759 matches
-
tiparelor inductive, atenția se concentrează la sfârșitul textului, acolo unde este formulată concluzia; în cazul tiparelor deductive, atenția se concentrează la începutul textului, acolo unde este formulată teza. Cultura japoneză, de pildă, preferă patternurile inductive, în timp ce cultura americană, pe cele deductive. Cele două tipare de discurs se asociază de obicei cu două stiluri distincte: stilul retoric (sofisticat, amplu, controlat, [auto]reflexiv, colectivist, respectând distanțele ierarhice, orientat spre autoexprimare și relația dintre interlocutori) și, la antipod, stilul utilitarist, non-retoric (clar, concis, sincer
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
parte, încă, oarecare, ar fi poate), faptele sunt prezentate într-o enumerare cu perioadă retorică. Propozițiile sunt dispuse uniform, între ele neexistând conectori pragmatici care să expliciteze relații logice de tipul cauzalitate, consecință, concesie, relații spațio-temporale etc. În textul organizat deductiv, enunțul este asumat de vorbitor (părerea mea este), termenii sunt preciși (2-3 luni), între faptele prezentate în text se stabilește în mod explicit o legătură de cauzalitate. Apartenența textului la unul dintre tiparele discursive - tiparul deductiv sau tiparul inductiv - se
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
etc. În textul organizat deductiv, enunțul este asumat de vorbitor (părerea mea este), termenii sunt preciși (2-3 luni), între faptele prezentate în text se stabilește în mod explicit o legătură de cauzalitate. Apartenența textului la unul dintre tiparele discursive - tiparul deductiv sau tiparul inductiv - se corelează cu strategii diferite de dispunere a informației, pe de o parte, dar și cu strategii diferite de lectură și interpretare, pe de altă parte. 2.4.1.2. Progresia tematică Există două variante principale de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
INCERTITUDINII Explicitul; sensul literal Implicitul; sensul nonliteral Lipsa ambiguității comunicative Ambiguitate comunicativă Intervenții verbale scurte Intervenții verbale lungi INDEPENDENȚĂ CONTEXTUALĂ DEPENDENȚĂ CONTEXTUALĂ Rolul puțin important al elementelor nonverbale în comunicare Rolul important al elementelor nonverbale în comunicare Focalizare Nonfocalizare Patternuri deductive în comunicare Patternuri inductive în comunicare Redundanță Elipsă Rolul important al anaforei Rolul important al deixisului ACCESIBILITATE INACCESIBILITATE Distanțe mici de interacțiune Distanțe mari de interacțiune Posturi de interacțiune deschise Posturi de interacțiune închise Animozitate verbală Reticență verbală Intimitate comunicativă
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
și a dorinței lui de a alege singur, fără a-i fi impuse soluții; pune accent pe identitatea eului și promovează strategii ale politeții negative. Stilul de comunicare este succint, explicit, linear, orientat spre un scop precis, informația se organizează deductiv, relația dintre interactanți se bazează pe egalitate, valorizează discuțiile și argumentările neemoționale, obiective. Stilul spontan-argumentativ rezultă din exprimarea directă, spontană a emoției, valorizează apropierea și sinceritatea. Stilul comunicativ este direct, adeseori abrupt, admițând exprimarea emoțiilor negative; oamenii argumentează dur, în
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
și vorbire fiind lăsate în seama talentului și al intuiției. Construirea semnificației se bazează de obicei pe reguli laxe. În ceea ce privește selecția tiparului discursiv, per ansamblu, se poate vorbi despre predominanța tiparului inductiv, deși se întâlnesc și texte structurate pe tiparul deductiv, pe un tipar hibrid (combinând cele două tipuri de bază), sau texte fără vreun tipar anume, în care semnificația se constituie prin acumulare de elemente lăsând implicită concluzia. Înțelegerea mesajului pare să fie o problemă de adaptare la vorbitor. Progresia
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
dependent variables play a major role în the Experimental Approach of the Memory and Learning processes. The last chapter, chapter fourteen highlights aspects of Experimental Approach of the Problem Solving and Thinking. The author presents the main concepts: inductive reasoning; deductive reasoning; algorithm; heuristic. The independent and dependent variables are presented by revealing laboratory experiments and problem solving procedures. The book hâș got three main goals: to provide effective and broad coverage of the field of Experimental Psychology introducing readers to
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
despre adevărul acestei deducții silogistice ne este permis să ne Îndoim - atâta vreme cât nu am verificat dacă Într-adevăr „toți” oamenii sunt muritori -, nu ne putem Îndoi totuși de adevărul propoziției din concluzie, pentru că el este rezultatul aplicării unei reguli silogistice deductive valide: suprimarea termenului mediu: majora: Toți oamenii (TM) sunt muritori (P). minora: Socrate (S) este om (TM). concluzia: Socrate (S) este muritor (P). Faptul că Socrate este Într-adevăr muritor rămâne de verificat, dar enunțul făcut este valid, conform regulilor
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Înlătura orice contradicție Între enunțuri este aceea de la 11, tocmai pentru că Anselm face de la Început distincția dintre I și O. Până aici, la o primă vedere argumentul pare a fi fără cusur. Mai mult decât forța de persuasiune, chiar forma deductivă În care este prezentat pare a-i conferi o solidă armătură din punct de vedere logic. Însă, poate tocmai de aceea el este și mai vulnerabil. Călugărul Gaunilon, Într-o lucrare, În care ia apărarea „neștiutorului”, ridică următoarea Întrebare: „Dat
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
capitalului propriu se realizează prin diverse modele ce pot fi<footnote T. Ogier, J. Rugman, L. Spicer, The real cost of capital: A business field guide to better financial decisions, FT Prentice Hall, Edinburgh Gate, 2004, p. 91. footnote>: explicative; deductive. 2.2.2.2. Modele explicative Modelele explicative utilizează modelarea pentru calcularea costului capitalului propriu, pe baza unor factori determinanți și a informațiilor din piață. Pe lângă binecunoscutul model CAPM, există și alte modele recunoscute și utilizate în practică ce vor
Analiza performanţei prin creare de valoare by Costin CIORA () [Corola-publishinghouse/Science/182_a_278]
-
bursieră mică și capitalizare bursieră mare (eng. small minus big); bs - senzitivitatea acțiunii la SMB; bv - senzitivitatea acțiunii la HML; HML - diferența dintre rata preț/valoare contabilă ridicată și cea scăzută (eng. high minus low). 2.2.2.3. Modele deductive Aceste modele deduc care este nivelul costului capitalului propriu, prin observarea prețurilor curente ale acțiunilor și utilizarea ratei de actualizare pe care investitorii o utilizează. Aceste modele, spre deosebire de modelele explicative, nu implică înțelegerea sau modelarea factorilor determinanți pentru costul capitalului
Analiza performanţei prin creare de valoare by Costin CIORA () [Corola-publishinghouse/Science/182_a_278]
-
care este nivelul costului capitalului propriu, prin observarea prețurilor curente ale acțiunilor și utilizarea ratei de actualizare pe care investitorii o utilizează. Aceste modele, spre deosebire de modelele explicative, nu implică înțelegerea sau modelarea factorilor determinanți pentru costul capitalului propriu. Printre modele deductive regăsim: Modelul de Discount al Dividendului; Abordarea Stochastic/Option princing.<footnote T. Ogier, J. Rugman, L. Spicer, The real cost of capital: A business field guide to better financial decisions, FT Prentice Hall, Edinburgh Gate, 2004, p. 93. footnote> Aceste
Analiza performanţei prin creare de valoare by Costin CIORA () [Corola-publishinghouse/Science/182_a_278]
-
indicatori de măsurare a valorii create. Măsurarea costului capitalurilor proprii este o provocare pentru lumea financiară, și ca urmare, în acest capitol am prezentat modelele cele mai utilizate, regăsite frecvent în studiile și analizele din piață. Astfel, modelele explicative sau deductive pot fi utilizate ca soluții pentru estimarea costului capitalului propriu. CAPM, de departe cel mai utilizat model de estimare a costului capitalului, este prezentat în detaliu, urmând ca în capitolul 3 să detaliem elementele din acest model aplicabile României: rata
Analiza performanţei prin creare de valoare by Costin CIORA () [Corola-publishinghouse/Science/182_a_278]
-
costul capitalului propriu, costul datoriilor financiare, costul mediu ponderat al capitalului, rata dobânzii fără risc și prima de risc de piață. Pentru calcularea costului capitalurilor proprii am prezentat modele explicative: CAPM, APT, modele Multifactor, modelul Fama French Three Factor și deductive, precum: Modelul de Discount al Dividendului, Abordarea Stochastic/Option pricing. CAPM (Capital Asset Pricing Model) a fost utilizat în calcularea indicatorilor de creare de valoare, în cadrul studiului din capitolul 2. Regăsirea acestui model în practică a fost un argument important
Analiza performanţei prin creare de valoare by Costin CIORA () [Corola-publishinghouse/Science/182_a_278]
-
cu referințe explicite; textul rămâne centrat pe temă, fără divagații, informațiile adiacente și sursele exacte fiind precizate în note de subsol sau în note finale; informațiile/ideile și implicit paragrafele sunt ordonate logic (demers inductiv - de la simplu la complex, sau deductiv - de la general la particular) și/sau cronologic (în suc cesiune temporală/cauzală); - secvența finală este construită ca paragraf de închidere care reformulează tema și rema întro sinteză ușor de memorat de către receptor. Particularități ale discursului informativ: - prezintă informații obiective (definiții
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
reducerea la absurd etc. Tipurile de argumente utilizate mai frecvent sunt: - argumentele logice: se adresează rațiunii, apelând la operațiile fundamentale ale gân dirii (analiza, sinteza, comparația, generalizarea, abstractizarea și concretizarea), eviden țiind categoriile adevărat/fals cu ajutorul diverselor tipuri de raționamente (deductiv, inductiv, analogic sau prin inferență); - argumentele psihologice: vizează mentalități, concepții, prejudecăți, stereotipii de gândire (argumentul autorității, cel al informației creditabile, al modelului funcțional etc.); - argumentele etice: fac apel la valorile morale, susținând ipoteza/teza prin discriminări de tipul bine/rău
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
discursul este obiectiv și impersonal, fără abateri de la normele limbii literare; tipurile de texte specifice sunt cele demonstrative, explicative și argumentative, informative și ex plicative, asertive, polemice etc.; - dezvoltarea componentei informative se realizează prin demersul logic (raționamente de tip inductiv, deductiv etc.), printrun aparat critic complex, verbal sau figurativ: citate, observații, note, în subsolul paginii sau la sfârșitul capitolului, informații bibliogra fice, tabele, scheme, figuri ilustrative etc.; - nivelul lexicosemantic se caracterizează prin limbaj denotativ, cu termeni științifici/teh nici (neologisme de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și romantismul cultural, ne vom referi la corespondențele dintre raționalismul universalist și clasicism. A) Raționalism universalist clasicism Dominat de certitudini transcendente (în speculația prekantiană) sau măcar transcendentale (în criticism), precum și de idealul unei metafizici științifice, raționalismul universalist este static și deductiv; el pornește de la principii, idealuri și virtuți sau de la forme apriorice invariabile.28 Nu întâmplător vorbim despre modelul clasic al metafizicii ("clasic" nu numai cu sensul de "tradițional", ci mai cu seamă în sensul unei paradigme în care rațiunea există
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
majoră a filozofiei. Spiritualizarea existenței și sistematizarea lumii prin rațiune ("ordonarea și disciplinarea inteligențelor", după cum afirmă Comte vezi I, nota 181) nu înseamnă altceva decât abandonarea unui mod de concepere "intelectiv teoretic", inductiv, propriu cunoașterii științifice, în favoarea unui model rațional deductiv, propriu filozofiei speculative (vezi și I, nota 185). Noica sesizează foarte bine situațiile de acest tip: "Căci știința nu practică decât modurile intelectiv teoretice ale spiritului, iar a depăși îngrădirea [universul teoretic închis al științei] înseamnă tocmai a-ți da
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în cadrul cunoașterii singularului" (M. Riedel, op. cit., p. 113). De aceeași părere este și V. Drăghici. El constată că la Dilthey nu există "o delimitare strictă între comprehensiune și explicare", ci "o interdependență", în sensul că "în procesul comprehensiunii intervin procedee deductive, așa cum, pe de altă parte, explicația cauzală este un demers obligatoriu al comprehensiunii", de unde autorul trage concluzia că "nu avem o opoziție, ci <<o gradație>>", după cum spune însuși Dilthey (Prefață la op. cit., p. 13). Cât privește istoricul și adecvarea denumirii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
reprezentări generale, care ori stabilesc impresia integrală lăsată de procesul istoric universal sub forma unei abrevieri de tipul unei esențe, ori concep această imagine concentrată, pornind de la un principiu metafizic universal"112. Prin urmare, indiferent cum procedează fie inductiv, fie deductiv -, filozofia istoriei nu oferă un răspuns satisfăcător în ceea ce privește sensul istoriei. Reproșul lui Dilthey nu are totuși temei dacă ne întrebăm ce soluție ar putea aduce recursul la "metodele analizei istorice" sau la "introspecție", atâta vreme cât după propria-i mărturisire "legea universală
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și spre cel științific. Căutând să satisfacă exigențele universaliste promovate de tradiția filozofică, pe care și le asumă de fiecare dată în aspirația spre o cunoaștere atotcuprinzătoare, ea se dorește a fi în același timp speculație adică o construcție teoretică deductivă, subiectivă și autonomă, capabilă să se "autoîntemeieze" pe principii proprii, fiindcă pleacă de la prezumția că dincolo de lucruri, trebuie să existe o corelație universală -, cât și știință, adică o construcție teoretică inductivă, obiectiv controlabilă și intersubiectivă, care se dezvoltă cumulativ și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ale factorului uman, considerat nesemnificativ în cursul desfășurării faptelor mari la care toată media privește, de reprezentări și de interpretări diverse ale acestor fapte mari, aflate în centrul atenției. Istoria ca disciplină modernă este inclasabilă; ea nu poate fi nici deductivă, nici inductivă, cum spunea, foarte pertinent I. Berlin 212, gânditor pentru care "textura generală a experienței constituie fundamentul cunoașterii"213, urmând linia empirismului britanic. De asemenea, Ranke respingea ambele metode în scrierea istoriei: inducția și deducția. Istoria nu se situează
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
prin care individul se desprinde de materialul concret, putându-se axa pe abstracțiuni. Pe lângă operarea nuanțată cu clase de obiecte și cu relațiile dintre ele (stadiul anterior), se naște acum posibilitatea operațiilor cu operații. Aceste achiziții permit câștigarea dimensiunii ipotetico - deductive a gândirii, ceea ce are ca urmare inversarea raportului între planurile gnoseologice. Dacă până acum, drumul cunoașterii ducea obligatoriu de la real către posibil, acum posibilul devine categoria supraordonată. Drumul gândirii de la posibil către real este deschis, realul fiind una dintre variante
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
rolurilor sociale . Independența crescândă duce la primele gânduri privind identitatea. Preocuparea față de prezentarea de sine și rolurile de sex este mai mare decât cea pentru orientarea vocațională. Stadiul dezvoltării cognitive: debutul operațiilor formale. Crește abilitatea de analiză mentală, de testare deductivă a ipotezelor. Stadiul dezvoltării morale: tranziția către moralitatea cooperării. Crește posibilitatea de a gândi regulile drept înțelegeri mutuale flexibile. Regulile ”oficiale” sunt încă ascultate din respect față de autoritate sau din dorința de a-i impresiona pe ceilalți. Factori generali în
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]