journal/Journalistic/48522_a_49847]
-
aranjării reflectoarelor”, regizor neîntrecut al episoadelor dramatizate din creația sa, Dostoievski asigură, și în acest caz, un preambul realizat în cele mai grave tonuri ale contestării, capitolul premergător Legendei intitulându-se chiar Răzvrătirea. În fața cortinei încă neridicate, Ivan Karamazov își declamă celebra filipică într-un torent de fapte și relatări menite, toate, să recuze cu furie planul divin de armonie universală. Teribilul cazuist, închis în tristul separeu despărțit de restul restaurantului printr-un paravan și zăvorât totodată în înghețata logică a
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
patrimoniu, dar de valoare muzeistică, un scriitor clasic pe care manualele l-au uitat. Poezia sa patriotică supraviețuise în perioada comunistă prin legendele istorice din Muma lui Ștefan cel Mare sau Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare, declamate la festivități, dar astăzi, când, pentru cei mai mulți dintre noi, e ridicol să fii patriot, reamintirea ei este imposibilă altfel decât în regim parodic. Cine să-l mai creadă pe domnitorul adresându-se curții în Mircea cel Mare și solii: "Viitor
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
bine de patru degete din vinul ostrăvit. Mă scutură un fior de milă. - Biata doamnă Forbes -, am spus. Fratele meu răsufla neliniștit. - Bieții de noi dacă nu moare la noapte - spuse. În zorii zilei vorbi iar singură un lung răstimp, declamă din Schiller în gura mare, inspirată de o nebunie frenetică și culmină cu un strigăt final ce umplu toată casa. Apoi suspină adânc de mai multe ori și căzu răpusă, cu un șuierat trist și neîntrerupt ca al unui vapor
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
în descendența unui Cletto Aoorighi, Emilio Pragha, Igino Ugo Tarchetti, Giovani Prati, nume necunoscute cititorului român de azi, la modă la începutul secolului trecut, toți fiind poeți popularizați de doamnele mondene ale Bucureștiului de pe atunci, impresionate vinovat de carnalitatea iubirii declamate de ei. Inițiat în acest gen de viitoarea lui soție Henriette Allievi, Duiliu Zamfirescu va scrie și el versuri erotice și dezabuzate. Analiza pe care criticul o face fiecăruia dintre poemele de tinerețe ale lui Duiliu Zamfirescu pornește de la o
Identificarea surselor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15019_a_16344]
-
s-ar putea numi sensibilitate artistică. Evocările sale sunt produse de artizanat care ating deopotrivă spiritul și inima. Probabil puțini sunt netimișorenii care să fi auzit de unul dintre marii poeți boemi ai deceniului nouă, Gheorghe Pruncuț, cel care își declama versurile prin cele mai sordide bodegi de cartier. Își amintește Vighi, cu admirația nostalgică a lui François Villon: "Și cipezării creștini care cărau cărbuni și lemne babelor din cartier îl urmăreau cu gura căscată de uimire și se scobeau în
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
Peter Sragher Peter Sragher: Cum de-ai ales tocmai avangarda? Sergej Birjukov: M-a entuziasmat din copilărie Maiakovski. Îi sunt îndatorat mamei mele pentru acest lucru, căci era profesoară de rusă. Declama poeziile foarte bine. Și-n casă aveam cărți de Maiakovski și despre el. Prin Maiakovski am ajuns destul de repede la avangarda rusă și la cea din străinătate: Louis Aragon, Apollinaire, Paul Éluard, Blaise Cendrars, Bertolt Brecht, Witezslav Nezva. În revista
Interviu cu poetul suprarealist rus Sergej Birjukov „Avangarda este o încordare superioară a formei“ by Peter Sragher () [Corola-journal/Journalistic/3040_a_4365]
-
dispărut fără urmă de pe radarul știrilor de senzație, după ce îi ceruse mâna lui Jose Manuel Barroso, la propunerea lui Călin Popescu Tăriceanu... Moment abisal-emoționant răscolind în mintea și sufletul prietenului ștraiful liric și astfel, din neatenție sau nu, îl auzim declamând cu glas de mare tragedian - zice el, behăit de măgar, gândim noi - următorul plagiat: Orologiul sună oră de dreptate, La Bruxelles, în poartă, oare cine bate ? -Eu sunt, dom' Barroso, eu Vosganian... Și-am venit din partea-l domnu' Tăricean... Dar
La Bruxelles, in poarta, oare cine bate? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10148_a_11473]
-
însă, el a început să se îndărătnicească și nu mai eram nici eu tot cel de mai nainte. Obiceiul lui era că citea cu glas tare ceea ce îi plăcea, mai ales poeziile, și făcea multă gălăgie cînd scria, se plimba, declama, bătea cu pumnul în masă, era oarecum în harță cu lumea la care se adresa. Îi băteam în perete; el stingea lumînarea și se liniștea, dar era de rea credință și nu se culca. Peste cîtva timp, cînd credea c-
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
Berdiaev scrie bine, cu o vînă pătimașă de polemist înnăscut, și tocmai de aceea gîndurile lui îți atrag atenția chiar și atunci cînd nu sînt în stare să te convingă. În fond, filosoful rus nu-și argumentează ideile, ci le declamă, perorațiile sale, de o calitate estetică incontestabilă, ținînd loc de raționamente și dovezi logice. Cauza acestei parade retorice ține de mecanismul gîndirii lui Berdiaev și de sursa certitudinilor sale. Sursa stă în adevărul creștin revelat, iar mecanismul stă în pendulările
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]
-
Gabriela Ursachi Dacă în februarie s-au împlinit 55 de ani de la moartea lui Constant Tonegaru, luna aceasta se rotunjesc alți 90 de la nașterea colegului de generație (pierdută? uitată?) Dimitrie Stelaru. De profesie "nomad cronic" și poet prin vocație declamată cu nemodestie: Îmi plîngă vestalele negre / Trecerea prin fumul șerpilor lumii - / Mai curat decît lacrima / Să mă adun în etern", "îngerul vagabond" Stelaru se remarcă printr-un nonconformism structural atît în viață, cît și în cuvîntul scris. Se naște la
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
și pe Vladimir Tismăneanu, politolog. Trebuie să recunosc deschis că am asistat la o excelentă lecție de istorie cultural-politică. Faptul a declanșat și în sufletul prietenului Haralampy mai vechea sa boală, a actoriei: s-a ridicat în picioare și a declamat în fața unui public format din cei 5 membri ai familiilor noastre: -Români, treceți la lectură! - încă nu e totul pierdut: mai puneți mâna pe carte... -Dragul meu, i-a zis frumoasa lui moldoveancă, meriți o friptură de pui tăvălită în
O găină rahitică și Miron Cozma by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11596_a_12921]
-
de pildă, ori cele acusmatice, pe atât de afirmative vor fi răspunsurile pe care le vor oferi probabil, în perspectivă, creațiile sonore globale. 16. O muzică aflată între cratime își trădează, neîndoielnic, anacronismul, neavenirea în timp și spațiu. Fie că declamă ideile altora, fie că e credincios unor vremi desuete și vetuste, într-un cuvânt, revolute, compozitorul care își împrejmuiește opusurile cu cratime seamănă cu un pelerin, slujitor asiduu pe la curților feudalilor muzicii savante, amestecându-și existența-i bigotă cu aspirațiile
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
numi altfel decât tot cinism: "De ce aș face lui Maiorescu o politeță pe care el nu va putea să mi-o întoarcă?"." Z. Ornea iubește literatura română. O iubește lucid, în cunoștință de cauză. O iubește discret, fără să-și declame iubirea în fraze grandilocvente și fără să aștepte vreo răsplată. Și, mai ales, o iubește eficient. Opera sa de critic și istoric literar, la care continuă să lucreze, cu modestie și răbdare, cu o hărnicie care ar trebui să-i
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
asta... Mi s-a părut că însuși domnul Președinte a rămas... pe gânduri, probabil aducându-și aminte de un alt mare poet fost prim-ministru - cel puțin așa se vedea la televizorul meu - când l-a auzit pe domnul Tăriceanu declamând: Se-mplinește gândul meu: Tăriceanu și Băsescu, Vin astăzi cu Isărescu Să v-aducă noul leu - leul greu... Fantastic, ce arderi artistice declanșează o simplă denominare! Și-i abia începutul... Dar, gata: i-am depășit și pe senegalezi la fioruri
Marșul ,în și spre U.E" în acordurile F.M.I. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11551_a_12876]
-
fi separată de biografia lui. În schimb, studiată la rece și în gol, în virtutea unei analize aseptice de laborator logic, opera lui Kierkegaard ar semăna cu o apariție monstruoasă: un carnaval de identități inventate degeaba și o înscenare de idei declamate în pustiu. Cuplată însă la spiritul epocii și la evenimentele vieții sale, opera danezului capătă o înfățișare tragică: lupta unui filozof căutînd căi de mîntuire religioasă. În fond, Kierkegaard întruchipează stihia paradoxală a filozofului care, sastisit de demonstrații abstracte, începe
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
ale lui Papahagi și Funeriu fiind amputate după primele 2-3 minute. Sigur, ni se va spune că a fost decizia postului de televiziune, dar nu suntem naivi. Poate părea un detaliu minor, dar astfel de amănunte spun multe. Nu poți declama la tot pasul că ești "altfel" în timp ce procedezi exact la fel ca și ceilalți colegi de pe scena politică. Este genul de șmecherie meschină care nu a făcut decît să confirme impresiile negative încă vii rămase după campania de la Europarlamentare. Dar
Postul B1 TV, acuzat de partizanat la Congresul PMP by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/29609_a_30934]
-
Valeriu Filimon, nu e nici o legătură. Reciclarea e absolut remarcabilă. Mai ales din partea unui autodidact ce versifică acum cu frica lui Dumnezeu dar și cu elanul redundant, inerțial al poetului inevitabil. Intrând în deja răsuflatul cadru de imitatio Christi, autorul declamă incontinent, căzând în plasa verbului apter a simți. O inflație de cuvinte din repertoriul religios (cruce, Sf. Duh, Creatorul ș.a.m.d.) și poze neprelucrate, n-au cum să ne convingă despre tentativa de aventură blagiană (panteistă) a celui cuprins
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
vie, intreprți: Cornelia Bronzetti (vioară) Constantin Urziceanu (clarinet), Răzvan Gachi (saxofon), Bogdan Nechifor (actor) și inginer de sunet Erica Nemescu. Pe un fundal, un continuu electroacustic, evoluează actorul și interpreții; la un moment dat, aceștia alcătuiesc un cor antifonic care declama un poem suprarealist apoi, isi reiau partitura. Maia Ciobanu a inventat o nouă lume cu contraste, cu creșteri și descreșteri dinamice, cu noi sonorități, păstrează însă o relație viabilă cu tradiția clasică, de pildă Simfonia a VI - a de Beethoven
Meridian, la Conservator by Veturia DIMOFTACHE () [Corola-journal/Journalistic/83408_a_84733]
-
nediferențiat, universal. Fără teama de-a se trăda pe sine (e o mișcare complementară purismului), poetul se străduiește a se conecta la totalitate, mărturisindu-și „o oarecare suferință a inimii care pompează sînge / pentru un întreg univers” ( Poetul bătrîn își declamă faima, 2). Dramatismului aristocratic al restricției i se răspunde printrun dramatism democratic, al cuprinderii ce nu-și pune limite. Ecartul poemelor devine amețitor prin miza vastității programatice. O eterogenitate a materiilor invocate ca hrană a poeziei e dinadins sfidătoare: „Apoi
O vitalitate debordantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5891_a_7216]
-
în arenă / Și mă supun experimentului total: / Bagă în burta mea cartofi, eu scot poezie / Bagă pe gîtul meu bere, eu scot poezie / Bagă salată, bagă melci băloși, / Bagă fructe pline de promisiunile raiului, eu scot poezie” (Poetul bătrîn își declamă faima, 1). Dacă lirismul își umple contururile cu obiecte pe care simțul comun le socotește prozaice, are loc o manevră salutară, cea a înzestrării unor asemenea obiecte cu o sensibilitate omenească. E un gest gingaș, precum cel al unui uriaș
O vitalitate debordantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5891_a_7216]
-
fie și cu ajutorul umorului. Iată o ironie metafizică, adică o expresie demonică a preaplinului vital: „Dumnezeu face toate lucrurile frumoase, poeții vin doar și pun hoțește semnătura; / mai mult, fac trafic cu imagini furate din grădinile raiului” ( Poetul bătrîn își declamă faima, 2). Avem bănuiala că referindu-se la lună, poetul nostru se referă la sine astfel: „Luna se cățăra pe munți sveltă - / un atlet al zeilor gata oricînd să arunce săgeata / în căpriorul rătăcit” (Poetul bătrîn își declamă faima, 5
O vitalitate debordantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5891_a_7216]
-
bătrîn își declamă faima, 2). Avem bănuiala că referindu-se la lună, poetul nostru se referă la sine astfel: „Luna se cățăra pe munți sveltă - / un atlet al zeilor gata oricînd să arunce săgeata / în căpriorul rătăcit” (Poetul bătrîn își declamă faima, 5). Adrian Alui Gheorghe, Paznicul ploii, Ed. Limes, 2010, 150 pag.
O vitalitate debordantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5891_a_7216]