603 matches
-
impasivi. Însfârșit, reuși să articuleze. “Îmi pute-ți spune ce infracțiune am comis și care sunt dovezile Împotriva mea...? Și...am nevoie de un avocat, pentru a-mi formula apărarea. Inchizitorul Își timbră glasul Încercînd să fie cât mai oficial, declamând. “Ești acuzat de complicitate la delapidare În valoare de două milioane lei. Având În vedere suma suficient de exorbitantă, fapta se Încadrează În Codul Penal cu Închisoare dela 15 la 25 ani...! În ce privește probele de vinovăție, declarația șoferului, relatarea sinceră a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sume de bani contra unor bizare informații fără valoare și cu promisiuni incerte...! Cât de curând va sta de vorbă cu Lct.Col.Tudose Ion, Încercând să-l pondereze, eventual să transfere investigația unui alt ofițer. Minciuni și vorbe goale, declamate de acest profitor ce nu făcea notă discordantă de ceilalți profitori ce jefuiau populația țării fără mustrări de conștiință, abuzând de poziția lor dominantă din anturajul Dictatorului Nicolae Ceaușescu...! Profitând de situație, Colonelul Gerard cu aprobarea Sefului de Șantier, Îi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Mary era beată turtă și se legăna de zor. Irene a ridicat din sprâncene. Mary Bonelli. Tu ești ? Mary s-a apucat să danseze cu draperia pe post de partener. Mi-am dat demisia de la căcatu’ ăla de serviciu, a declamat ea. Chiar și-așa nemachiată și nefericită, Irene tot a început să bată din palme. Vai, scumpa mea, dar asta e minunat ! Nu era limpede dacă Irene se referea la demisie sau la prima exprimare neacademică a lui Mary. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
curseseră atunci vinurile și licorile în valuri, în vreme ce sute de roabe frumoase dănțuiau în ritmurile instrumentelor mânuite de oamenii lui Danny Jidovul? Și la circumcizia mea erau muzicanți și poeți, stăruia maică-mea. Își amintea chiar și stihurile ce fuseseră declamate pentru tatăl meu: Fiul tău, prin această circumcizie, este mult mai strălucitor, Căci lumina făcliei crește atunci când îi tai moțul. Recitate și cântate pe toate tonurile de către bărbier în persoană, aceste stihuri ale unui bătrân poet din Saragosa au marcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dar mai consistente. Apoi a fost adus cușcuș, ftat, un alt amestec de carne și de aluat, precum și diverse alte mâncăruri de care nu-mi mai aduc aminte. Când am fost cu toții pe deplin sătui, m-am ridicat și am declamat propriul meu poem. Seniorul a pus să-i fie traduse câteva fraze, dar, în restul timpului, s-a mulțumit să mă observe cu o privire înduioșată și ocrotitoare. De îndată ce am isprăvit, s-a dus să doarmă, căci vânătoarea îl istovise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la perfecție fiecare dintre costisitoarele mele dorințe: tavane din lemn sculptat, arce îmbrăcate în mozaic, fântâni din marmură neagră, căci nu mă uitam la cheltuieli. Când o cifră mă făcea uneori să șovăi, poetul meu se afla prin preajmă ca să declame: „Înțelepciunea, la douăzeci de ani, este să nu fii înțelept“. E adevărat că-și dăltuia vorbele în aurul meu. Ziua în care au început lucrările a fost una dintre cele mai somptuoase din viața mea. În amurg, înconjurat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
știu. Însă nu-și mai îndepărtase de pe ochi un văl de tristețe. De aceea eram acum fericit s-o văd iarăși râzând și bătând din palme, în sunetele orchestrei andaluze. La mijlocul ospățului, poetul meu s-a ridicat în picioare ca să declame din memorie stihuri alcătuite în cinstea mea. De la primul emistih, palatul meu era deja Alhambra, iar grădinile lui, Edenul. Fie ca tu să pătrunzi acolo, în binecuvântata zi a terminării, ducându-ți moștenitorul așezat pe umeri! Tremurul Hibei mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
până la nașterea lui, cu doi ani în urmă. Eu mă aflam la câțiva pași distanță, de cealaltă parte a sublimei porți, înveșmântat într-o lungă robă din mătase stropită cu aur, citind și recitind poemul pe care trebuia să-l declam în fața suveranului și pe care fusesem nevoit să-l alcătuiesc când eram pe mare, între două momente de amețeală. În jurul meu, mii de soldați, funcționari, dar și orășeni de toate condițiile, cu toții tăcuți, din respect pentru persoana sultanului. Am așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
public incitatores care trebuiau să dea tonul aplauzelor și aclamațiilor. În centrul arenei fu instalat un tripod enorm, de care se apropie un preot, urmat de câteva ajutoare. — Favete linguis! strigă unul. — Sive mas, sive foemina... sive deus, sive dea, declamă preotul, apropiindu-se de tripod. Unul dintre cei care îl ajutau pe preot îi întinse o farfuriuță de aur pe care se aflau bucățele de tămâie, cornuri de pin uscate și alte substanțe pe care oficiantul urma să le arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
veghează, Și poate, de-aceea slăbește. Se crede, și unia spun - Dar totul rămâne secret Duduia visează-un poet, Bizar, singuratec, nebun. Note de toamnă În toamna violetă, compozitori celebri Au aranjat un vast concert... Pe galbene alei, poeții triști declamă lungi poeme - E-o toamnă, ca întotdeauna, când totul geme, Frumos, și inert. Pe străzi elegante, ca o părere, Femeia modernă a trecut și revine; Tot haosul e-o veselie de eter. Și, dacă se zguduie orașul, Și creierul rămâne
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
le susțină, și sinecura oferită femeii pe nume Liv, pe motivul bolii ei mintale. Nu e nebună și nici talentată. E un pasager. Iată care sunt lucrurile importante. Dar continuați să munciți în cadrul sistemului? — N-a bătut încă ceasul, a declamat Moonshy. Va veni și vremea aceea atunci când muncitorii vor fi educați politic. Accentele îi trădau cuvintele. Era sigur pe atitudinile sale pentru că nu urma să ajungă niciodată la finalitatea lor logică. Vultur-în-Zbor s-a scuzat și a plecat dezamăgit. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
au ajuns la Elbaroom, Vultur-în-Zbor și-a amintit de mesajul pe care ar fi trebuit să i-l transmită lui Virgil Jones - mesajul de la Liv. PATRUZECI ȘI TREI — Câte genii ai auzit tu să n-aibă nici un fel de obsesie? declamă Ignatius Gribb. Obsesia este calea spre împlinirea de sine. Singura cale, domnule Vultur, singura cale. — Virgil Jones spune că ea reflectă frica de lucrările minții, zise Vultur-în-Zbor. Era suficient de beat încât să nu-i mai pese de ce zicea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
scurtă pauză, timp în care Ioana se aplecă asupra unei mape, începând să caute febril printre foile vechi. Deodată exclamă triumfătoare, scoțând o hârtie din teancul de pe genunchi: — Am găsit una dintre poezii. Pregătește-te să leșini. Se porni să declame solemn, traducându-și în româ nește versurile: Soarele lunecă Și cântecul meu domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
operă câștigată la tombola unui bal al artiștilor plastici. Gică știa multe poezii pe dinafară și recita frumos. Întâmplător știa și: "La icoană", "Dormi, iubito!" și "Din prag". ― Mă, ne rugase el, aduceți vorba despre bustul lui Vlahuță, spuneți că declam frumos și rugați-mă să spun ceva! Știți, face impresie! Am convenit și am continuat să așteptăm. ― Pe unde-or fi acum? se-ntreba Gică emoționat, cu voce tare, fără să se poată stăpâni și fără să primească vreun răspuns
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Și le recită cu mult talent! ― Atunci, fără să se lase rugat prea mult, credem că ne va face plăcerea... ― Mai târziu, vă rog! acceptă Gică, după fasoanele de rigoare. În sfârșit, după gustările obișnuite în asemenea împrejurări, Gică a declamat cu mult patos "Din prag"; iar eu l-am ironizat tot timpul din ochi, avînd-o complice pe Veturia, care, la un moment dat, fără nici o intenție, așa, ca să facă ceva, a luat unul din caietele mele de pe masă, l-a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cum este și firesc, nobilele fantezii ale lui Privett-Clampe coincid cu realitatea, punând capăt chiar și frivolității din pantaloni. Accentul lui Clive se îmbunătățește și maiorul se mulțumește să-și privească așa, ca prin ceață, protejatul, care se ridică și declamă. — O, da, murmură maiorul. Rostește corect. Așa! Pagină separată Fâșâitul unui proiector. Un fascicul alb de lumină se revarsă pe un ecran, punând în evidență o duzină de capete tunse modern, dar goale. Cu părul scurt, ondulat și pomădat, prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
face un pas înainte, urcându-se pe un taburet de lemn sculptat. Mai lasă să treacă un moment, curățându-și ramele ochelarilor de oțel, apoi așezându-i pe nas. Scoate un carnet din buzunar, își drege glasul și începe să declame sonor, nazal: Eheu! Eheu! Imaginea lui Marte Plutește deasupra Feței Lunii proeminente Înarmați, cu cruzime, Noi, Bărbații magnetici Să ne întărim Încă o dată Eheu! Adunarea capătă un aer foarte serios. Unii din cei mai tineri vor să pară foarte concentrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
radiu strălucitor/ și nou “ și ea oftează tare, trecându-și greutatea corpului de pe un picior pe altul. În cele din urmă, părăsește încăperea, revenind cu o sticlă de șampanie și un chelner, care se grăbește s-o deschidă. Când Selwyn declamă ultima strofă: „deși în acest crepuscul european/ ne vom sparge lirele/ eheu!“, ea deschide dopul care ricoșează în peretele de lângă capul lui. Selwyn se sperie și-și pierde controlul, ridicând piciorul de pe suport, căzând șI lovindu-se de mama sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
scurtă pauză, timp în care Ioana se aplecă asupra unei mape, începând să caute febril printre foile vechi. Deodată exclamă triumfătoare, scoțând o hârtie din teancul de pe genunchi: — Am găsit una dintre poezii. Pregătește-te să leșini. Se porni să declame solemn, traducându-și în româ nește versurile: Soarele lunecă Și cântecul meu domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
dragoste ar apropia-o de Tung Chih, atunci aș lăsa-o bucuroasă să facă cum vrea ea. Dar instinctele mele materne sunt profunde și simt că ar fi greșit să am încredere în ea. — Veniți cu toții să împărtășiți fericirea mea! declamă cu bucurie Nuharoo. Faceți cunoștință cu băiatul meu ceresc, Tung Chih! Concubinele încearcă din răsputeri să pară entuziasmate. Chipurile lor sunt acoperite cu vopseluri și au capetele bogat împodobite cu ornamente. Se lasă în genunchi și ne urează lui Nuharoo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
multă larmă, Mama plânge și jelește Sub cuvântul, mamă. Te cinstim cu har de sfânt, Cum ți se cuvine Te vom plânge la mormânt Pân′ venim la tine. 147 Cât trăim vom respecta Orice mamă‐ n lume și mereu vom declama Acest frumos nume, „Mama” Iași, 28.03.1983 PENTRU CORNELIA ‐ SOȚIA MEA, MAMĂ șI BUNICĂ: De ziua nunții tale‐ ți scriu ( La 24.02.1946 a fost nunta ) Afară‐ i iarnă grea și e pustiu în vie. Pe geamuri s
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
nenumărate grupuri de alți oaspeți, cu chipuri luminoase și vesele. Străbătând cetatea principală și pe cea de la apus, se observa că toate încăperile erau pline cu musafiri - ici, un grup recita versuri din teatrul Nô, colo, în alt grup, se declamau poezii. Chiar și după-amiază, alți și alți oameni, dornici să-i facă urări de bine, trecură prin fața lui Hideyoshi. Hideyoshi se ocupă de toate treburile din Himeji până în ziua a cincea, iar în seara aceea, spre surprinderea vasalilor săi, anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în mâna lui Dumnezeu, că el încă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejești, carile nimenea din domni, nici mai înainte, nici după aceia l-au ajunsu”. Priveam la bătrânul călugăr - sfântul coborât din frescă - cum declamă cele spuse de cronicar. Mă învăluise într-o voce profundă, cu reverberații ale unei rostogoliri de tunet sau șoaptă duioasă... Când a sfârșit, și-a tras sufletul și, mângâindu-și barba, s-a uitat la mine cu oarecare jenă. --Te
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
1434 (6942) mai 25 și în el se spune: „Noi Ștefan voievod, domn al łării Moldovii,... i-am dat acestui adevărat popă Ioil o pustie, la Cârligătura, unde este fântâna de lângă Balosin, peste Diba, să-și facă mănăstire”. În timp ce eu declam cele scrise în hrisov, bătrânul mă urmărește cu ochii mijiți de parcă nu i-ar veni a crede ce spun. El însă ticluia o nouă întrebare și nu a întârziat să o pună: Despre care Ștefan e vorba aici, dragule? Păi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
dovedit. Totul se află în trupuri, în atracția privirilor dintre animalele omenești. Bărbatul de pe scenă continuă. Cuvintele, frazele și ideile curg. Dogmaticii susțin că sunt revoluționari adevărați. Sunt cocoțați pe scaune importante în congresul nostru. Nu fac nimic, doar îl declamă pe Iosif Stalin. Revolta și atacul au pornit din interior, dinăuntul Partidului nostru. Ei sunt invizibili, dar fatali. Își spun sovietici sută la sută, dar sunt păianjeni cu furci putrede, nu mai pot toarce firele, nu sunt de nici un folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]