672 matches
-
pe cetățenii bine cunoscuți ai Atenei pentru comportamentul lor din timpul Războiului Peloponeziac și de după. Aluzii din textele pieselor, întărite de erudiți antici, sugerează că Aristofan a fost adus în fața tribunalului de mai multe ori de către Cleon, sub acuzația de defăimare a Atenei în prezența străinilor; cât din aceste afirmații este adevărat nu putem ști cu exactitate. „"Broaștele"” a primit onoarea fără precedent de a fi reprezentată a doua oară. Conform unui biograf care a trăit posterior evenimentelor, Aristofan a primit
Aristofan () [Corola-website/Science/308468_a_309797]
-
că publică un text defăimător, ori se oferă să se abțină de la publicarea lui sau să împiedice publicarea acestuia". Având în vedere că informațiile cu care se șantajează sunt adevărate, publicarea acestora nu ar fi o infracțiune în sine, ca defăimarea, în schimb, infracțiunea începe în momentul condiționării dezvăluirii sau tăinuirii acestora. Cei care au fost victimele unui accident rutier sau rudelor acestora li se poate întocmi dosar penal dacă vor încerca să "stoarcă" bani de la vinovatul accidentului. Solicitarea de sume
Șantaj () [Corola-website/Science/320113_a_321442]
-
fost înlocuită cu una civilă ("kōtō keisatsu"), care avea o armată întregă de informatori (care i-a ajutat să prevină o repetare a incidentelor din martie 1918) și care se ocupa și de cenzură, subiecte de prim interes fiind: lèse-majesté, defăimarea instituțiilor coloniale, ideologie radicală, naționalism coreean. De exemplu, filmul regizorului și actorului coreean Un-gyu Na "Arirang" (1926), film care ataca direct ocupația japoneză, a a fost interzis, la fel ca și multe piese de teatru. Revoltele din cauza penuriei de orez
Coreea în perioada ocupației japoneze () [Corola-website/Science/315256_a_316585]
-
din 17 iulie 1940 se arăta că "„un puternic curent antisemit și-a făcut loc în sânul armatei” " și că "„numai printr-o puternică disciplină morală și militară nu-și i-a avânt spre a rezolva - prin sânge - insultele și defăimările aduse armatei și familiilor lor de către cei de care până mai ieri erau exploatați și care azi se prezintă oprimați ocupanților ruși”". Din telegrama GRANIȚA-140, nr. 13 919/2. VII. 1940, aflăm că "„În general armata și populația evacuată din
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
un criteriu estetic și n-ar constitui o literatură de durată. Atitudinea este îndreptățită față de inflația acestui gen de scrieri, ce s-a produs după 1989, primite prea entuziast și neselectiv. Prețuitul nostru coleg Ion Simuț, într-un recent articol (Defăimarea jurnalului, "R.l", 48/2004), crede că piața noastră literară a ajuns a fi saturată și expediază jurnalele și memoriile, tot cam neselectiv, în al doilea și al treilea rafat, "locul ce li se cuvine". El invocă atitudinea lui G.
Jurnalul unui cărturar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12133_a_13458]
-
din marile personalități pașoptiste "care n-a pregetat a se jertfi pentru obșteasca fericire a poporului și a țării". El își începe activitatea în 1830 cînd intră în viața publică odată cu tipărirea lucrării sale "Combaterea dizertației" - (Wiederlegung) - ca răspuns împotriva defăimărilor maghiarului Sava Tököly, care punea la îndoială autenticitatea limbii și istoriei poporului român. La activitatea cărturărească a lui Murgu se adaugă și faptul că a fost unul din deschizătorii de drum ai învățămîntului filosofic în limba română. În toată activitatea
Eftimie Murgu () [Corola-website/Science/303027_a_304356]
-
afirmațiile sau imputările care se referă la fapte sunt adevărate. Pe lângă proba verității, există și alte cauze justificative care se pot aplica infracțiunilor contra demnității unei persoane, cum sunt consimțământul victimei sau imunitatea judiciară. La fel, nu se consideră calomnie, defăimare sau injurie imputarea sau afirmația ce se face oral sau în scris de către părți sau reprezentanții lor cu ocazia dezbaterilor care au loc înaintea unei instanțe judecătorești sau disciplinare, dacă acea imputare sau afirmație era în legătură cu obiectul dezbaterilor și necesară
Infracțiunile contra demnității în România () [Corola-website/Science/325054_a_326383]
-
iar utilizatorii înregistrați pot în plus încărca (""upload"") videoclipuri pe YouTube, pot introduce comentarii și pot da note filmulețelor. Unele videoclipuri sunt disponibile doar pentru utilizatorii de peste 18 ani (de ex. videoclipurile cu conținut potențial ofensator). Încărcarea videoclipurilor care conțin defăimări, hărțuiri, publicitate sau materiale care încurajează crima este strict interzisă. Videoclipurile asemănătoare, determinate de titlu și etichete, apar pe ecran în dreapta jos. Încă din al doilea an al YouTube-ului au fost adăugate funcții care să ajute utilizatorii să posteze
YouTube () [Corola-website/Science/304518_a_305847]
-
curentului conservator. În 1890, criticul literar Ștefan Vârgolici și promotorul cultural Iacob Negruzzi au publicat eseul lui Iorga despre poeta Veronica Micle în revista "Convorbiri Literare". A participat la înmormântarea scriitorului Ion Creangă și a ținut un discurs public împotriva defăimării unui alt mare scriitor, dramaturgul Ion Luca Caragiale, acuzat nejustificat de plagiat de jurnalistul Constantin Al. Ionescu-Caion. A început să publice din ce în ce mai mult ca jurnalist de opinie în publicații locale și naționale de mai multe orientări, de la cele socialiste "Contemporanul
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
15 devembrie 1890, intitulat „The Right to Privacy.” Stimulat de supărarea provocată de publicitatea ofensatoare în jurul activităților sociale ale familei Warren, articolul sugera un nou concept juridic care urma să influențeze legislația viitoare.Plecând de la analogii cu legile privitoare la defăimare, la proprietatea literară și la ascultările clandestine, Brandeis a susținut că interesul central, chiar dacă nu formulat explicit, care este aparat în aceste domenii, este interesul în integritatea personală, „dreptul de a fi lăsat în pace”, care trebuie apărat de violări
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
mândră femeie. Știrbei a avut o covârșitoare influență asupra ei, dar n-a dominat-o niciodată. Numai Boyle a făcut dintr-însa ce a vrut." Personalitate complexă și puternică, regina Maria a fost supusă unor campanii sistematice de denigrare și defăimare, cele mai cunoscute fiind cea orchestrată de Puterile Centrale în Primul Război Mondial și autoritățile comuniste, în primii ani după al Doilea Război Mondial, campanii ale căror reminiscențe mai pot fi întâlnite și astăzi. Campania Puterilor Centrale (1914-1918) Încă din
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
-o în 1996 cu mențiunea expresă că exprimările cele mai excesive nu îl mai reprezintă și că le-a păstrat pentru a oferi cititorilor "„o mărturie veridică a convulsiilor sociale de la începutul anilor 1990”". Considerându-se ținta unei campanii de defăimare orchestrate împotriva sa, Patapievici a făcut plângere la CNA împotriva postului de televiziune Antena 3, el considerându-se portretizat într-o manieră falsă. Patapievici despre români și dragostea de țară: Totuși, referitor la dragostea de țară, în "Zbor în bătaia
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
să îi micșoreze prestigiul social (umblă desculț, îmbrăcat sărăcăcios, călărește un măgar prin piața publică, face lucruri pe care doar sclavii sau oamenii săraci le fac. Deși al-Tirmidhi recunoște că eforturile sale în acastă direcție nu au dat roade, atrage defăimarea din partea altor savanți religioși (""). Acuzele au fost de erezie, de corupere a oamenilor, pretenția de a fi un profet. Așa cum al-Tirmidhi recunoaște, aceste acuze și vorbe urâte au fost dincolo de ce ar fi putut să își imagineze. Al-Tirmidhi a fost
Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi () [Corola-website/Science/334100_a_335429]
-
Calomnia este o afirmație mincinoasă și tendențioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputația cuiva. Termenul este sinonim cu cel de defăimare. Calomnia era incriminată ca infracțiune în România potrivit art. 225 al Codului penal republicat în temeiul art. III din Legea nr. 140/1996 în Monitorul Oficial nr. 65 din 16 aprilie 1997, fiind definită ca „afirmarea sau imputarea în public
Calomnie () [Corola-website/Science/334898_a_336227]
-
privind noul Cod Penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 510 din 24 iulie 2009 și intrată în vigoare de la 1 februarie 2014, nu mai incriminează calomnia ca infracțiune. Republica Moldova se numără printre țările ce au înlăturat pedeapsa penală pentru calomnie, defăimare și insultă, în aliniere cu standardele europene, în 2005. Ulterior a fost modificat articolul 16 al Codului Civil cu privire la defăimare și au fost introduse o serie de criterii ce urmează a fi luate în considerare la stabilirea mărimii compensațiilor financiare
Calomnie () [Corola-website/Science/334898_a_336227]
-
februarie 2014, nu mai incriminează calomnia ca infracțiune. Republica Moldova se numără printre țările ce au înlăturat pedeapsa penală pentru calomnie, defăimare și insultă, în aliniere cu standardele europene, în 2005. Ulterior a fost modificat articolul 16 al Codului Civil cu privire la defăimare și au fost introduse o serie de criterii ce urmează a fi luate în considerare la stabilirea mărimii compensațiilor financiare pentru cauzarea daunelor morale.
Calomnie () [Corola-website/Science/334898_a_336227]
-
postbelică, Mrożek a fost unul dintre cei care au semnat o „scrisoare deschisă” destinată autorităților polone, susținând persecutarea unor lideri ai Bisericii, închiși de către Ministerul Siguranței Publice ( în polonă: "Ministerstwo Bezpieczeństwa Publicznego" sau "MBP"). A participat în acțiunile ce vizau defăimarea unor preoți catolici din Cracovia, din rândul cărora trei au fost condamnați la moarte în februarie 1953 de către guvernul comunist, după ce au fost acuzați fără dovezi de înaltă trădare (spionaj pentru Statele Unite), în urma unui proces ( "„proces księży kurii krakowskiej”"). Sentințele
Sławomir Mrożek () [Corola-website/Science/328108_a_329437]
-
evreiești, preferă un titlu mai puțin controversabil: "Contra creștinilor iudaizanți". Potrivit unor erudiți patristici, în secolul al IV-lea, opunerea unui punct de vedere deosebit era exprimat într-un mod retoric, denumit „psogos” (insultă), ale căror convenții literare constituiau în defăimarea adversarului într-un mod înverșunat; astfel, acești erudiți consideră că a-l trata pe Sf. Ioan Gură de Aur drept „antisemit”, este echivalent cu a folosi o terminologie anacronică, într-un context istoric necuviincios, această opinie părând a juca pe
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
organizat de Organizația Miss Univers) după controversatele remarci a lui Trump despre imigranții ilegali mexicani din campania sa prezidențială din 2015. Trump a intentat ulterior un proces împotriva Univision cerând despăgubiri de 500 milioane de dolari pentru întreruperea contractului și defăimare. La 11 septembrie 2015, Trump a anunțat că el a devenit unicul proprietar al Organizației Miss Univers prin cumpărarea pachetului de acțiuni al NBC-ului și că el a soluționat procesele sale împotriva acestei companii de televiziune, deși nu era
Donald Trump () [Corola-website/Science/308771_a_310100]
-
numele de ), un fost episcop macedonean, ca . Reacția Bisericii Ortodoxe Macedonene a fost întreruperea tuturor relațiilor cu noua arhiepiscopie a Ohridului și împiedicarea episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe să intre în Macedonia. Episcopul Jovan a fost închis pentru 18 luni, pentru „defăimarea Bisericii Ortodoxe Macedonene și lezarea sentimentelor religioase ale cetățenilor localnici” prin distribuirea de calendare religioase și broșuri ale Bisericii Ortodoxe Sârbe. Există și o mică comunitate protestantă. Cel mai cunoscut protestant din țară este fostul președinte Boris Trajkovski. El provine
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
pus în fața steagului tricolor al Franței, țara sa de origine, inventatorul este trezit din nebunia sa și realizează marea greșeală pe care era să o facă. După publicarea cărții, Verne și editorul său, Hetzel, au fost dați în judecată pentru defăimare de către chimistul Eugène Turpin (1848-1927), inventatorul acidului picric, care s-a recunoscut în personajul Roch, lucru care i-a displăcut. Turpin a încercat să își vândă invenția guvernului francez care, în 1885, a refuzat-o, deși a cumpărat-o ulterior
În fața steagului () [Corola-website/Science/317591_a_318920]
-
-ul este greșit, iar semnătură nu este a ei. Ea a mai afirmat că tot acest scandal este menit să o discrediteze, înaintea alegerilor locale și parlamentare fiind convinsă că împotriva sa s-a declanșat o campanie de denigrare și defăimare cu atat mai mult cu cât numele ei era vehiculat că un potențial viitor ministru al educației. Ana Birchall este recunoscută pentru decizia de a proteja și delimită pe cât posibil viața de familie de viața publică din dorința de a
Ana Birchall () [Corola-website/Science/313792_a_315121]
-
educației. Ana Birchall este recunoscută pentru decizia de a proteja și delimită pe cât posibil viața de familie de viața publică din dorința de a asigura unui mediu de dezvoltare normală pentru copilul său minor. Astfel până la declanșarea acestei campanii de defăimare și denigrare viața privată a Anei Birchall nu a format subiect de dezbatere în mass media, Ana Birchall fiind cunoscută pentru activitatea și proiectele politice pe care le-a inițiat și promovat în special în zona socială (egalitate de șanse
Ana Birchall () [Corola-website/Science/313792_a_315121]
-
parlamentare, practic exact în ziua în care era confirmată drept candidată pentru un loc în Camera Deputaților, Ana Birchall a făcut obiectul unui alt scandal, pornit de reporterul Iosif Buble de la Antenă 1 confirmându-se astfel campania de denigrare și defăimare începută în iunie același an. Iosif Buble a lansat pe internet o înregistrare video, de 34 secunde, în care o femeie care aparent prezenta semnalmentele Anei Birchall și un bărbat necunoscut erau prezentați în ipostaze intime. Ana Birchall a negat
Ana Birchall () [Corola-website/Science/313792_a_315121]
-
pe Iosif Buble, procesul fiind pe rol la instanțele de judecată din România. Ana Birchall a câștigat atât în primă instanță cât și în instanță de apel procesul cu Iosif Buble. Instanță de judecată că reținut și condamnat campania de defăimare și denigrare desfășurată de Iosif Buble la adresa Anei Birchall și a familie acesteia prin răspândirea de informații și materiale false cu scopul de a îi distruge cariera politică. Interviuri
Ana Birchall () [Corola-website/Science/313792_a_315121]