595 matches
-
cu alte două categorii gramaticale, aspectul și modul, expresie a perspectivei în care înscrie subiectul vorbitor acest raport. A. Dubla natură a timpului gramatical se reflectă în dezvoltarea a două categorii de timpuri, sub aspect semantic: • timpuri absolute, de natură deictică; • timpuri relative (de relație), esențial sintactice. Planul semantic al timpurilor absolute își are originea în raportarea directă a acțiunii verbului la momentul vorbirii: „Ieri am întâlnit-o pe Maria.”; sunt timpuri absolute prezentul, perfectul (compus și simplu), viitorul I. Planul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
într-un proces de solidarizare în parte asemănător cu cel propriu complementarității categoriilor de persoană și număr. Altfel spus, categoria gramaticală a timpului, ca o categorie centrală, este obiectivă, cu originea nucleului planului său semantic în timpul noțional, dar având natură deictică, este supusă și unui proces de modalizare, din perspective diferite, prin categoria (a) aspect și prin categoria (b) mod. ASPECTULtc "ASPECTUL" Spre deosebire de edițiile anterioare, noua ediție a Gramaticii Academiei, recunoaște între categoriile specifice verbului românesc și categoria Aspectului, pe care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gramaticală a timpului o categorie centrală a sistemului verbal, se pot interpreta cu mai multă îndreptățire termenii corelativi ai opozițiilor temporale din perspectiva variantelor modale: prezent indicativ, prezent conjunctiv, prezent imperativ - perfect (compus) indicativ, perfect conjunctiv etc. Categorie de esență deictică, expresie a atitudinii subiectului vorbitor față de conținutul mesajului, modul este, chiar mai mult decât timpul, și o categorie sintactică; o anumită variantă modală nu mai intervine în structura enunțului ca expresie a atitudinii subiectului vorbitor, ci impusă de exigențe ale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu subiectul (el/ei), se înscrie în opoziția sintactică singular/plural, datorită legii acordului: El (acesta, copilul) vine -sg./ Ei (aceștia, copiii) vin -pl. La persoanele I și a II-a, opoziția implică și dezvoltarea unor distincții impuse de componenta deictică. La persoana I, pluralul poate reprezenta pluralitatea protagonistului acțiunii verbale, reprezentat de locutor: „Vom merge la mare = $Eu spun că$$ Noi ® Eu și prietenii (copiii) mei vom merge la mare. sau poate reflecta asocierea interlocutorului la desfășurarea acțiunii verbale: Vom
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
n-am seceri, trebuie să mă duc zilele astea pe la gară să vedem cum îi fac rost de niște seceri...” (M. Preda) GENULtc "GENUL" Opozițiile interne ale categoriei gramaticale de gen, dezvoltate numai în planul expresiei, cu originea în plan deictic și în plan sintactic, caracterizează verbul la diateza pasivă. La persoanele I și a II-a, opozițiile de gen corespund unei opoziții referențiale, la nivelul subiectului gramatical, prin raportare - extralingvistică - la locutor/interlocutor. șEu, Mihai,ț am fost trimis la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
curente la categoria gramaticală a modului, infinitivul poate fi considerat, în primul rând, un termen neutru în organizarea acestei categorii, dar cum modul este o categorie gramaticală prin care se modalizează acțiunea verbului înscris în alte opoziții categoriale cu caracter deictic sau preponderent deictic: timpul și aspectul, persoana și numărul, diateza, el se impune ca termen neutru al tuturor opozițiilor categoriale. Sensurile concrete sunt generate prin aceste categorii din momentul trecerii infinitivului din sistemul lexical în sistemul gramatical. Însăși intrarea infinitivului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gramaticală a modului, infinitivul poate fi considerat, în primul rând, un termen neutru în organizarea acestei categorii, dar cum modul este o categorie gramaticală prin care se modalizează acțiunea verbului înscris în alte opoziții categoriale cu caracter deictic sau preponderent deictic: timpul și aspectul, persoana și numărul, diateza, el se impune ca termen neutru al tuturor opozițiilor categoriale. Sensurile concrete sunt generate prin aceste categorii din momentul trecerii infinitivului din sistemul lexical în sistemul gramatical. Însăși intrarea infinitivului în opoziții categoriale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este modul care, sub formă de adjectiv, denumește acțiunea suferită de un obiect.” (I, p. 228). Categorie gramaticală prin care subiectul vorbitor modalizează acțiunea verbului înscris într-o perspectivă temporală, modul adaugă încă o dimensiune identității specifice a verbului, condiționată deictic. Rămân înafara acestui proces de modalizare „modurile” nepersonale, întrucât reprezintă ipostaze atemporale sau ipostaze temporale absolute, iar, prin aceasta, își pierd caracterul deictic. Rămase în afara raportului cu situația de comunicare, aceste variante morfologice ale verbului situează unitatea lexicală pe care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acțiunea verbului înscris într-o perspectivă temporală, modul adaugă încă o dimensiune identității specifice a verbului, condiționată deictic. Rămân înafara acestui proces de modalizare „modurile” nepersonale, întrucât reprezintă ipostaze atemporale sau ipostaze temporale absolute, iar, prin aceasta, își pierd caracterul deictic. Rămase în afara raportului cu situația de comunicare, aceste variante morfologice ale verbului situează unitatea lexicală pe care o introduc în sistemul gramatical al limbii într-o categorie/clasă lexico-gramaticală de interferență: între verb (unitate lexicală cu o identitate marcată prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se înscriu ca unități lexicale. El duce o viață călugărească./ El trăiește călugărește. Identitatea lexico-gramaticală (de nivel I) de verb, substantiv, adjectiv, adverb etc. este fixată, în ambele planuri, prin modul specific în care se interferează dimensiunile semantică, sintactică, morfologică, deictică. Formele absolute infinitiv, gerunziu etc. se caracterizează printr-o reorganizare a interferenței acestor dimensiuni și la primul nivel, al categoriilor lexico-gramaticale (părți de vorbire), prin dezvoltarea unei „polisemii” specifice, și la al doilea nivel, al opozițiiilor categoriale (morfologice sau morfo-sintactice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
face parte verbul, prin sufixul tematic: „De uitat, n-am uitat nimica, tată.” (I. Creangă) SINTAXA VERBULUITC "SINTAXA VERBULUI" Identitatea specifică a verbului între celelalte categorii lexico-gramaticale (părți de vorbire) se întemeiază pe complementaritatea celor trei dimensiuni: • semantică - procesualitate/dinamism • deictică - temporalitate • sintactică - asumarea predicației Această complementaritate își are originea în modul specific în care se întrepătrund în planul semantic al verbului sistemul lexical și sistemul gramatical al limbii și determină gradul maxim de solidaritate (consubstanțialitate) morfologie-sintaxă, ceea ce face din verb
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aspect sintactic) prin el însuși: „ - A fost în urma noastră pe aici nenea Anghelache?/ - Da!” (I.L. Caragiale, I, p. 304) Identitatea distinctă a adverbului rezultă, ca și identitatea celorlalte clase lexico-gramaticale, din convergența în mod specific a celor patru perspective: semantică, deictică, morfologică, sintactică. Funcția semantică principală a adverbului este de a particulariza planul semantic general al unui verb: „El scrie El scrie frumos.” Adverbul caracterizează acțiunea exprimată de un verb sub aspect calitativ sau cantitativ, sub aspectul coordonatelor principale ale lumii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
planul paradigmatic al limbii prin termeni cu semnificanți deosebiți: bine (adverb - bun (adjectiv) sau pot fi actualizări diferite în planul sintagmatic al textului al unor acelorași termeni din planul paradigmatic al limbii: om corect (adjectiv)/scrie corect (adverb). Sub aspect deictic, adverbul se situează în sfera obiectului actului de comunicare, în mod absolut sau cu implicarea protagoniștilor și coordonatelor actului lingvistic. Adverbele corespunzând semantic adjectivelor sunt independente de situația de comunicare: „El merge repede.”, „Tu vorbești tare.” Adverbele care corespund adjectivelor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acestor adverbe se situează în planul paradigmatic al limbii; cu el adverbul vine în planul sintagmatic al textului, unde primește sensul concret. Adverbe pronominaletc "Adverbe pronominale" Adverbele pronominale sunt adverbe situaționale al căror conținut semantic concret este fixat de coordonate deictice (protagoniști, temporalitatea și spațialitatea comunicării lingvistice) și de coordonate ale textului - obiect al comunicării lingvistice. Sub aspect semantic, adverbele pronominale intră, alături de pronume, în clasa substituenților, iar sintactic, pot avea - și au cel mai adesea - întrebuințare anaforică: „Alături cu bordeiul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de voie de nevoie, c-o falcă-n cer și cu una-n pământ etc. Forme paralele de adverbetc "Forme paralele de adverbe" O caracteristică a planului expresiei adverbelor este coexistența unor forme paralele, dintre care una prezintă diferite particule deictice: -a, -le, -și: aici/aicea, atunci/atuncea, acum/acuma, alături/alăturea, de asemeni/de asemenea, de-a pururi/de-a pururea, de-a ascunsul/de-a ascunselea, pe furate/pe furatelea, iar/iarăși, acum/acuși, tot/totuși etc. CATEGORIA GRAMATICAL
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trei categorii pot fi: • termeni simpli: ah!, ei!, st!, hai!, iată!, cucu! • termeni compuși, mai ales, onomatopeele: gogâlț-gogâlț, hodoronc-tronc!, cotcodac!, tic-tac! etc. • locuțiuni: vai de mine!, ia te uită! 2. Interjecțiile sunt specifice comunicării pe cale orală. Din punct de vedere deictic, termenii afectivi aparțin sferei locutorului, manifestare a funcției expresive, în varianta ei emotivă: „-Of! jupânneșică, of! Ce-a fost, să nu dea Dumnezeu să mai fie!” (I. Creangă) iar termenii volitivi sunt orientați spre interlocutor prin funcția conativă: „-Hai și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
amu, ce-i de făcut? Hai să intrăm ici în ograda asta, zise Zaharia lui Gâtlan.” (I. Creangă) Prin modul specific de constituire și manifestare a „semanticii” lor ca semne lingvistice distincte în sistemul limbii și prin distincțiile de natură deictică, în raportul dintre limba orală și trecerea ei în limbajul scris, termenii numiți interjecție se pot grupa în două categorii: • interjecții (afective și volitive) • onomatopee 3. Din punct de vedere sintactic, specificul interjecției de clasă de semne lingvistice distincte în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ei în limbajul scris, termenii numiți interjecție se pot grupa în două categorii: • interjecții (afective și volitive) • onomatopee 3. Din punct de vedere sintactic, specificul interjecției de clasă de semne lingvistice distincte în sistemul limbii se constituie în continuitatea naturii deictice (apartenența la limbajul oral) și a trăsăturii prozodice (caracterul exclamativ) și întărește deosebirea dintre cele două categorii (subclase). Caracterul exclamativ al interjecțiilor asigură realizarea predicației prin intonație sau numai prin marcarea exclamativă a predicatelor. Realizează predicația prin intonație interjecțiile afective
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în loc de, în afară de, în jurul, cu excepția, cu tot (cu), înăuntrul, în ceea ce privește, în privința etc. Mai multe dintre locuțiunile prepoziționale rezultă din adverbe (locuțiuni adverbiale) care și-au schimbat propria categorie gramaticală prin intrarea în relație sintagmatică, enclitică, cu un articol hotărât sau particulă deictică: -(u)l, -a: înăuntru ® înăuntrul în jur ® în jurul în față ® în fața Forma de masculin sau de feminin a articolului depinde de genul substantivului din structura locuțiunii (în locul, cu excepția, în fața, în jurul) sau de înscrierea semnificantului adverbului în această opoziție de gen
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
constituenți) sintactici; sensuri independente de organizarea sintactică a enunțului; • sensuri sintactice, rezultând din intrarea unităților lexicale în relații sintactice; ele corespund funcțiilor sintactice determinate sau numai condiționate de aceste relații; • sensuri rezultând din opoziții interne specifice unor categorii morfo-sintactice, sintactice, deictice (cazul, diateza, timpul, modalitatea etc.), determinate de relații sintactice din structura enunțului sau de raportul dintre enunț și enunțare. Din cele trei categorii (straturi) de sensuri, primul strat se constituie în nucleul planului semantic al enunțului, indispensabil celorlalte două; sensurile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un enunț anterior (în altă parte a textului sau în alt text) fac parte tot din MD. Așa se explică de ce numeroase anaforice nu au un antecedent precis, identificabil în cotextul anterior și nici chiar ulterior, și că o expresie deictică este mai puțin definită prin zona referentului ei cît prin faptul că introduce o entitate nouă. Berrendonner definește MD ca fiind "ansamblul cunoștințelor împărtășite conștient de către interlocutori" (1983: 230) și orice interacțiune ca fiind un factor operator asupra MD, cu
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
să fie (re)clasate în domeniul reluărilor, împreună cu demonstrativele, cu anumite nedefinite și cu unele grupuri nominale definite (nivelele N4 și N6 din schema 3), în timp ce primele două persoane trebuie puse în relație cu posesivele și cu modalizatorii, cu clasa deicticelor și cu ansamblul domeniului enunțiativ (nivelul N7 din schema 3). În legătură cu subordonatele relative, B. Combettes notează limpede că: Proprietățile lor morfo-sintactice se analizează într-o gramatică a frazei; în schimb, rolul lor discursiv repartizarea conținuturilor exprimate și a presupozițiilor, din
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
tema, este, din punctul de vedere al enunțătorului, punctul de plecare al enunțului. Acest grup este mai puțin informativ, deoarece este înscris în cotextul unei reluări (un element deja citat este tematizat: fenomenul anaforei), sau înscris în contextul unui reperaj deictic legat de situația de enunțare. În cazul din urmă, elementul tematizat este absent din discurs, însă legat de contextul schimbului, prezent în situația de interacțiune sau presupus prezent în memoria enunțătorului sau co-enunțătorului. Punct de sprijin al enunțurilor, partea tematică
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
observă mai ales ștergerea a trei repetiții păstrate în ANC: "je vous salue" [vă salut], "et tout le long de ma route" [și de-a lungul întregului meu parcurs], "si vous saviez" [dacă ați ști]. Suprimarea din INT a adverbului deictic "maintenant" [acum] din "si vous saviez quelle confiance la France [...] porte maintenant vers vous" [dacă ați ști cîtă încredere își pune acum Franța în voi ] (ANC), este totodată o urmă de scoatere din contextul situațional al enunțării proprie scriiturii și
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
persoanei (cartea mea/ta/sa/noastră/ voastră), de la invocarea unei ființe absente sau a unui lucru (ultimul vers din poemul de Baudelaire T18, citat mai jos), pînă la numele de calitate (trădător, trădătorul ăla de X, zăpăcitul ăla de Y). • Deicticele spațiale și temporale care comportă o referință absolută (precisă sau vagă) sau o referință relativă la cotext (anaforică) sau la context (situațională). Înglobînd clasa ambreiorilor, această categorie foarte largă este formată din elemente care fac referire la situația în care
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]