611 matches
-
de șobolan pot fi văzute pe 99% dintre nucile descoperite în peșteri sau în diferite situri arheologice, ceea ce a dus la concluzia că șobolanul polinezian a împiedicat, practic, reproducerea acestor arbori. Acest lucru, plus faptul că multe zone au fost defrișate pentru a face loc noilor așezări au condus în cele din urmă la extincția palmierului din Râpă Nui acum circa 350 de ani. Arborele toromiro ("Sophora toromiro"), prezent cândva pe insulă, nu se mai regăsește în sălbăticie. Singurele locuri în
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
În urma excursiilor efectuate aici rămân numeroase deșeuri (sticle, PET-uri, pahare de plastic, ziare etc.). Nefiind spațiu turistic, nu există grupuri sanitare, iar turiștii de ocazie folosesc grotele și pesterile pentru a-și satisface necesitățile . Largi sectoare împădurite au fost defrișate de hoții de lemne. În plus, localnicii au început să fure rocă din pereții rezervației, folosindu-le pentru placarea la exterior a fundațiilor caselor, cu toate că roca este sfărâmicioasă și nu este indicată a fi utilizată în construcții. În prezent, din
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
se găsește scris „Ploești” și nu „Ploiești”. Potrivit unei alte legende, spre sfârșitul secolului al XV-lea, Ploieștiul era un mic cătun cu nouă case și un schit. Cătunul s-a extins prin lupta cu pădurea, locuitorii lui trebuind să defrișeze an de an noi bucăți din ea, pentru a înființa alte gospodării sau pentru a-și lărgi ogoarele. Amintirea acestui efort eroic a făcut ca urmașii lor, atunci când orașul a devenit municipiu, în perioada interbelică, să aleagă drept emblemă doi
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
din anul 1900 în prezent fiind întâlnit pe toate terenurile nisipoase dea-lungul ogașelor și împrejurul satelor. Dea-lungul satului Dunărea Mică, în jurul anilor 1930, în partea de apus a satului a apărut în mod spontan salcia și plopul. Pădurea a fost defrișată iar în locul ei a fost plantat plopul de origine canadiana folosit pentru obținerea celulozei, iar din anul 1975 a fost înlocuit cu salcie și rachită. În aceasta zonă cresc și multe specii de plante medicinale printre care se află mușețelul
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
XVIII-lea și al XIX-lea deoarece sunt înscrise pe resturi din vâsle europene. Orliac a calculat că lemnul tăbliței C (Mamari) a fost tăiat dintr-un trunchi de arbore de circa 15 metri înălțime, dar Insula Paștelui fusese demult defrișată de arbori cu asemenea dimensiuni. Analiza resturilor de mangal arată că pădurile au dispărut de pe insulă în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Roggeveen, exploratorul olandez care a descoperit insula în 1722, a descris locurile ca fiind „lipsite de
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
instituție culturală de prim rang, amenajată în cadrul unui monument istoric reprezentativ pentru arhitectură românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea, palatul regal Cotroceni. Între 1679 - 1681, pe dealul Cotroceni, pe malul drept al Dâmboviței, domnitorul Șerban Cantacuzino întemeiază o mănăstire, defrișând o zonă dens împădurita ce făcea parte din faimoșii codrii ai Vlăsiei. Legenda spune că Șerban Cantacuzino, urmărit fiind de rivalul Grigore Ghica care voia să îl asasineze, se adăpostește în codrii Vlăsiei și aici își promite ca daca va
Muzeul Național Cotroceni () [Corola-website/Science/308858_a_310187]
-
partea de nord a județului, în Câmpia Găvanu-Burdea, pe malul stâng al pârâului Zâmbreasca. La recensământul din 2002 avea o populație de 282 locuitori. Numele satului provine de la zăvoaiele de plopi de la marginea așezării, din lunca pârâului. Plopii au fost defrișați în anii '70. Cel mai apropiat oraș, Roșiorii de Vede, este situat la c. 30 de km (rutier) și 18 km (feroviar, prin intermediul stației de cale ferată Beuca). În linie dreaptă, capitala României, București, se află la aprox. 90 de
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
meleaguri, făcând parte din marii codri ai Teleormanului. Cele mai importante păduri ale comunei au fost: pădurea Popilor, Bobatea, Șapte-Boi, Piscului, Academiei (sau pădurea Bucovului) și Cracului. Au mai existat păduri și pe dealurile Strâmbei și Plescării dar s-au defrișat. Toate aceste trupuri de păduri se legau cu faimoșii codri ai Vlăsiei și țineau de la Dunăre până pe sub dealurile Costeștilor. Codrii Teleormanului cuprindeau arbori variați: fagi, stejari ( local numiți tufani), arțari, aluni, corni, tei, frasini, ulmi, jugaștri, salcâmi, ghiorghinari (porumbari
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
pod închis. Pe lângă funcția sa de locuire, cula este o construcție care îl apără pe proprietar nu numai de primejdia din afară, ci și de răzmerițele posibile ale propriilor supuși de pe moșie. Din această cauză, în jurul celor mai multe cule, terenul era defrișat pentru a nu permite apropierea nevăzută a atacatorilor de orice fel. În decursul timpului, culele au îndeplinit funcții diferite, cu caracter mai restrâns sau mai complex, deosebindu-se trei categorii: Când pericolul otoman a dispărut, culele nu-și mai aveau
Culă () [Corola-website/Science/316286_a_317615]
-
ce mărginește localitatea, precum și numele de BIRK mesteacăn în germană, dată de sași, la așezarea lor aici. Tradiția sașilor chiar spune că la venirea lor aici, colonizați de statul maghiar au găsit întinderi mari de păduri pe care le-au defrișat. Potrivit documentelor, grafia localității a fost următoarea: 1332 Pytula, Pycula 1348 Pechwle 1426 Petele 1465 Pethele 1645 Petelye 1824 Pelelye 1854 Petele, Birk, Petelea Prima atestare documentară a localității, de la care se împlinesc 665 de ani, se află într-un
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
pentru construirea unui mare aerodrom. La 13 iunie, Statul Major al Marinei a aprobat construcția unui aerodrom în acel loc, iar la 19 iunie, amiralul Inoue a inspectat zona înaintea demarării lucrărilor. A doua zi, soldații japonezi au început să defrișeze zona, iar la 6 iulie, un convoi de 12 nave a adus 2.000 de muncitori coreeni și japonezi plus 500 de soldați pentru a efectua lucrările. Paza de coastă de pe Guadalcanal și avioanele aliate de recunoaștere au observat eforturile
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
și esențială de autoapărare. Pe 16 martie 2003 Corrie făcea parte dintr-un grup de șapte activiști ai ISM (trei britanici și patru americani) care urmau să blocheze acțiunile de demolare cu buldozere. Israelienii afirmă că buldozerele primiseră ordin să defrișeze zona tunelurilor de moloz și tufișuri unde se ascundeau luptătorii Hamas și nu demolarea caselor. Joe Carr, membru ISM din Kansas City, Missouri, care s-a infiltrat în Israel cu acte false, pe numele de „Joseph Smith” pe perioada petrecută în
Rachel Corrie () [Corola-website/Science/306363_a_307692]
-
cu apă. Când atacurile se prelungeau, iar rezervele de apă erau pe sfârșite, refugiații din cetate ieșeau noaptea pe poarta principală și aduceau apa de la un izvor știut numai de ei. Pentru o apărare eficientă, pantele dealului cetății au fost defrișate, iar acolo unde ascensiunea se putea face ușor, au fost săpate șanțuri în stâncă. Atunci când aflau de apropierea unei armate dușmane sau de izbucnirea unui incendiu paznicii alarmau populația târgului prin bătăile clopotului din turnul de pază. Și astfel de
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
semnalate de istoricul Andrei Pippidi. Lia Brad-Chisacov e o bună cunoscătoare a spațiului cultural neogrec și a reflexelor acestuia în secolul XVIII și prima jumătate a celui următor în cultura română. Firește, este aici un domeniu pe care l-au defrișat generos mari înaintași, precum N. Iorga, dar înaintea lui chiar V. Alexandrescu-Urechiă, urmați de N. Cartojan, Dan Simionescu, Ariadna și N. Camariano, D. Popovici ș.a. Manuscrisul în cauză, datat 1786, e atribuit unui "francez", Le Roy, pe care editoarea de
O comedie nestiută a lui Rigas Fereos by Mircea Zaciu () [Corola-journal/Memoirs/17748_a_19073]
-
exploatare și mina de cărbuni “Concordia “, care aparținea aceluiași magnat, Friederich Czell si Fiii. Prima colonie muncitorească a fost înființată pentru tăietorii de lemne și a fost amplasată lângă cariera de piatră de lângă drumul ce urcă spre Holbav. Aceștia au defrișat pădurile din viitoarea incintă minieră, de pe locul terenului de fotbal de mai târziu, halda de steril și din viitoarea colonie. Tot ei au montat primul gater în incinta minieră pentru debitarea materiei lemnoase ce era necesară exploatării miniere. Primele construcții
Colonia 1 Mai, Brașov () [Corola-website/Science/298303_a_299632]
-
ei - Columbia, Brazilia și Guyana - protejează doar 31,7%, 18,5% și respectiv 2,2%. În ciuda acestor măsuri de protecție, în Venezuela se pierde o mare parte din pădurile ei tropicale foarte valoroase. Între anii 1990 și 1995, s-au defrișat mai mult de 2,5 milioane de hectare de pădure. Turismul din Venezuela este o industrie în plină dezvoltare, favorizată de mediul natural nemaipomenit pe care-l posedă țara. Creșterea numărului de aeroporturi a dus la venirea turiștilor străini, mai
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
-se de teren rezistă raidurilor maasailor. Kikuyu, de altfel, mai numeroși decât maasaii, se refugiază, de asemenea, în munți și păduri de teama atacatorilor. Kikuyu se extind spre nord, spre vest și sud ocupând ceea ce este azi Provincia Centrală, unde defrișază pădurile pentru a obține pământ agricol. Oricum, însă nu rezistă presiunii maasailor și pe la 1890, răpuși și de foame și de variolă, eliberează terenurile lor din Districtul Kiambu și se retrag spre nord. Maasaii, de asemenea, trec printr-o perioadă
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
și la câteva grădinițe, precum și acordând ore particulare de germană. Biografia ei este prezentată în volumul „Regele se înclină și ucide”. Volumul de debut, „"Niederungen"” - „Ținuturile joase”, a apărut în 1982, după o puternică confruntare cu cenzura care i-a „defrișat” simțitor manuscrisul, volumul fiind totodată premiat de Uniunea Tineretului Comunist la secțiunea "lucrări în limbile naționalităților conlocuitoare". Peste doi ani cartea a fost publicată și în Republica Federală Germania, exact așa cum fusese scrisă de autoare. Reacția autorităților din România a
Herta Müller () [Corola-website/Science/302876_a_304205]
-
Suprafața actuală a acestei păduri este de aprox. 100 ha. În secolul XIX avea o întindere de cel puțin 4 ori mai mare însă nevoia constituirii de pământ arabil promovată de proprietarii de atunci a făcut ca ea să fie defrișată masiv prin arendare pe 2 sau 3 ani investitorilor interesați de lemnul acesteia. Mare lucru nu s-a făcut cu acest pământ deoarece fiind lipsit de stabilitate, a provocat numeroase alunecări de teren așa că aspectul actual al acestui teren este
Brăhășoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301866_a_303195]
-
ajunul“ primului război mondial, mai exact, din 1912 / 1913 - București-România / 1916 - Zürich-Elveția, și până dincoace de cel de-al doilea război mondial), având în sinonimie sintagma de "modernism extrem" și, în antonimie, pe cea de "tradiționalism „recent“", este menită „să defrișeze jungla realului“, „să arunce“ spre noi țărmuri „fragilele punți“ de luare în stăpânire de către "arta cuvântului" (ori de către arte, în general) a unor „terenuri“ / „spații vitale“ încă necunoscute, „periferice“. Prin analogie, avangarda reprezintă „zona de șantiere periferice“ a unui „burg
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
dar și la apariția altora. Activitatea antropică prin modul de utilizare a terenului pe arealele defrișate și prin exploatările miniere modifică substanțial echilibrul și așa destul de fragil al acestor regiuni. Se pot observa versanți și culmi întregi care au fost defrișați recent sau în trecut, unul dintre exemple fiind Culmea Vâlnei-Groapa Oii unde pădurile au fost înlocuite în totalitate cu pășuni, fînețe sau livezi. Exemplele sunt din ce în ce mai numeroase în depresiuni acolo unde presiunea antropică crește prin risipirea gospodăriilor și exploatarea irațională
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
de construcție a cetății. Nu au fost identificate aici fortificații anterioare, rezultând că prima construcție fortificată datează din epoca domniei lui Petru I Mușat. Cercetările arheologice au determinat faptul că aici a existat un pâlc de pădure care a fost defrișat prin incendiere în vederea ridicării construcției. Datarea construcții se datorează și descoperirii câtorva zeci de monede de argint (toate emise de monetăria voievodului Petru I Mușatinul) în cel mai vechi nivel al cetății. Petru I Mușat a construit în Suceava un
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
dar după 1880 controlul a fost preluat de către francezi care au început să exploateze insula, folosindu-se de mâna lucru de aici pentru minele sale de pe insula Noua Caledonie. Orașul a fost întemeiat de către un cetățean francez, Ferdinand Chevillard, care a defrișat terenul pentru a crea cea mai mare plantație de pe insulă, însă în loc de aceasta a luat ființă orașul care la acel moment purta numele de Franceville, carte și-a și declarat independența la data de 9 august 1889. Principalele ramuri ale
Port Vila () [Corola-website/Science/324416_a_325745]
-
Karlsberg". Alți țipțeri s-au stabilit la Solca ("Solka") și la Voievodeasa (Fürstenthal) Ultimii coloniști au venit pe la 1829. Îndeletnicirea principală a țipțerilor colonizați în secolele XVII-XIX este prelucrarea lemnului. Pe Valea Vaserului, țipțerii plantau molid, aveau grijă de pepiniere, defrișau păduri, trimiteau plute pe apă la vale până la Sighet, Vișeu și Borșa, construiau plute pe apă, construiau drumuri și poduri de lemn. La muncile mai ușoare ajutau și femeile. Denumirea de țipțeri s-a extins de la primii veniți. în sec
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
prin grija mitropolitului Daniel Ciobotea. În prezent, Mănăstirea Agafton se află într-un amplu proces de restaurare. Peste drum de poarta de intrare în curtea mănăstirii se află o tabără de copii. Când a construit așezământul mănăstiresc, sihastrul Agafton a defrișat pădurea de pe o coastă a versantului. Pe măsură ce mănăstirea s-a extins, pădurea a continuat să fie defrișată tot mai mult, rezultând însă un dezechilibru local major. Amplasarea mănăstirii pe un deal cu o declivitate naturală a dus în timp la
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]