349 matches
-
mă chinui le voi vedea și le voi descurca. Abia aștept să iau bani, să fac un schimb cu vreo persoană de aici și tu să ai bani mai mulți și să scapi de datoriile contractate aci. La dejun, am dejunat la Lemonidis cu Dandu Kirițescu care e la ei în pensiune. Semnalul stingerii m’a avertizat că peste o jumătate de oră se stinge lumina în întreaga casă, în oraș. Azi a bătut vântul; am făcut plaje totuși; era o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lăsat numărul de telefon; am telefonat la Adevărul; la ora 6, când scriu scrisoarea aceasta, nu venise nimeni. Cred că mâine va trebui să trec eu pe la redacție. 6) Am telefonat Sandei Oroveanu; avea lume; mi-a spus că a dejunat la Bosnieff Paraschivescu, cu mai multă lume între care și Mircea Berindei, că s’a vorbit extrem de mult de tine și că „Colette avea în programul săptămânii întâlnirea cu tine“. Va veni în cursul săptămânii să afle vești ample de la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
familie regăsită și adevărată am avut. Tot așa a fost și acum. S’a prelungit masa până la 4½; ai fost tot timpul cu noi și mi-am dat seama de ce calitate e afecția și interesul ce-ți poartă. Sâmbăta viitoare dejunez la ei. Fetița lor e adorabilă; seamănă mult cu Dora Moscuna, vioaie, frumoasă și inteligentă. Iubita mea, e ora cinci, o jumătate de oră mă mai desparte de supliciul ședinței; azi e Sf[ân]tul Dimitrie; Lina și Chirana s
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
eu am avut școală de la 8 ½ la 12 ½; am mai întârziat la școală, unde era călduț (am mai stat cu spatele la calorifer). Am ieșit apoi într’o burască tomnatecă, cu ploaie rece și tăioasă ca niște ace lungi, reci. Abia am dejunat, și a venit o elevă; apoi, de la 5 ¼ la 7 ¼, Maria; pe divanul tău, cu haina de blană pusă peste picioare, Maria a ascultat eterna Jeanne d’Arc, tradusă. Asta se cheamă lecții de franceză! Apoi, plângăreața d-nă Georgescu, rămasă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Carré“. Cred că și aceasta mă turbura, incertitudinea că-ți vor ajunge documentele esențiale. Făcusem pentru procurarea lor o sforțare atât de mare, încât își merita reflexul în bucuria ta. Acum e 12; stau la biurou și îți scriu. Voi dejuna mai devreme și voi merge la gară să văd plecând trenul care mi te-a luat. Și, dacă nu mi-ar fi frică de un început de extravaganță, aș duce doi trandafiri roșii pe care i-aș da unei fete
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
al suferinței pe care o aveam sub ochi și care părea că trimite un apel îngrijorat către puterile invizibile... Sala întreagă, executanți și auditori, toată lumea avea ochii în lacrimi, și cred că nimeni, cu emoția în gît, nu a putut dejuna ca de obicei la ieșirea de la acest concert de neuitat*. Viena continua să-și justifice reputația de pepinieră de subrete vioaie pentru operete de renume: Oscar Strauss cu Waltzer traum și Lehar cu Văduva veselă abia scrisă, erau cei care
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de altădată dejunuri rustice; Panu însă nu le putea suferi. Dezgustat de spectacolul ce-l avea înainte, declară că nu poate rămâne căci i se întoarce stomacul. De aceea se urcă în birjă și porni repede în oraș, spre a dejuna la Capșa sau la otel Bulevard. Democratul Panu erea foarte aristocrat în unele deprinderi. [bucureștiul pitoresc de altădată: ionică cobzarul] Între anii 1873 și 1890, dacă nu și mai departe, a circulat în București un oarecare cobzar cam cretin, care
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
închisoare și 500 lei amendă. [fuga lui panu din țară] Gheorghe Panu, dacă avea curajul părerilor, nu avea și curajul fizic, detențiunea îl înspăimânta, de aceea în mintea lui germină ideea fugii din țară. Două sau trei zile după osândă, dejunam la el, în strada Câmpineanu. Atunci îmi ceru părerea: să rămâie în țară și să facă osânda, ori să treacă granița? I-am răspuns categoric că trecerea graniței ar fi o mare greșeală și i-am pus înainte toate marile
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Paladi și Nicolae Nicorescu, amândoi deputați opoziționiști din Bârlad. — Cum e cu putință ca să fugă Panu? Cum se poate să facă această mare greșală? Pot să spun că am rămas cu gura căscată. Fugise Panu?! Nu știam nimic. În ajun dejunasem și petrecusem cu el, la ora 8 jum. ne despărțisem, știam că pleacă la Iași... dar atâta tot. Panu plecase din țară, dar nu-mi spusese nimic. Se destăinuise administratorului, dar mie, care eram nedespărțit de el, nu-mi spusese
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
cari luptă și dau piept cu dușmanul, niciodată un soldat care fuge nu va figura într-o apoteoză. De la gară, Panu s-a dus acasă însoțit de administratorul ziarului și de câinele său favorit, Clapan. Apoi, la ora 12 am dejunat la restaurantul otelului Union, împrejurul unei mese cu vreo 14 persoane. Panu merita mult mai mult, dar o rea inspirație îi sfârșise cariera. Marea lipsă a acestui om cu creier superior erea că nu avea curagiul să se supună sacrificiului
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
în tovărășia altor persoane mai simandicoase, iar pe vechii lui tovarăși mai golășei îi cam ocolea. Totuși, Drăgoescu - sau Drugoiu, cum îi spuneau intimii - își luă inima în dinți și se prezintă, într-o zi, la autorul Nopții furtunoase, care dejuna la birtul Enache, în companie. Drugoiu, nici una, nici două, îi cere cu împrumut 300 lei. Atunci Caragiale și-a luat un fel de aer solemn și făcu lui Drugoiu morală: — Bine, mă, Drugoiu, ce fel de prieten mi-ești tu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
este osândit. (Id., ibid., foiletonul XLVIII, AD., nr. 11904, 24 decembrie 1922, p. 1.) Pagina 95 Variantă mai amplă a „cazului“ George Panu, cu un dialog care e foarte puțin probabil să fi avut loc în realitate: Peste câteva zile dejunam la el acasă, în strada Câmpineanu. Deodată, de la oarecare glume, mă întreabă: — Tu ce zici, Costache, cum e mai bine: să stau în închisoare sau să plec din țară? Fără nici o ezitare i-am răspuns: — Nici nu mai încape îndoială
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
adunătură, o adevărată babilonie modernă. Iacob Negruzzi și eu, rătăciți în acest pustiu de lume, unde nu cunoșteam pe nimeni și nimeni nu ne cunoștea, am pus stăpânire pe o masă de pe terasa cazinului în fața mărei, unde în toate zilele dejunam și prânzeam mâncând stridii și ascultând zumzetul valurilor ce se izbeau de țărm și zumzetul convorbirei sutelor de oaspeți ce stăteau la masă odată cu noi. Peste zi ne preumblam adeseori pe malul mărei unde ne bătea în plin vântul răcoritor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu numele lui Eudoxiu de Hurmuzachi încadrat în negru și întovărășit de un necrolog foarte mișcător. Eu unul eram așa de trist, că mă hotărâsem să părăsesc Ostanda. În ziua aceea m-am dus la cazino mult mai târziu ca să dejunez, și după ce am frunzărit ceva, căci mi se tăiase pofta mâncărei, am stat acolo de urât, neștiind ce să fac, răscolind toate ziarele, fără să le pot ceti, când deodată, pe la oarele 3, văd doi francezi care lornetau 175 marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nu-ți vine să te scalzi, așa de bine te prevezi în el din cap pănă-n picioare. Într-un rând, făcând încunjurul lacului într-un vapor de plăcere, ne-am oprit la Lausanne la Hôtel du Beau-Rivage unde trebuia să dejunăm. Când am intrat în otel, am ramas surprinși de luxul ce am văzut; numai aurituri în toate părțile, numai catefele, numai covoare în care ți se îngropa piciorul. Ei, Iacobe! oare nu ne-or da afară de aici? zisei eu; întru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mărunțiș, Maria-Tereza." "Ei, nu..." "Ba da, categoric!" Trec pe dinaintea faimosului restaurant, care, pentru că-și păstrase tradițiile culinare și marele stil de altădată, e frecventat de elita bucureșteană. Dincolo de draperiile trase cu grijă, obișnuiții casei sunt cu siguranță pe cale de a dejuna în clinchetul paharelor de cristal. Play-boyul, specializat în vastele fresce istorice; chipeșul sexagenar, care se pregătește să interpreteze pe ecran rolul lui Burebista, regele mitic al strămoșilor noștri, dacii; poetul bețivan căruia chelnerii îi împrumută, după cum e cazul, o haină
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
asfalt, epuizată de atâta alergătură. Două englezoaice bătrâne mănâncă sendvișuri și comentează elementele de arhitectură ale catedralei. Un pictor care face portrete, momentan fără clienți - ultimul care l-a refuzat am fost chiar eu - , intră în vorbă cu „femeile care dejunează pe asfalt” și le spune ceva despre ornamentele celor trei uși de la intrare. Locul în care se află el, continuă pictorul c-un aer de cunoscător, e cel mai potrivit pentru a observa atent întreaga fațadă a edificiului. Englezoaicele îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sălbăticii nejustificate măreau ura tuturor. Pentru mine era o mare mulțumire sufletească să constat că poporul avea alte simțiminte decât unii boieri de care mă despărțisem de curând. Dar să revin la viața mea de toate zilele; la ora 11 dejunam, în zilele de post la 10 1/2, la stariție, apoi odihnă, citire în geamlâcul casei unde aveam lumină bună, la 6 prânzul, citire cu preoții și la 9 culcare, ca să nu abuzez de petrol, materie prețioasă și rarissimă. Seara
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
1937, p. 193.) dl. wangler Nu trecu mult și sosi d. Wangler, elvețianul de la Govora-Călimă nești, cu știri de la Vintilă, adică o telegramă, datată de la 30 mai: „Toți mici și mari bine, scrisoare“. Bineînțeles, scrisoarea nu s-a primit. A dejunat cu noi și ne-a spus că Eszterhazy a succedat lui Tisza, că Ionel a refuzat pacea fără anexiuni, că germanii sunt furioși. Venise, așa-zis, pentru a cumpăra stofe de la mănăstire. N-avea însă nevoie de pretext, căci germanii
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lui Costache, originalul și bunul Alexandru Cantacuzino, ne aduse un mic cozonac. Eram foarte atinși de acest dar, căci știam cât era de lipsit; în pachet, un mic bilet datat astfel: „8 ianuarie în loc de 26 decembrie din anul robiei 1918“. Dejună cu noi peste puține zile și ne-a citit câteva din articolele ce continua să scrie pentru Universul, sub numele Alca. Ziarul nu mai apărea, dar el, regulat, le redacta și le îngrămădea într un buzunar. Era, mai ales, un
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
că orizontul se luminase mult. [Ca un adevărat artist, prietenul nostru, foarte impresionabil, trăia în atmosfera deprimantă a amicilor lui și a soției greu lovite prin moartea fiului ei unic și mult iubit, Leon Palade.](Ibidem, p. 346.) În ajun dejunase la noi generalul Coandă și ne povestise conversația lui cu mareșalul Mackensen la o masă unde fusese poftit: 1. de[spre] austrieci - „o ghiulea ce târâm după noi“; 2. „bul garii stau gata să se încaiere cu turcii“; 3. „turcii
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fină și bine crescută. Cât pe aci să fac o gafă și să mă înființez la dejun la ora 1, cum e normal în Europa peste tot, însă la vreme mi se spune de un prieten, că polonezii obișnuiesc să dejuneze abia la ora 4 după amiaza. La masă mi se servește tradiționalul borș roșu de sfeclă, servit în cești fine. De altfel sfeclele mă urmăresc la toate mesele, dejun și seară. Se consumă sub toate formele: găluște, supe, pureuri, garnituri
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
debutat la ea, ca și Enescu, a cărui carieră mama mea a făurit-o. Copil fiind, eram uluit să-i aud pe Gounod ori pe Delibes cîntînd și acompaniindu-se la pian. Anatole France și Jules Lemaître veneau deseori să dejuneze la noi ca și Pierre Loti de cîte ori trecea prin Paris. Îl văd pe Renan venind să dea autografe pe cărțile sale, pe Leconte de Lisle cu craniul lui (un copil ca mine își închipuia cu greu că un
O carte somptuoasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8422_a_9747]
-
revistă obscură... Degeaba îi spuneam că e ca și cum s-ar fi scris despre el în Le Monde: lui îi plăceau textele lungi... Într-o primăvară friguroasă, cînd eram la Paris cu Ion Vartic, ne-am întîlnit cu Albert și am dejunat într-un restaurant luxos și gol de lîngă L'Etoile. Apoi ne-a dus, cu mașina lui argintie, joasă, marcă japoneză, la el acasă. Am urcat în apartamentul lui din Boulevard Bineau, a desferecat multele încuietori și-am intrat înăuntru
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
comandînd altceva, pește, și cerîndu-mi mie să i-l dezosez... M-am descurcat minunat, și acum, cînd descriu scena, îmi zîmbesc mulțumită: nu mai mîncasem niciodată un pește de forma unei frunze dolofane de ficus, dar, cu cîteva zile înainte, dejunînd pe rue Verneuil, cu Tacou și cu familia Balotă, proprietarul restaurantului dezosase la masă, în fața noastră, un asemenea pește; o demonstrație elegantă, cu gesturi sigure... Am imitat-o pentru Albert, iar el, flămînd, a putut în sfîrșit să mănînce. Îl
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]