372 matches
-
că îmi era teamă să nu facă un atac de cord. " Sper că nu i-ai povestit și lui Mihai? m-a întrebat cînd s-a mai potolit. Nu de alta, dar o să creadă că ai în jurul tău doar exemplare declasate și-o să fugă înapoi spre Moldova cu primul tren. Ăsta-i din categoria celor care, întrebați de ce nu scriu mai mult despre dragoste, ar răspunde că eroii lor preferă s-o facă." Liliana rîde. Cînd observă că Mihai nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
popor", este cupa istoriei în care se colectează reziduurile tuturor claselor sociale, este scursura acestora, și tocmai ea este vânată și manipulată de haimanalele politice care o flatează și în care plebea, apoi, se recunoaște. Prin acest pact făcut între declasații societății și cinicii guralivi este apoi zdrobit și aliniat poporul, componenta onestă a societății, care nu se poate apăra nici prin vorbe obraznice, nici recurgând la violență. Concluzia este că cele mai apărate (stabile) sânt societățile care, din cauza bogăției, nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
foarte frumoasă, că ea trebuie trăită, strecurând pe ici- pe colo versuri care eventual să mă "amețească": "Trăiește-ți, Doamna, viața ta Și-a morții lege n-o calcă!" Toate astea erau pentru mine "abureli", el mi se părea un declasat, un decăzut ordinar, demn de milă, așa că am încheiat brusc conversația spunându-i că de-abia după admiterea de la Facultate urmează să discutăm serios subiectul. A mai insistat să ne mai întâlnim, doar așa că să nu se răcească relația, dar
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
anonime care informau că "Apostol Nicolae care, de fapt, se numește Topor Nicolae, este fiul unui popă trădător și contrarevoluționar, care acum își ispășeșete pedeapsa binemeritată." Mai ziceau aceste infame epistole că "studentul Apostol-Topor Nicolae este un element decăzut și declasat, fecior de popă care, potrivit noii noastre orânduiri, nu are ce căuta într-un institut de învățământ superior..." Decanul, căruia tânărul îi făcuse, la cursuri și la examene, o impresie excelentă, hotărî să-l cruțe de eventualele neplăceri și complicații
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ieri și-o petrecuse căutând informații despre Duane Lindenaur și George Wiltsie și hoinărind prin locurile bântuite de cei doi prin Valley, dar nu reușise să se aleagă cu nimic - doar cu o senzație de greață față de cei doi homosexuali declasați. Când intrase în pielea lui Ted, simțise o mare eliberare, iar când a ajuns în fața porții de la Camarillo, paznicul s-a uitat de două ori la el și la plăcuțele de înmatriculare de New York, refuzând să creadă că era polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
descoperă ca pe un om cinic, mai degrabă deist decât creștin. Concepția despre om la Dostoievski este, în definitiv, una optimistă: „Nu există individ, oricât de abject, în care să nu licărească un minimum de umanitate, în aparentul anonim și declasat sălășluiește o porțiune de geniu.” Atunci când Versilov renunță la drepturile câștigate prin proces asupra familiei Sokolski, fiul său, Arkadi Dolgoruki folosește cuvintele Evanghelistului Luca: „Mort a fost și a înviat, pierdut a fost și s-a aflat.” Parabola la care
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
era o rușine nespusă să se încorporeze mizeriei, să o accepte fățiș. Știa că Ada îl cumpărase pentru prestigiul social pe care-1 avea, mult-puțin, și nu vrea să abdice de la el. Nu vrea să fie un obiect de milă, un declasat, o medalie demonetizată. Cât era el de ocupat în dimineața aceea când Ada îl deranja? De cum fu gata, totuși, trecu în biroul mare, unde i se părea totdeauna cam frig, oricare ar fi fost temperatura. Pendula - un mapamond nobil ținut
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
consultă ceasul, avea treburi, avea și ceas. Balansă încă o clipă, de pe un picior pe altul. — Adică, m-am dat cu parveniții? Trebuia, nu trebuia dat vreun răspuns, cine să știe. — E mai interesant, crede-mă. Nu-mi plac eșuații, declasații. Mult mai interesant de partea asta a ierarhiei! Nu doar mai folositor. Mai interesant, crede-mă. Irina reintră în șuvoiul străzii. Bătrâni cu sacoșe, elevi în costume de mușama, agenți în uniforme și fără, gospodine alergând de la un magazin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Înjura, blestema, și-l lovea cu pumnii lui grei peste cap, cu o furie Înspăimântătoare. Antoniu a rezistat loviturilor, și s-a luptat ca un sălbatic, cu o forță de care nu s-ar fi crezut În stare. Vagabondase printre declasați, perverși, bețivi, dormise laolaltă cu ei sau În preajma lor, dar niciodată nu fusese agresat sexual. Era o limită a degradării, pe care n-o simțise pe propria piele. Forța de-acum, venea din mânie și dintr-o acumulare de reproșuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lumânări în noaptea plină de fum și vorbesc în vreme ce țigările li se mișcă în gură. În spate, mult mai sus, o femeie voinică doarme întinsă pe suprafața plană sub o foaie de nailon împăturită. Seamănă cu un raportor. În Manhattan, declasații trăiesc sub pământ, în tunelurile pe jumătate construite ale metroului. Aici își fac apariția pe la pervazuri și streșini. Cât de ciudat e că permitem banilor să ni se bage în felul ăsta pe sub piele... În noaptea asta, prin cvartalele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
într-o tablă de oțel magnetizat, pe care se învîrtesc într-un dans nebun figuri de oțel așezate deasupra. (...) principiul său - dacă ar avea unul - ar fi negarea oricărui principiu, respingerea oricărei teorii. Căci cei care vorbesc prin el sînt declasații”. Finalul articolului este un îndemn „prerevoluționar”: „Dar în tavernele și lupanarele ce ne-ar înfățișa Rusia, aerul e irespirabil. Afară, atmosfera e apăsătoare, cerul e încărcat de nori. Se simte trebuința furtunii răcoritoare! Și atunci, goelandul, pasărea maritimă, vestitoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tinerei burghezii care trăiește cu nostalgia aristocrației, refuzând să se supună normelor etice și regulilor burgheziei cuceritoare din secolul al XIX-lea”2. Baudelaire e mult mai tranșant, poate și pentru că vorbește oarecum despre el Însuși: „O mână de bărbați declasați, dezgustați, fără rost, dar având cu toții bogăția unei forțe Înnăscute, pot să făurească planul de a Întemeia un nou fel de aristocrație, cu atât mai greu de Înlăturat, cu cât va fi bazată pe cele mai prețioase și indestructibile calități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În răceala ei. Dandysmul apare mai cu seamă În epocile de tranziție În care democrația nu este Încă atotputernică, În care aristocrația nu este decît În parte zdruncinată și Înjosită. În apele tulburi ale acestor vremuri, o mînă de bărbați declasați, dezgustați, fără rost, dar avînd cu toții bogăția unei forțe Înnăscute, pot să făurească planul de a Întemeia un nou fel de aristocrație, cu atît mai greu de Înlăturat cu cît va fi bazată pe cele mai prețioase și indestructibile calități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
al acestei instituții nu trebuie să ne amăgească. Căci, dacă, pe de o parte, Baudelaire ne-o prezintă ca emanând dintr-o castă, pe de altă parte, el revine de mai multe ori asupra faptului că dandy-ul este un declasat. În realitate, dandysmul baudelairian este o reacție personală față de problema situației sociale a scriitorului. În secolul al XVIII-lea, existența unei aristocrații de sânge simplifică totul: scriitorul profesional, oricare ar fi originea lui, fie el bastard, fiu de cuțitar sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai nenorocite lanțuri nu sunt aruncate peste gratiile închisorilor, ci peste inimile împietrite ale oamenilor. Iar comorile noastre cele mai bogate, pe care trebuie să le păstrăm, sunt inimile celor dragi. La asta folosește iarba fiarelor. Sunt de toate hoț, declasat, pleava lumii, oaia neagră a universului dar să respect un copil încă mai știu... Grătărel s-a apropiat de mine și mi-a întins iar plicul. Avea lacrimi în ochi și nimeni n-a mai îndrăznit să spună nimic... A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și cînd văcsuiești ciubote. La închisoare am pupat mîna unei pușlamale care mă plesnise: strașnic își mai știa meseria. - E important conținutul, continuă Ovidiu. - Ce-i aia!? - Trăim în era poeziei proletare. - Nu-mi umbla mie cu clasa asta de declasați. E masă de manevră pentru politicieni. Dă-le haleală, nu scaune în parlament. E specie fără tradiție, care o să dispară. Nu flutura unor dobitoace steagul. Orăscu călca cu pași de ostaș din regimentele de gardă. Verzui, raglanul său părea o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
În libertate, cînd amărîți, jegoși, flămînzi, ghinioniști, călătorind pe tampoanele sau pe vagoanele trenurilor de marfă, făcîndu-și rost de hrană noaptea, În jungla fierbinte a mahalalelor pline de vagabonzi, cînd copleșiți de averi trecătoare - plutitorii, hoinarii, semivagabonzii care alcătuiesc mulțimea declasată a celor fără nume, fără adăpost, fără rădăcini, ce bîntuie prin țară. Aceștia sînt tăciunii umani ai pămîntului. Aspri, zdrențăroși, cu fețe ridate și brăzdate, cu trăsături șterse, banale, anemice, oamenii aceștia au aerul că În chiar dimineața aceea au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aflați în declin împotriva claselor și indivizilor privilegiați. Ca și generația precedentă punk, Beavis și Butt-Head nu au viitor. În vreme ce comportamentul lor este, indiscutabil, juvenil, jignitor, sexist și incorect din punct de vedere politic, el permite evidențierea simptomelor unui tineret declasat, în criză, care nu are altceva de făcut decît să distrugă bunuri și să se angajeze în acte antisociale. Din acest punct de vedere, Beavis și Butt-Head reprezintă un exemplu al culturii media ca mod de exprimare populară 28: Beavis
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
valoarea produselor respective (qp), adică: <formula>. produselor, ei reflectînd nivelul de organizare și desfășurare a procesului de producție, deci calitatea întregului proces de realizare a unui produs. Folosirea acestor indicatori are la bază împărțirea producției fabricate în produse bune, produse declasate și rebuturi. 4. Indicatorii reclamațiilor (litigiilor) exprimă reacția cumpărătorilor pentru abateri de la calitatea contractată în total producție. Din categoria acestora reținem: cantitatea de produse refuzate recepție; cantitatea de produse reclamate în perioada de garanție; cheltuieli pentru remedierea produselor refuzate sau
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3149]
-
sumelor restituite de către furnizori pentru materiale necorespunzătoare ce au cauzat rebuturile. Demonstrăm calculul procentului rebuturilor, presupunînd că situația la o întreprindere la un produs fabricat în anul curent, s-a prezentat în felul următor: producția executată bună 80000 tone; producția declasată 15000 tone; producția rebută 5000 tone; prețul de cost unitar efectiv 100 lei. Lichidarea rebuturilor trebuie să fie o preocupare a tuturor întreprinderilor, întrucît acestea înseamnă pierderi pentru economia națională. Principalele căi de ridicare a calității produselor Realizarea unor produse
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3149]
-
roman - realist clasic, analitic, frescă, politic, popular, senzațional, de mistere, polițist, dezbatere. Aliază banalul cotidian cu extraordinarul și fantasticul, gingășia cu trivialitatea, frivolul cu poeticul, eroicul și carnavalescul, vulgarul cu sublimul, grotescul cu tragicul, realismul demitizat cu romantismul mizerabilist (idealizarea declasaților, disculparea delincvenților), relatarea cursivă, limpede cu dialogul polemic sofisticat, cu monologul contorsionat sau cu cel dramatic, uneori subiacent dialogului, pe care, ca în teatrul lui Eugene O’Neill, îl contrapunctează, îmbină artificialul literar nedisimulat cu aliteratura, utilizează vocabularul periferic și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
în „mâna de fier” a unui ins care deschide aici o „academie de pungășie” și, în calitate de rector și profesor, începe să le predea „academicienilor” „arta de a fura”. Descrierea abjecției și promiscuității include, în spirit umanitarist, situații învederând în sufletele declasaților licăriri de generozitate, de omenie: Creața, „femeie stricată”, duce, în fiecare zi, hrană, la închisoare, celor ce o frecventaseră; audiind întâmplător un concert al unei cântărețe pe care o prădase, Lixandru, mișcat de arta acesteia, se autodenunță. SCRIERI: Hotel Maidan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289948_a_291277]
-
a doua, A. versifică povețe pentru școlarii săi (Copiii și cartea, 1901). Discret, sentimental, poetul cântă, în manierea sfârșitului de veac, durerea neamului căruia îi aparține (Lădița cu necazuri, 1919), învie scene din copilărie, drame mărunte, „murmurul ceainei”, „salonul” - ambianța declasaților șomeri. „Lădița”, evocând bagajul ancestral de suferințe și năzuințe spre emancipare, revine și în titlul unei antologii masive din 1945. A. adoptă acum și versul alb, de largă respirație, cursiv, în câteva grupaje inedite, cu suflu mesianic (La râul Babilonului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
poate fi regăsită începând cu nepmanul anilor ’20 din URSS, îmbogățitul pe căi necinstite al NEP, perioada Noii Politici Economice impuse de Lenin. Elementul lacom și descompus, înconjurat de o șleahtă asemenea lui, alcătuită din rămășițe ale vechii orânduiri, indivizi declasați, dame de moravuri ușoare, paraziți ai societății, e prezentat întotdeauna în contrast cu mulțimea oamenilor cinstiți, care muncesc, care pun umărul la construcția socialistă. Inovația lui Popovici constă în înlocuirea secretarului de partid care face ordine cu un ziarist, personaj „liberal”, creionat
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
întrebarea continuu repetată: "Ce s-a făcut cu cele 20 de miloane" publicistica independentă era unanimă în a răspunde: "S-au cheltuit de miniștri în risipe inutile și în daruri deghizate", însă vocea acesteia era acoperită de zgomotul asurzitor al declasaților plătiți din iubitul buget proporțional cu insultele și vociferările lor... Noi plătim și azi cu greutatea aurului slăbiciunea controlului părinților noștri; da, părinții noștri au fost vinovați, ei au permis ca niște financiari improvizați să dispună după plac de viitorul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]