3,536 matches
-
peste afișe, cu beculețe și reviste, cu haine aruncate peste fotoliu, totul într-o dezordine perfectă; acum era nevoit să accepte pereții goi, întunericul impus de noile culori și de jaluzelele trase. Rămase pe canapea privind mereu în jur, roșul degajat de încăpere, mai cald sau mai rece, îi atenua simțurile și gândurile, îl făcea să pară pierdut într-un vulcan stins sau metamorfozat într-o inimă enormă ce-a încetat de mult să bată. Își întinse brațele și încercă să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
frână brusc, dar, trenul, duse mașina, șase sute de metri mai departe. Dezolare: pentru mecanic, și pentru cine a mai auzit de nenorocire; inclusiv, pentru membrii echipei de descarcerare, cărora le-au fost necesare mai bine de două ore, pentru a degaja tăblăria mașinii făcute zob, cu tot cu persoanele prinse înlăuntru, pentru a face nițică ordine în rămășițele dezastrului. Rateu cinegetic Alo, 112? Da, domnule colonel, noi suntem. Tu ești de tură, Ielule? Eu. Ce s-a întâmplat? O crimă. Ei, nu mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
acesta persistent, greu, gros. Miros de transpirație, de boli vechi, de respirație, miros de picioare, de urină, de unt rânced, miros de rogojini putrezite, de omletă arsă, de ceapă prăjită, de infuzie, caș, caca de copil, mirosuri pe care le degajă camera unui băiat ajuns la pubertate; duhori venite din stradă; mirosuri moarte sau în agonie, dar încă vii, păstrându-și fiecare individualitatea. Mai sunt multe altele, a căror origine nu se lasă decelată, dar ale căror urme au supraviețuit. Camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
aruncându-mi haina departe de mine și m-am dus să mă privesc în oglindă. Aveam obrajii în flăcări: erau la fel de roșii precum carnea care atârna în prăvălia măcelarului. Totuși, în ciuda bărbii dezordonate, aveam o expresie sublimă din care se degaja un adevărat farmec; ochii mei de bolnav erau obosiți, dureroși, copilăroși, dar, ca și când toate lucrurile grele, pământești, se topiseră în mine, fața îmi plăcea; încercam un fel de plăcere senzuală față de mine însumi. Îmi spuneam în fața oglinzii: „Răul tău e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Hermafrodit, da. Îți dai seama că succesul ăla nebun al eroului la fetele-gândăcițe cam cade în cazul ăsta... Las la o parte că nu vedeam în ruptul capului erotismul scenelor amoroase libărcești." Suna a luare peste picior subtilă, deși omul degaja onestitate. Eram debusolat. Ce argumente să mai aduc? Am încercat ceva: "Acum ne împotmolim în entomologie. Parcă scriitorii beneficiau de tot felul de licențe de-astea literare, nu? În fond, câți dintre eventualii cititori sau din posibilii spectatori ai filmului
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dă miros, ă? Trăznea, nu alta. Și apucă-te, Cateluțo, și șmotruiește, dășchide toate ferestrele să să facă corent, să iasă duhoarea dân casă..." "Ei, las', las' că nu si-a părut rău după aia...", surâde junele-prim seducător și insinuant, degajând o masculină siguranță de sine. Madam Cateluța strânge din buze, arborând o înaltă ținută morală. Căzu câteva clipe pe gânduri, după care hotărî brusc: Hai să plecăm d-aci, Vijulie, că nu-mi miroase dăloc a bine." "Păi, plecăm... asa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe goarnă, îți dai tu seama, e în al nouălea cer de mândrie și toată lumea-i mulțumită la maxim". "Ei, și cum adică? Crezi că cititorii nu-și dau seama că e manevră?" Nico-profesionista face o față din care se degajă o siguranță scîrbită: "Publicu' înghite. Da' știi cum? Pe ne-mes-te-ca-te! Hap-hap, uite așa." Bebe clatină a îndoială din cap. Tipa îi servește o exemplificare: "Uite: tu citești toate declarațiile fotbaliștilor, antrenorilor, patronilor de cluburi sau a mai știu eu cărui
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
al trebilor cool, de la fașionisme până la ce-i mai tare-n cultură, iar noi o să dăm ora exactă în lumea elitelor românești. Asta, desigur, în calitate de arbitru suprem al eleganței." Oftează, impresionată de propria-i viziune și de măreția ce se degajă din strălucitorul ei proiect: "Îți dai seama, Bebe?" "Îhî. Mișto!" * * * Aproape o oră făcusem de la mine, din Dristor, până la Universitate. Acolo oprise vajnicul Bebe, ca s-o lase pe Nicoleta să ia autobuzul până la fosta Scânteii, actuala Piață a Presei
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
începe să repete ritmat, încropind de un cântecel simplu: "Țonți-Țonți-Țonți, Țonți-Țonți-Țonți..." Era de-a dreptul încântată. Era mai isteață decât Dorinel, fără îndoială, ba pe deasupra vădea și anumite înclinații artistice. Cam rudimentare, ce-i drept. Dar Dorinel, în simplitatea lui, degaja un anume tip de onestitate. Acum stătea și o privea, dând senzația că s-ar gândi foarte preocupat la ceva, așa cum lasă impresia și o grămadă de oameni. Spre deosebire de aceștia, el chiar era încercat de oarecari dubitațiuni: "Auzi, bă, gândaco
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
trecuse dumneaei pe aici. Setea era de departe cel mai greu de suportat, așa că m-am grăbit în direcția recipientului. Noroc că avea dopul desfăcut! M-am suit până în buza lui oarecum amețit de tăria mirosului de busuioc ce se degaja din cele câteva fire puse de menajeră în termos. Am coborât cu grijă chiar pe tulpina uneia dintre plante și am băut pe săturate. Apa avea un gust nemaipomenit, dincolo de subiectivitatea uscăciunii din gâtlejul meu. Mai întremat, am pornit spre
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
când te-ai trezit cu mine acasă la gazda ta, ardeam de nerăbdarea de a te vedea. Este și acesta un nemaipomenit medicament: să revezi o persoană dragă. Ți se pare că renaști. Altfel simți că cerul nu se va degaja de nori grei, niciodată... Ceea ce nu-mi dă liniște este înstrăinarea ta. Te simt mai mult ca oricând, rece. Prea rece. Și nu-ți stă în fire să te comporți așa. Poate că ai pe altcineva, iar eu dau cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aprecie Gerard. Reprezintă salvarea unei lumi, Pruncu! - accentua Karin - tante zâmbind. 9. Îi promisese că într-o seară, își va invita prietenii aici, în salonul ei, ca să o cunoască tète-a - tète, iar ea să aibă ocazia de a se mai degaja și de a uita de boală. Lui Karintante îi surâse propunerea. Din momentul în care aflase că va avea musafiri, zilnic făcea ce făcea și se aranja și citea mult ca să aibă, zicea ea, antrenament la vorbit, pentru că va avea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
permit să afirm că răspunsul dumneavoastră a fost gîndit cu lobul drept. — N-am simțit nimic special, mărturisi colonelul suspinînd. — Nici nu era nevoie. Să vă explic: gîndirea există independent de creier. S-a demonstrat că energia pe care o degajăm sub formă de gînduri nu dispare, ci se depozitează În așa zisa Memorie Universală. Iar lobul temporal drept este un fel de interfață, un decodor care permite creierului să comunice cu „baza de date“, adică cu ceea ce numim Îndeobște lumea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de un tunet asurzitor. În urma lui a rămas un glob de fum, la fel de mare, dar, estetic vorbind, nu la fel de impresionant, care apoi s-a ovalizat, s-a aplecat Într-o parte și a Început să scoată protuberanțe de diverse forme, degajînd Împrejur un miros de sulf și ridicîndu-se Încet către plafonul noros. Planul exercițiului prevedea cu totul altceva. Era vorba de simularea unei debarcări pe insulă, În condițiile unui atac al aviației inamice. CÎteva șalupe, Încărcate cu pușcași marini și echipate
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
neglijat niciodată, nici dacă respectiva stătea Într-un scaun cu rotile și nu avea picioare. Amicul meu trebuie să fi Învățat câteva trucuri de la tatăl său, cizmarul cu vocea minunată și cu perciunii zburliți, sau poate că, pur și simplu, degaja un miros specific, de Anton la care, pe termen lung, nu rezista nimeni. Chiar și colericul nostru profesor de atletică și desen, domnul Maier (frunte tot timpul transpirată, mâini agitate), Îl lăsa să vină și să plece de la ore când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ale după-amiezei, în primăvara anului Patru. Pe straturile de pământ din fața blocului nostru se înalță flori cu tulpini timpurii. Ferestrele sunt larg deschise, lăsând să pătrundă în apartament aerul înmiresmat, plăcut al primăverii - aer încărcat de electricitatea pe care o degajă vitalitatea mamei: a terminat spălatul săptămânal și a întins rufele la uscat; a copt un chec marmorat, însângerând frumos de tot - oricum am da-o, tot la sânge ajungem! și la cuțit! - însângerând, dar, cu măiestrie vanilia cu jetul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să treacă de la ceea ce îi spunea el la decorul magnific al apartamentului. Era uimitor; în spațiul strâmt și înghesuit, cu o ușă dând direct în bucătărie, iar celelalte într-un coridor, Razza Rob reușise să creeze un decor aerisit, care degaja un sentiment de optimism estetic. Pereții, după cum observase Juniper, erau acoperiți cu hessian gri metalizat, exact materialul pe care ea însăși l-ar fi ales... Nu, nu era adevărat. Nimic din cele de mai sus nu era adevărat. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
paza complexului. Pentru protejarea eficientă a zonei de veci, împărații ceruseră sfetnicilor să născocească și să răspândească povești care să înspăimânte și să-i țină la distanță pe posibilii intruși și au izolat perfect mormintele. Palatul subteran al fiecărui mormânt degajă o atmosferă cel puțin misterioasă. Această stranietate este prezentă din plin în mormântul Ding, cel mai misterios dintre cele 13 morminte. Sute de ani nu a putut fi stabilită exact localizarea palatului subtern al acestuia. În luna mai 1956, arheologii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Xun sunt fluiere cu imagini de păsări, animale și figuri umane. Cea mai reprezentativă realizare este o figurină ce reprezintă niște cai foarte frumoși în culorile roșu și negru, având două capete, precum și un mânz realizat în mod voit exagerat, degajând însă forță și energie. Figurinele antropomorfe au o răspândire relativ mică și reprezintă, în majoritate, personaje din piese de teatru și mitologice. Setul de jucării cu reprezentările celor opt zei este cel mai răspândit. Fiecare figurină are o expresivitate artistică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mitologice. Setul de jucării cu reprezentările celor opt zei este cel mai răspândit. Fiecare figurină are o expresivitate artistică aparte, indiferent dacă personajul stă pe jos sau în picioare, este în mișcare sau static, grupul dă senzația de realism și degajă o atmosferă calmă. Grupul de figurine este realizat într-o armonie perfectă, cu o reproducere fidelă a fiecărui personaj, putând fi considerat drept o lucrare artistică de o veridicitate extrem de sugestivă. Cocoșul de lut din Baigou Cocoșul de lut din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de la început? A intrat pe tăcute, fără să bată la ușă? Era deja aici, ascunsă printre biblioteci? (Venea să se ascundă aici, spusese Irnerio. Vin aici să facă lucruri de nenumit, spusese Uzzi-Tuzii.) Sau e o apariție evocată de vraja degajată de cuvintele profesorului-vrăjitor? Uzzi-Tuzii își continua recitarea, și nu părea să se mire de prezența noii ascultătoare, de parcă ar fi fost acolo dintotdeauna. Nici nu tresare când ea, la o pauză mai lungă îl întreabă: — Și pe urmă? Profesorul închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Asta va fi, ordine! Sfînta ordine care duce la pacea socială și la măreția neamului." Și cu o forță neobișnuită lovi tava și paharul de zidul camerei, arătînd privirilor îngrozite ale directorului Mihail un pumn uriaș care se închidea încet, degajînd o violența înspăimîntătoare. "Aici, în mîna asta, o să strîng hățurile, să se știe că există un stăpîn!" Mihai Mihail se strecură pe lîngă trupul încremenit al prințului Basarab Cantacuzino, unul dintre acei prinți care nu doar nădăjduiesc, ci chiar vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
meu scris de mâna lui Mendel Osipovici. Nu, nu era o scrisoare de dragoste, ci conținea unele relatări despre semnificația unor poeme inedite, deci sugestii pentru tânara lui colaboratoare care Îi traducea În rusă poeziile. Și totuși din scrisoare se degaja o anume ambiguitate, „un patos corintic“, „un nemăsurat orgoliu tetrebic (ca să citez versurile sale). Numai că sufletul lui Mendel Osipovici nu era o taină pentru mine. Sunt convinsă, domnule, Încă sunt convinsă că, dacă ar fi fost vorba de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se smulg din alveole, văzu mai apoi micul ciotur, pentru câteva secunde ținut între dinții cleștelui și cercetat cu atenție de doctor, era întreg sau nu, slavă Domnului, era întreg! Căldarea aflată la îndemână era plină de tampoane înroșite ce degajau un miros fad, răscolitor. Era atunci vară, doctorul avea un halat cu mânecă scurtă, din porii proeminenți, roșietici de pe braț, ieșeau firicele firave de păr blonziu. Prin fereastra larg deschisă pătrundea către ei vuietul străzii. Cu scaunul rezemat de fișet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
voința lui, gândi Carmina, și, culmea are dreptul s-o facă. N-o să rămână nimic frumos pentru mine decât ficțiunea. Se întâlneau acum în bucătărie și dimineața. Nu-și vorbeau, mama ofta, tatăl scotea zgomote din gâtlej, încerca să-și degajeze faringele de flora depusă peste noapte. Carmina pleca prima cu pachețelul în plasă. Avea mult de mers. După ce ieșea din oraș intra în lanul de porumb, nemișcat din care, ici-acolo se înălța fum negricios ori de câte ori vreun tăciune pocnea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]