378 matches
-
ferim de această greșeală, am inventat Regulamentul canonic, a cărui menire esențială este aceea de a numi și de a arăta, cu exactitate și în chip dogmatic, ceea ce suntem și ceea ce vom deveni. Să fie rigoarea noastră mai bună decât delăsarea călugărilor? Răspunsul meu îl știți deja." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 4. BELLA AVEA O SENZAȚIE de bine absolut inexplicabilă. Dacă punea cap la cap toate cele ce i se întîmplaseră în ultimii cincisprezece ani, de când abandonase
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
seama că nimic din ce se găsea între cei patru pereți nu mai era sănătos, totul era bolnav, viciat, putred. Tablourile scorojite de pe pereți, covoarele pătate, furnirul crăpat, rafturile și cărțile din bibliotecă acoperite de un strat gros de praf. Delăsare? Dezinteres? Atunci de ce n-ai avut curaj să i-o ceri pur și simplu în față, n-ar fi avut nici un motiv să te refuze, nu spuneai că nu-l mai interesează nimic? Cu atît mai mult trecutul său, uniformele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dar acest generos răgaz preliminar. Locuiam la un elegant hotel din partea luxoasă a orașului, bărcile și apa se aflau la un pas, ca și În ecranul ferestrei din cameră. Vreme excelentă, soare primăvăratec, turiști puțini, berechet timp de plimbări și delăsare. Nopți Înstelate, vinul excelent, atmosfera cordială. Ne așteptase la Veneția o prietenă italiană care ne dusese, În aceeași dimineață, să vizităm, abia acum cu adevărat, Ghettoul. Rabinul locului părea, mai curând, un civil tocmai ieșit, pentru o scurtă pauză, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
în mijlocul celor mai aprige încleștări. Un Hauptsturmführer73 atașat regimentului, întors dintr-un exercițiu de instruire comun româno-german, dăduse buzna în biroul comandantului fără a cere permisiunea și în termeni ireverențioși își manifestase nemulțumirea față de cele constatate în timpul aplicației. "Atitudine îndoielnică", "delăsare", "veleități de independență față de autoritatea germană"cuvinte aproape scuipate în fața colonelului de către discipolul lui Himmler și subliniate cu bătăi de pumn în masă. Dar ceea ce considera el cel mai grav erau zvonurile defetiste asupra desfășurării războiului care circulau nestingherit, fără ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
zi, într-o apatie pe care nu mi-o poate alunga nimeni și nimic. Nu vreau să mă întorc în Buzău, vreau doar să treacă orele și să mă culc. Dar trebuie să alung ceața mătăsoasă care mă protejează în timpul delăsării mele la catedră pentru a rezolva unele probleme de procedură. Atunci oalele redevin copii cu fețe urâte, îmbrăcați în pulovere roase la guler și mâneci, care scot pe gură aburi când răsuflă și își îndeasă bine pe cap căciulile croșetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
său. Am observat că avea un talent deosebit de a povesti și mi-a venit în minte milioanele de talente care s-au pierdut în anonimat de-a lungul timpului, talente ale unor oameni simpli care, din cauza vremurilor vitrege sau a delăsării lor, s-au pierdut pentru totdeauna. Domnul Sfedu era un om simplu, cu patru clase primare, de meserie cizmar. Chiar din clipa când a căzut în prizonierat și-a dorit să evadeze și să se întoarcă la viața lui normală
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a acelor idei. Dar cine s-o facă? Probabil că ar trebui să-i trimitem la plimbare pe toți cei cu luare de decizii și să-i înlocuim cu oameni competenți și incoruptibili din vestul Europei, care nu știu ce-i nemernicia, delăsarea, pasivitatea, dorul nesățios de înavuțire personală, care sunt oameni adevărați și nu căpușe. Vecinii lui Ion Creangă Trăia odată în „Valea plângerii”, așa cum îi plăcea lui Ion Creangă să spună despre mahalaua Țicăului din Iași, în care a trăit ultimii
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
era o evidență (ba mai mult, apărea drept o pervertire a gustului artistic, în comparație cu teatrul), Caranfil poate vorbi cu tandrețe și umor (subminat însă crunt de câteva secvențe de-a dreptul macabre) despre pasiunile și nebuniile din lumea filmului, despre delăsările și compromisurile celor mai slabi. Per total, Restul e tăcere e, pe lângă proaspătul Palme d’Or, semnul cel mai bun că cinematografiei românești începe să-i meargă chiar bine. Câteva filme foarte bune și multe alte „bonusuri“ cinematografice La California
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
excesivă cruzime o cumplită înțepătură, în repriza a treia, dată de sulița unui implacabil picador. Chiar de la distanța aceea se putea vedea că hotărârea și solemnitatea cu care mărșăluiseră cu o noapte înainte fuseseră înlocuite de o vădită dezordine și delăsare, dat fiind că picioarele păreau că le atârnă de parcă ar fi avut ghiulele de fier legate de glezne. Principalul aliat al tuaregilor din timpuri îndepărtate câștigase deja prima sa bătălie. Deșertul era un luptător foarte puternic, căruia nu prea-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
OPTIMISM De-ai ști, speranță, cât de rău îmi pare Că ai plecat discret de lângă mine, Eram în siguranță lângă tine, Dar te-am tratat cu multă nepăsare. E soarta omului când dă de bine Și se complace într-o delăsare, Cu greu avântul firav mai răsare De n-ai acea încredere de sine. În starea asta cam nedefinită Mă mai îndeamnă câte o dorință Să vindec rana-adâncă, nedorită. Că-n mine este totul cu putință Și fără de suspine ori regrete
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
-și poate permite să se arate liber, ca actor, în orice împrejurare. Vreau să spun cu asta că Brando avea stofă de mare cabotin, că și-a găsit foarte devreme - pentru că era bărbat frumos - o atitudine scenică de nonșalanță, de delăsare și lene (Brando a speculat faptul că este foarte leneș din fire) și cu asta și-a găsit definitiv ținuta de actor pe care a purtat-o constant de-a lungul carierei sale. Pe deasupra, pentru că era nu numai vedetă, ci
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
sub oglindă, o canapea de mahon. Speteaza, formată din trei semiovale, se termină cu un chenar de ghirlande. Pe canapea, o fată tânără - franjuri pe frunte, cârlionți în dreptul urechilor, cotul sprijinit de un coussin - un gest țeapăn, de lene și delăsare. Din fusta dreaptă îi ies gleznele ascuțite și ghetuțele de lac, cu toculeț și catarame argintate. Un scaun tras alături, lângă canapea. Așezat de-a latul pe el, picior peste picior, cu mâinile înțepenite molatic și stângaci pe spătarul rotund
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
important. Față de multe filme care se fac azi, Sztuczki (se pronunță Ștuchki) este cinema adevărat. LOCUL ACȚIUNII: un orășel polonez, căruia îi poți spune orășel, și nu sat, pentru că are clădiri cu mai mult de două etaje, dar într-o delăsare perfectă. Oamenii sunt săraci, distracții nu sunt în afară de o cârciumă cu terasă unde se poate și dansa. Un loc cum sunt multe în Polonia (ca și la noi). TIMPUL ACȚIUNII: azi, care e la fel ca ieri. Vara, cu aerul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
lasă în jur cadavre, ci doar nesiguranță și silă. Puterea lui stătea în plicurile albastre. Carmina se gândi să plece, simțea din nou că i se șubrezește încrederea... se temea de stările de amorțire, când se alarma de inutilitatea și delăsarea sa, când cădea într-o trasă de apatie imediat după o exaltare de câteva săptămâni timp în care reușea să citească și să acumuleze enorm, să se entuziasmeze ca în pragul unor decizii majore, să i se pară că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cei din jur cu toanele ei privitoare la curățenie. La ei în casă domnea un fel de indiferență, fiecare făcea cam ce avea chef să facă și în jur, pe obiectele casnice, pe mobile, peste tot se așternea evident comoditatea delăsării. De aceea Sidonia era acum în criză de timp, ar fi fost greu să acopere într-o zi, două, ceea ce amânase să facă săptămâni la rând era de-a dreptul imposibil dar măcar așa,la suprafață, să fure ochiul, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe pista de neuitat de la Hansen, unde pumnalul se oprea numai În fața câte unui upper cut de-al nostru, se numește azi Tulio Savastano și-și risipește harurile deloc comune În cumetria cea mai lipsită de substanță. Din această enervantă delăsare abia de izbutește, poate, să ne mântuie Scuipatu’ Brun, o energică vinietă laterală, o dovadă În plus a caratelor stilistice prin care strălucește H. Bustos. Dar nu-i totul numai lapte și miere. Cenzorul fin și elegant din mine condamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
uităm că mai sunt și altele la fel de importante” “Adică?” Faptul că nu este agreat de conducere, de colegi...” “Și de ce mă rog nu este agreat?” “Din diverse motive, tovarășe prim-secretar” “Concret!” “(Concret! Altceva mai știi?) Din câte cunoaștem, infatuare, delăsare, mania persecuției...” “(Pe dracu!) Cum se pot proba toate acestea?” “Iertați-mă, mult stimate tovarășe prim secretar dar, personal, nu cred că sunt necesare aceste probe, doar nu suntem la tribunal!” “Tovarășă Udrea, te poftesc să-ți dai seama cum
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
bine și de rău și scăpat de dulăii raiului și de toți zeii (cu excepția acelui Dumnezeu exotic mexican, care era și el destul de Îngăduitor și dependent de parfumuri orientale), mântuit de succes, speranță și sărăcie, În acel lung jgheab al delăsării, care duce, În ultimă instanță, doar la lacul artificial al morții. Doar existau atât de multe locuri unde te puteai dezintegra plăcut: Port Said, Shanghai, părți din Turkestan, Constantinopol, mările Sudului -ținuturi cu muzică tristă, obsedantă, și multe mirosuri, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
câteva asemănări suprinzătoare, pe lângă diferențe. Dați-mi voie să încep cu asemănările. întâi, există similarități legate de modul de viață din Republica de la Weimer și Statele Unite după războiul din Vietnam, până la cel împotriva terorii. Urmărirea nestăpânită a propriului interes și delăsarea în detrimentul moralității și al valorilor tradiționale au cauzat o reacție adversă în ambele societăți. în Germania, care a suferit consecințele Tratatului de la Versailles și ale hiperinflației, schimbarea a luat forma naționalismului social, pe când în Statele Unite s-a manifestat prin apariția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
să intre În prima clădire, ca și cum acolo ar fi locuit. Ajunsese la ușă Înaintea hoțului. Poate tupeul Îl va fi calificat drept prea neglijabil pentru a fi urmărit. Bărbatul nu părea să se simtă amenințat de nimeni. Lua de bună delăsarea, lașitatea lumii. Sammler, cu efort, deschise o ușă mare de sticlă, cu grătar negru, și se trezi Într-un hol gol. Ocolind liftul, localiză scările, urcă prima serie de trepte și se așeză pe ultima treaptă. Câteva minute de odihnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
astăzi, inclusiv în ceea ce privește cititul. Voluptatea lecturii nu a dispărut, din fericire, dar este chircită într-un colț din care destul de rar mai iese la iveală și se mai lasă recunoscută. Chiar și atunci când ne place o carte, un soi de delăsare sau un fel de moleșeală ori un lasă-mă să te las încep să funcționeze de parcă ar mai exista destul timp ca deliciul cititului să fie și el acceptat. De fapt ceea ce a dispărut este vizibilitatea plăcerii lecturii. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
tablou, cu rama zâmbind insipid și monoton privitorilor, amândouă deposedate de prieteni, de rude, de contextul lor de culori și sunete, cu pielea golită astfel de nuanțe, le poți confunda ușor sub numele generic de „babă” - mirosind a singurătate și delăsare. Și totuși, viața nu e un tablou pe care să-l poți privi obiectiv; ea are infinite nuanțe în care ei se împotmolesc și se încurcă: le sorb cu sete de bețivani, iar ele degajă un fel de feromon obscur
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
lase lucrurile alandala. Canapeaua rămânea nefăcută săptămâni Întregi, farfuriile nespălate și casa nedereticată luni de zile. Dacă se Întâmpla să-i pice vreun oaspete neașteptat, femeia strângea lucrurile aruncate claie-grămadă, iar peste canapea arunca o carpețică cumpărată de la moldoveni. Această delăsare n-o Împovăra, n-o deprima, ci o făcea să se simtă În largul ei... „Ai grijă, Îi arunca din prag răposata ei bunică, să nu te simți atât de În largul tău, Încât la bătrânețe să ajungi să crești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe Bernarda printr-o galerie debordînd de frunziș și de specimene de la tropice, care alcătuiau o adevărată seră. Geamurile galeriei cerneau o lumină aurită de pulbere și aburi. Suflul unui pian plutea prin văzduh, languros și tîrÎndu-și notele cu delăsare. Bernarda Își deschidea drum prin desiș Învîrtindu-și brațele de muncitor portuar ca pe niște macete. Eu o urmam Îndeaproape, studiind mediul și remarcînd prezența unei jumătăți de duzină de feline și a doi papagali În culori aprinse și de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
poate, plictisit de avalanșa de petiții ale atîtor suflete chinuite, nu-i răspundea. În timp ce Antoni Fortuny se topea În remușcări și supărare, Sophie, de cealaltă parte a zidului, se stingea Încetișor, văzîndu-și viața naufragiind Într-o boare de Înșelăciuni, de delăsare, de vinovăție. Nu-l iubea pe bărbatul pe care Îl slujea, dar simțea că Îi aparține, iar posibilitatea de a-l părăsi și de a-și duce copilul altundeva Îi părea de neconceput. Și-l amintea cu amărăciune pe adevăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]