738 matches
-
conceptual care a dezvoltat numeroase metafore orientaționale ce permit prezența opozițiilor interior-exterior, centru-periferie, sus-jos: arie cardiacă, arie auditivă etc. IV.1.3. Analogia de caracteristică intrinsecă Trăsăturile părților corpului omenesc sunt asemenea trăsăturilor casei romane/ grecești. Este un model cognitiv, deductiv deosebit de productiv în nomenclatura anatomică și în medicină. Modelul greco-latin a dezvoltat un sistem unitar și coerent de concepte medicale în baza a numeroase caracteristici intrinseci care exprimă: a. Dimensiunea redusă Înțelegerea componentelor organismului se realizează prin analogie, până la cel
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
manifestă inteligența și conștiința de sine: - producerea tehnologică de artefacte unice; - transmiterea de informație de la o generație la alta prin comunicare; - acțiunile se bazează pe raționamente abstracte, pe capacitatea de a gândi abstract; - capacitatea de a face raționamente inductive și deductive; - desfășurarea de activități artistice cu caracter neutilitar și care au ca rezultat creații unice. Toate aceste capacități au fost observate la om și dovedite științific. În schimb, nu se poate susține științific că le-am întâlnit și la vreo altă
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
cu referințe explicite; textul rămâne centrat pe temă, fără divagații, informațiile adiacente și sursele exacte fiind precizate în note de subsol sau în note finale; informațiile/ideile și implicit paragrafele sunt ordonate logic (demers inductiv - de la simplu la complex, sau deductiv - de la general la particular) și/sau cronologic (în suc cesiune temporală/cauzală); - secvența finală este construită ca paragraf de închidere care reformulează tema și rema întro sinteză ușor de memorat de către receptor. Particularități ale discursului informativ: - prezintă informații obiective (definiții
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
reducerea la absurd etc. Tipurile de argumente utilizate mai frecvent sunt: - argumentele logice: se adresează rațiunii, apelând la operațiile fundamentale ale gân dirii (analiza, sinteza, comparația, generalizarea, abstractizarea și concretizarea), eviden țiind categoriile adevărat/fals cu ajutorul diverselor tipuri de raționamente (deductiv, inductiv, analogic sau prin inferență); - argumentele psihologice: vizează mentalități, concepții, prejudecăți, stereotipii de gândire (argumentul autorității, cel al informației creditabile, al modelului funcțional etc.); - argumentele etice: fac apel la valorile morale, susținând ipoteza/teza prin discriminări de tipul bine/rău
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
discursul este obiectiv și impersonal, fără abateri de la normele limbii literare; tipurile de texte specifice sunt cele demonstrative, explicative și argumentative, informative și ex plicative, asertive, polemice etc.; - dezvoltarea componentei informative se realizează prin demersul logic (raționamente de tip inductiv, deductiv etc.), printrun aparat critic complex, verbal sau figurativ: citate, observații, note, în subsolul paginii sau la sfârșitul capitolului, informații bibliogra fice, tabele, scheme, figuri ilustrative etc.; - nivelul lexicosemantic se caracterizează prin limbaj denotativ, cu termeni științifici/teh nici (neologisme de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a epocii, cea a marilor economiști clasici: Smith, Ricardo ș.a. Aceasta din urmă se distingea mai ales prin: un cadru instituțional precis, constituit de piețele concurențiale pe care se întîlnesc producători și consumatori mînați de propriul lor interes; metodologia sa deductivă (raționamente abstracte, încercări de a formula legi, nu se pleacă practic de la realitate); caracterul său universalist, cosmopolit (legile economice sunt presupuse ca valabile în toate locurile și în toate timpurile, diferențele de structură dintre țări fiind neglijate). Față de această gîndire
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
este susceptibil de a fi demonstrat. Ca atare, axiomatica, în accepțiunea ei de bază, reprezintă un corpus de concepte nedefinibile sau un ansamblu de propoziții nedemonstrabile declarate ca fiind valide sau adevărate și antrenate în construirea teoriei printr-o metodă deductivă. Axiomatica implică definirea statutului elementelor componente ale unui demers cognitiv, precum cel ipotetico-deductiv, care poate fi întreprins. Se pune astfel problema statutului ontologic al acestor elemente primitive și a naturii opțiunilor pe care le oferă, dacă sînt materiale sau ideale
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și tratare a datelor lingvistice (chestionare/ prelevare, tratare manuală/ automată), a tipului de date lingvistice cu care se lucrează (orale/ scrise/ audio-vizuale, autentice/ "fabricate"), a statutului corpusului (obiect/instrument de analiză), a raportului dintre corpus și obiectivele analitice (demers inductiv/ deductiv). Studiile pe corpus, în special cele de mare întindere, stocate de obicei în format electronic, au la bază diverse metodologii, dintre care cele mai cunoscute sînt statistica lingvistică și lexicometria. Amploarea unor astfel de analize a generat apariția unor curente
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cuprins în sfera lui. Această relație relevă, în cazul discursului științific și al discursului filozofic, un rezultat la care a ajuns gîndirea în procesul cunoașterii, prin reflectarea și interpretarea stărilor de fapt oferite de realitate. Maniera de alcătuire a discursului deductiv nu urmează o schemă unică nici măcar în cazul stilului științific, cel mai apropiat din punctul de vedere al structurării de rigorile logicii. O situație specială este reprezentată în acest caz de derivarea unor ipoteze pornind de la o teorie, ipoteze care
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ipoteze pornind de la o teorie, ipoteze care, atunci cînd nu-și dovedesc valabilitatea, sugerează o restrîngere a domeniului de aplicare al teoriei. În unele tipuri de discurs, îndeosebi în discursul literar, relația dintre cuvinte stabilită printr-o organizare de tip deductiv nu este întotdeauna cea dictată de regulile logicii și ale științei, fiindcă, în cazul unor figuri de stil (metaforă, metonimie, sinecdocă), rezultanta deducției este o relație în care elementele antrenate (semnul includent și semnul inclus) pot avea rolurile inversate. Există
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
două elemente: genul (proxim) și diferența (specifică). Avînd un conținut mai bogat decît genul, prin adăugarea diferenței, definitul are o sferă mai redusă decît el, încît este una dintre speciile lui, și, în acest context, definiția se înscrie în maniera deductivă de realizare a cunoașterii. Definirea, actul de a realiza definiția, este una dintre formele de explicitare a formelor limbii cu propriile mijloace, care primesc statut metalingvistic atunci cînd alcătuiesc expresia ce reprezintă definitorul. Funcția definiției este de a preciza semnificatul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
opinie în mod evident inadmisibilă, de vreme ce latura cognitivă este întotdeauna corelată cu cea lingvistică (discursivă). Din perspectiva logicii elementare, argumentația ar fi o formă "slabă" (din punct de vedere logic) a demonstrației, căci pleacă de la premise probabile articulate prin forme deductive considerate valabile. În această perspectivă, argumentarea ar fi orice susținere prin argumente a unei opinii, în vreme ce demonstrația este o dovedire care poate uza atît de argumente logice, cît și de probe materiale (uneori obținute experimental). Din punctul de vedere al
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
al contextului. V. axiologie, context, etnometodologie, formație discursivă, reprezentare. GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN IMPLICARE. Termenul implicare desemnează o relație logică între două sau mai multe propoziții printr-un proces inferențial deductiv. Implicarea este adevărată dacă și numai dacă este adevărat "non (P și non-Q)". Pe baza relației logice reprezentată de implicare, prin care un concept devine legat de alt concept, obținem informații logice care, alături de informațiile enciclopedice și de informațiile lexicale
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
A. Fodor, modulul lingvistic este cel care furnizează forma logică a enunțului, adică suita structurată de concepte ce servește drept intrare (bază inițială) în procesul de interpretare pragmatică a enunțului de către sistemul central de gîndire. Această interpretare se realizează pe cale deductivă și are ca premise forma logică a enunțului și contextul. Ca atare, modulul lingvistic acoperă domeniile fonologiei, sintaxei și semanticii, furnizînd forma logică a enunțului, iar sistemul central al gîndirii, realizînd interpretarea pragmatică a enunțului, oferă forma propozițională a lui
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
critică la argumente și contraargumente în conversație, dezbatere, discurs public și mass-media. 5. Participarea la luarea deciziilor și la rezolvarea problemelor comunității. 5.1. Stabilirea unor corelații între întemeierea deciziilor, acțiune și consecințele acestora; 5.2. Utilizarea unor raționamente adecvate (deductive și nedeductive), în luarea deciziilor; 5.3. Participarea civilizată și argumentată la dezbateri în viața socială. În proiectarea lecției, raportarea la competențele specifice, în comformitate cu tema care urmează a fi parcursă, devine esențială în realizarea finalității fiecărei discipline socio-umane
Caiet de practică pedagogică pentru discipline socio-umane by Melentina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/465_a_1314]
-
unitate tematică care vizează anumite obiective și presupune continuitate în alegerea tipurilor de activități de învățare și o finalizare prin evaluare. În cazul disciplinei Logică și argumentare, unitățile de învățare sînt conținuturi tematice precum: noțiunea; propoziția neanalizată; propoziția aristotelică; inferențe deductive imediate; inferențe deductive mediate; inferențe deductive mediate cu propoziții neanalizate; demonstrația; argumentarea. Proiectul unității de învățare poate cuprinde, pe verticală, șase elemente. 6. PROIECTE DE LECȚIE Proiect de lecție Data: Clasa: Obiectul: Logică și argumentare Tipul lecției: predare-învățare Tema: Raporturile
Caiet de practică pedagogică pentru discipline socio-umane by Melentina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/465_a_1314]
-
vizează anumite obiective și presupune continuitate în alegerea tipurilor de activități de învățare și o finalizare prin evaluare. În cazul disciplinei Logică și argumentare, unitățile de învățare sînt conținuturi tematice precum: noțiunea; propoziția neanalizată; propoziția aristotelică; inferențe deductive imediate; inferențe deductive mediate; inferențe deductive mediate cu propoziții neanalizate; demonstrația; argumentarea. Proiectul unității de învățare poate cuprinde, pe verticală, șase elemente. 6. PROIECTE DE LECȚIE Proiect de lecție Data: Clasa: Obiectul: Logică și argumentare Tipul lecției: predare-învățare Tema: Raporturile dintre noțiuni Obiectivul
Caiet de practică pedagogică pentru discipline socio-umane by Melentina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/465_a_1314]
-
și presupune continuitate în alegerea tipurilor de activități de învățare și o finalizare prin evaluare. În cazul disciplinei Logică și argumentare, unitățile de învățare sînt conținuturi tematice precum: noțiunea; propoziția neanalizată; propoziția aristotelică; inferențe deductive imediate; inferențe deductive mediate; inferențe deductive mediate cu propoziții neanalizate; demonstrația; argumentarea. Proiectul unității de învățare poate cuprinde, pe verticală, șase elemente. 6. PROIECTE DE LECȚIE Proiect de lecție Data: Clasa: Obiectul: Logică și argumentare Tipul lecției: predare-învățare Tema: Raporturile dintre noțiuni Obiectivul general: utilizarea corectă
Caiet de practică pedagogică pentru discipline socio-umane by Melentina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/465_a_1314]
-
unui silogism prin: legile generale, legile figurilor, diagrame Venn, reducere directă și reducere indirectă; recunoașterea validității unui silogism după diagrame Venn, după schema silogistică. De asemenea se vor realiza exerciții de identificare a structurii logice a diferitelor tipuri de inferențe deductive mediate; exerciții de alcătuire a inferențelor deductive mediate, pornind de la o schemă inferențială validă; exerciții de alcătuire a unei inferențe deductive mediate, pornind de la o propoziție compusă; exerciții de precizare a concluziei pentru o conjuncție de propoziții date ca premise
Caiet de practică pedagogică pentru discipline socio-umane by Melentina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/465_a_1314]
-
diagrame Venn, reducere directă și reducere indirectă; recunoașterea validității unui silogism după diagrame Venn, după schema silogistică. De asemenea se vor realiza exerciții de identificare a structurii logice a diferitelor tipuri de inferențe deductive mediate; exerciții de alcătuire a inferențelor deductive mediate, pornind de la o schemă inferențială validă; exerciții de alcătuire a unei inferențe deductive mediate, pornind de la o propoziție compusă; exerciții de precizare a concluziei pentru o conjuncție de propoziții date ca premise; exerciții de identificare a tipurilor de erori
Caiet de practică pedagogică pentru discipline socio-umane by Melentina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/465_a_1314]
-
după schema silogistică. De asemenea se vor realiza exerciții de identificare a structurii logice a diferitelor tipuri de inferențe deductive mediate; exerciții de alcătuire a inferențelor deductive mediate, pornind de la o schemă inferențială validă; exerciții de alcătuire a unei inferențe deductive mediate, pornind de la o propoziție compusă; exerciții de precizare a concluziei pentru o conjuncție de propoziții date ca premise; exerciții de identificare a tipurilor de erori provenind din inferențe mediate nevalide sau injuste. În identificarea erorilor inferențiale se va lucra
Caiet de practică pedagogică pentru discipline socio-umane by Melentina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/465_a_1314]
-
argument (sau ceea ce Habermas numea verständigungsorientierten Handelns)22. În studiul lor asupra talk-show-urilor televizate, Sonia Livingstone și Peter Lunt au evidențiat cele cîteva moduri în care programele de discuții cu publicul desfid noțiunea dominant filosofică de raționalitate, provenită din logica deductivă potrivit căreia există un grup de proceduri formale de raționament ce exprimă reguli de inferență tacită privind adevărul sau falsitatea aserțiunilor, independent de conținutul sau contextul afirmațiilor 23. Urmîndu-l pe Wittgenstein cu a sa Philosophische Untersuchungen, Livingstone și Lunt apără
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
înțelege natura numai prin experiență, adică prin ce observă simțurile, și activitate mentală. Astfel se ajunge la axiome; în afara lor omul nu are nici cunoștințe, nici putere". Am putea conchide că diferența dintre cei doi filosofi se reduce la rațiunea deductivă carteziană, față de rațiunea inductivă baconiană. Dar ar mai trebui adăugată o diferență; certitudinea despre adevăr, care, în modelul cartezian există, în timp ce Bacon vorbește despre un imens progres în apropierea de adevăr, fără ca acesta să fie atins. La aceste două păreri
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
fericirea și bucuria de a ajunge la adevăr. Bacon moare în mod stupid, contractând o pneumonie în cursul "experimentării" efectului de păstrare a cărnii prin înghețare. De la acești trei filosofi, spiralogia biomedicală adoptă bucuria de a descoperi adevărul prin rațiunea deductivă și inductivă a experimentului, ca pârghii care urcă cunoașterea și conștiința pe spiralele progresului științific în biomedicină și în restul domeniilor. Spiralogia biomedicală 1. Spira anatomo-fiziologică Andreas Vesalius (1514-1564), marchează epoca anatomică a medicinei. Născut la Bruxelles, pe atunci parte
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
fiecare copil permit modelarea strategiilor de predare învățare-evaluare așa încât climatul educativ în care se realizează învățarea să fie pozitiv (motivant, deschis, bazat pe cooperare, respect reciproc, aprecieri sincere). • Metodica cercetării Metodica cercetării cuprinde: metodele pentru recoltarea faptelor, demersul logic (inductiv, deductiv), eșantionul (clasele, numărul de elevi, sexul, vârsta, mediul de proveniență) și în unele cazuri eșantionul de control (martor). Tendința utilizării unilaterale a unei singure metode ca și convingerea că unele sunt infailibile trebuie evitate. Cu toate că observarea și experimentul sunt modalități
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3065]