529 matches
-
stabili norme unitare în activitatea desfășurată. Secția (Biroul) 2 reprezenta un organ de Stat Major aflat la conducerea activității informative/contrainformative din marea unitate. La dispoziția sa se aflau toți specialiștii din comandament (translatori, topografi, fotografi, specialiști în transmisiuni/criptare/decriptare etc.), care aveau sarcina să analizeze datele și documentele primite de la agentură. Șeful secției (biroului) putea convoca reprezentanții organelor speciale de informații de câte ori era nevoie, pentru a determina ce informații trebuie căutate, pentru consultări asupra interpretării unor date obținute etc.
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
inamică, pe care le studia, analiza și difuza celor interesați. Principalele mijloace de căutare a informațiilor utilizate de unitățile militare au fost: aeronautica, marina, trupele în contact cu inamicul, serviciile speciale de observare terestră, serviciile speciale de ascultare, serviciile de decriptare și Serviciul Secret. Serviciul Secret a fost direcționat spre a obține „informațiile ce sunt necesare marilor comandamente, folosind pentru aceasta agenți informatori care acționează în spatele frontului inamic”. O asemenea structură avea nevoie de o organizare „de lungă durată” și de
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
istoria literaturii italiene. La intervale relativ scurte, publică apoi, între 1958 și 1968, patru volume de Studii italiene. Problematica diversă și personalitățile avute în vedere acoperă evoluția literaturii italiene de la Dante până în vremea noastră, impunând un specialist de prestigiu. Pentru decriptarea sensurilor operei, B. folosește predilect demersul impresionist și pe cel al criticii istoriste, la care se adaugă în formularea judecăților estetice, și alte metode critice, cele sociopsiho-biografice, printre altele. Stilul nu evită metafora temperată, denotând implicarea uneori puternică, dominantă chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285562_a_286891]
-
unei taxonomii de valori tradiționale, și ajunge la concluzia că sursa ostilității este tocmai "monstruozitatea" ei tipografică (nu este nici desen pur, nici text limpede), acel "monstru plurivalent" care este ideograma și care se plasează la limita indicibilului, necesitând o decriptare îndelungată și delicată, în calitatea ei de "obiect fantasmatic și racursi semantic insolent". Bernard Toussaint, op. cit., p. 81. 573 Ibid, p. xv. Wright utilizează sintagma "formule narative" în accepțiunea lui John Cawelti, care le consideră "moduri în care stereotipuri și
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Nero, împăratul primului secol, și senatul epocii respective relațiile de cordialitate erau imposibil de imaginat, mai ales de la un anumit moment, suntem nevoiți să presupunem că, sub masca mitică a lui Nero, se ascunde în realitate un alt personaj istoric. Decriptarea istorică a textului nostru a fost făcută de Marta Sordi - ulterior lui Jean Gagé - într‑un studiu intitulat „Dionigi d’Alessandria, Commodiano ed alcuni problemi della storia del III secolo”. Rezultatele cercetătoarei italiene au fost ulterior reluate și îmbogățite de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a)moral al nemuririi textelor semnate de cei care se vedeau pe post de hexaBond(e) al națiunii (singurele lizibile azi, cele publicate în academicile anale fiind penibile însăilări de citate și opinii), faptul există iar prima sarcină consta în decriptarea strategemelor de limbaj ("copoi hermeneutic" vânând "aluziile subtile pe care auctorii bahluieți cercau a le glisare prin găurile, nu prea largi, ale ciurului cenzorial" precizează Elpi, vezi op. cit., ). În rapoartele sale, acesta nu avea scrupule deontologice, pomenind despre "repetatele vizite
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
ignorată perspectiva transcendenței ca realitate primordială ce susține și învăluie ascuns palierele ontice ale imanentului. Pentru mundaneitatea anonimă suferindul nu trebuie citit, aprofundat analitic în experiența sa revelatorie. El trebuie vindecat sau exilat în sfera celor incurabili fără demersul unei decriptări prealabile a ecourilor ce trepidează în interioritatea sa trezită de cutremurări telurice. Vindecarea lui nu presupune abordarea deschiderilor interioare determinate prin irumperea lăuntrică a suferinței. Acest tip de tămăduire oferit de paradigma lumescului cotidian intenționează, în esență, nu aprofundarea fenomenului
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
care reușește să le medieze simbolic situându-se, astfel, într-o poziționare opusă morții, eveniment resurecționar ce le desparte și distanțează dramatic. Credinciosul este chemat spre prăbușirea în fervoarea ritualului și renunțarea la tendințele unei analitici lăuntrice formalizate, la tentația decriptărilor avide după certitudini primordiale surprinse fără aportul trăirilor afective. Taina mistică se refuză citirii cognitive drept un pre-înțeles, un adevăr temelie deja ancorat în ancestralul spiritului uman. Întregul ritual vizează trezirea acestui ancestral, acestei potențialități rămasă ca pecete trans-dimensională a
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
al intratextualității"25 (ibidem, 27). 1.2.4. Anii 1990 : "topiri definiționale" Nathalie Piégay-Gros (1996, 94) propune un protocol de lectură (în descendența privilegierii receptorului, promovate de Michael Riffaterre) în trei pași : intuirea, identificarea și interpretarea intertextului. Această procedură de decriptare a intertextului a făcut carieră în cercetarea dintre milenii. Însă ea este, la rândul ei (declarat sau nu !), intertextualistă: cu mai bine de douăzeci de ani înainte, Geneviève Idt fixa trei etape ale perceperii unui text parodic: "1 lectorul să
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pe care să o traduci sau să o descifrezi, el este prezență semantică (s.n.), formată din simboluri, el conține și revelează propriul său sens" (Durand: 1992, 413). Dar înțelegerea hieroglifei ascunde o promisiune, fapt pentru care motivarea celui care încearcă decriptarea cunoaște o intensitate direct proporțională: "această cunoaștere este însoțită de o putere magică-religioasă. Într-adevăr, a cunoaște originea unui obiect, a unui animal, a unei plante etc. înseamnă a dobândi asupra lor o putere magică, mulțumită căreia reușim să le
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dialogul apare numai în momentul în care umbra vine alături de... personajul-narator. Nu este nici Dionis (chiar dacă se pare că i-a împărtășit lecturile și adevărurile relative care decurg din acestea), nu este nici Dan (deși a dovedit aceeași pricepere în decriptarea cărților vechi). Este un eu. (h2d) [...] văd onorabila mea umbră cu nasul cam lung și căciula peste ochi, și-mi fixez ochii la ea și cuget ... cugetarea mea e vorbă pentru ea, căci ea mă înțelege și-mi răspunde tot
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
vezi supra). Printre îngeri, "numai o poartă închisă n-am putut-o trece niciodată", mărturisește naratorul-personaj. Deși atât de scurt în economia textului, visul din Umbra mea este suficient pentru a determina o arhitectură biplană. Semnul arab și imposibila lui decriptare sunt doar constatate în variantă, în timp ce nuvela le va problematiza și le va pune în "capul unghiului", în sensul că vor aduce începutul sfârșitului edenic pentru Dionis. (H5a) El puse jos dulcea lui sarcină pe malul mirositor al unui lac
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
imperceptibil al vocii hermeneutului poate fi sesizat și în fascinația pentru efectele poetice ale luminii (Rosa Del Conte), în comprehensiunea simpatetică a condiției tragice (Ioana Em Petrescu) sau la Zoe Dumitrescu Bușulenga ; mai târziu, și la Mircea Cărtărescu, în eseul decriptării oniricului himeric. Analiștii paginii eminesciene dispun de instrumentele criticii necesare pentru radiografia textului, însă despre Eminescu nu se poate vorbi decât întru Eminescu. Să fie vorba despre apartenența la aceeași generație în receptarea critică a Poetului Național, ceva mai atașată
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care își găsesc aplicare în simptomele obsesionale. În genere, „alegerea” contrainvestirii simptomatice corespunde unei logici a inconștientului proprie subiectului. Funcția de liant a simbolizării, mai cu seamă în nevroze, deține un rol fundamental. Scopul relației terapeutice este de a permite decriptarea acestui sens ascuns. Totul se opune irupției dorinței: iată de ce se pot contrainvesti la fel de bine o reprezentare (moartea) sau o situație (a fi în mijlocul mulțimii), o atitudine (supraprotecția), un comportament (crampa scriitorului) sau o trăsătură de caracter (curățenia), și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Cercetând în câteva dintre vechile biblioteci ale Transilvaniei, Banatului, Ungariei și Serbiei, am căutat să înțeleg sistemul de legături cu Europa Occidentală, să identific interferențele datorate cărții. Am scrutat ceea ce mi s-a părut revelator în aprofundarea fenomenelor ideatice, în decriptarea mecanismului interior existent la nivel aulic, cu atât mai mult cu cât cartea selectată, cumpărată, citită, - o știm prea bine - simbolizează sfera de interese spre care se îndreaptă, în cazul nostru, Aufklärer-ul. În Transilvania și Banat, bibliotecile devin un adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
amplasarea lor, precum și tipologia activității desfășurate de oieri. Am apelat doar la datele pozitive ale studiului, interpretarea arătând cum nu poate (și nu trebuie) fi înțeles iudaismul atâta vreme cât este privit din afară. Nici extrema cealaltă nu ajută mai mult la decriptarea obiectivă a temei. Paul Petrescu, op. cit., p. 122. Studiile aplicate cuprinse în cartea noastră, Convergențe spirituale, ed. cit., pp. 16-103, le-am utilizat pe parcursul acestui capitol. Pierre Chaunu, Civilizația Europei în Secolul Luminilor, traducere și cuvânt înainte de Irina Mavrodin, vol
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
imaginea. Prin ochiul lor nevăzut trece vocea poemului, le descoperă fața, spune liniștea care se vede. Imaginea în albia formei (Ileana Mălăncioiu) Ce se întâmplă cu forma în care ia naștere imaginea poetală atunci când discursul explicit trimite fără înconjur la decriptarea sensului? Ce se întâmplă, bunăoară, în substratul poemului Au să rămână plopii de Ileana Mălăncioiu 16, dincolo de ecranul textual pe care rostirea așterne imagini coagulate, ordonate - precum pilitura de fier - de magnetul unui sens determinant? Căci textul în cauză se
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de cunoaștere a lumii, de invenție sau de descoperire a structurilor ei fundamentale, ci un act de oficiere, un act sacerdotal", devenind astfel una cultuală, și nu una care să aibă o "formă culturală". Iar demersul n-ar urmări "construcția (decriptarea) logică, articularea argumentată și descrierea failibil-temătoare a unor stări de lucruri, ci tocmai instituirea lor liturgică, crearea lor prin chiar actul rostirii..."10. Să ne distanțăm puțin de entuziasmul acestor observații. Discursul lui Blaga ar semăna, așadar, cu unul de
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Teoria generală a curriculumului educațional: o abordare diacronică și hermeneutică a întemeierii ca știință teleologică Cuprinstc " Cuprins" Precizare propedeutică 11 Introducere. Aventura epistemologică a unui concept exotic 15 Cacophony of voices 15 Decriptarea și arheologia semnificațiilor curriculumului 17 Clarificări etimologice 17 Sensul denotativ 18 Sensuri conotative 19 Hermeneutica mitologică a sensurilor conotative 20 „Predestinarea” științifică și responsabilitățile cercetătorului, designerului și managerului de curriculum educațional 23 Sensuri și semnificații operaționale 24 Definiții și înțelesuri
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
motiv că teoria curriculumului nu a posedat și nu posedă încă această rețetă miraculoasă. Rămâne așadar să aflăm de ce practicienilor li se insuflă iluzia primejdioasă că teoria curriculumului deja „știe totul” și „poate totul”. Pentru aceasta sunt necesare: clarificări și decriptări de sensuri ascunse, lămuriri de probleme ce par să fi fost rezolvate, deși au fost prost formulate, demistificări și deziluzionări, delimitări între posibilități și promisiuni. Vom aborda aceste aspecte dintr-o perspectivă genetică, neocolind nici una dintre zonele criptate încă ale
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
postmodernismul „moartea curriculumului modern” - declarată recent? g) Există „căi de ieșire”, „punți de continuitate”? Se poate imagina și fundamenta o teorie generală a curriculumului pentru școala și educația secolului XXI, pe ruinele curriculumului modern, cu „cărămizile” gândirii curriculare postmoderne? ș.a. Decriptarea și arheologia semnificațiilor curriculumuluitc "Decriptarea și arheologia semnificațiilor curriculumului" Clarificări etimologicetc "Clarificări etimologice" Expresia curriculum educațional s-a impus în pedagogia europeană abia în anii ’50 ai secolului XX. Ea circulă de aproape două secole în literatura pedagogică anglo-saxonă, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
recent? g) Există „căi de ieșire”, „punți de continuitate”? Se poate imagina și fundamenta o teorie generală a curriculumului pentru școala și educația secolului XXI, pe ruinele curriculumului modern, cu „cărămizile” gândirii curriculare postmoderne? ș.a. Decriptarea și arheologia semnificațiilor curriculumuluitc "Decriptarea și arheologia semnificațiilor curriculumului" Clarificări etimologicetc "Clarificări etimologice" Expresia curriculum educațional s-a impus în pedagogia europeană abia în anii ’50 ai secolului XX. Ea circulă de aproape două secole în literatura pedagogică anglo-saxonă, dar a fost îndelung evitată de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de pregătire pentru definitivare și obținerea gradului didactic II de către institutori și profesori. Dascălii preuniversitari întâmpină mari dificultăți în înțelegerea acestui concept polisemantic, iar expresia este privită cu suspiciune și în lumea academică românească. Iată de ce considerăm necesară clarificarea și decriptarea tuturor sensurilor acestui barbarism științific, inevitabil și profitabil. Cuvântul latin curriculum este un substantiv neutru de declinarea a II-a. Prin urmare, se scrie și se citește cu accent pe penultima silabă, la nominativ, acuzativ și vocativ singular: curricólum. La
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
vocativ singular: curricólum. La genitiv singular ia forma curriculi (prin urmare, este greșit să-l folosim ca în expresia „componente ale curriculumului”, pe care o auzim adesea; corectă ar fi expresia curriculi elementa, dar aceasta ar face și mai dificilă decriptarea semantică de către un învățător oarecare sau profesor, să zicem, de fizică). La plural, năstrușnicul cuvânt latin ia forma curricula - la nominativ, acuzativ și vocativ; ceea ce ne obligă să observăm că vorba „curriculumuri”, des folosită și ea, este cât se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
manuale paideutice „active”: chiar și mai târziu, în vremea lui Jamblichus, erau folosite pentru a facilita memoria prin incantație și scandare - aducând, totodată, „liniștea interioară” și „redresarea sufletească”14. Hermeneutica mitologică a sensurilor conotativetc "Hermeneutica mitologică a sensurilor conotative" Pentru decriptarea sensurilor alegorico-mitice cuprinse în expresiile enkyklios paideia și curriculum vitae este necesară o hermeneutică a textului din Odiseea. Totul pare „ciclic” și riguros rânduit în Odiseea. Destinul lui Ulise este un cerc alcătuit triadic din decade (avea 30 de ani
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]