2,083 matches
-
de poeme. Poeziile sale sunt pauze de respirație într-o activitate proteică, căi de întoarcere spre propriul sine și spre micile bucurii ale existenței. Volumul uimire/étonnement este relevant pentru exercițiile lirice ale autoarei. Viziunea estetică este impecabilă, totul emană delicatețe, inteligență, simț al proporțiilor, discreție, bun gust. Fiecare poem este o rugăciune șoptită, o celebrare in sotto voce a vieții, o permanentă revelație a minunilor care ne înconjoară și pe care cel mai adesea le ignorăm. Viața este o binecuvântare
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
Grațioase și sensibile, poemele Irinei Mavrodin sunt ele însele ca niște fire de păpădie. În preajma lor ai mereu sentimentul că cea mai mică mișcare greșită le-ar putea risipi farmecul în toate zările. De aceea ele, trebuie protejate cu toată delicatețea. Irina Mavrodin este unul din numele importante din literatura română a ultimelor decenii. Traducerile sale au dat versiuni românești de referință ale unor capodopere ale literaturii universale. Studiile și cursurile sale au dat multor critici mai vechi sau mai noi
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
preparate "din alifii nu tocmai onorabile". La antipodul acestor luptători cu pieptul bombat și privirea mereu încrezătoare în meritele personale, stau Kafka ori Musil, la care existența, ca și cărțile, se adună și se articulează cu mare lentoare, "cu infinită delicatețe". De sub masca de funcționar subaltern, din lăcașul minuscul al rotiței prinse în marele mecanism al Imperiului, Musil îi vede cu un ochi rău pe răsfățații zilei (clanul Mann, Zweig, Wedekind), frământând, în ce-l privește, o altă ambiție. Nu să
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
care sunt la fel de subiective ca și cele expresioniste. Diferența este doar una de manieră. Tablourile incluse în Strălucire și ruină nu sunt pictate în culori țipătoare, cu lovituri largi de penel. Grotescul cotidian este redat cu meticulozitate clinică, cu o delicatețe și transparență a straturilor de culoare ce amintește de arta maeștrilor de odinioară, de la începuturile picturii în ulei. Nicăieri nu este această tendință mai clară decât în opera lui Christian Schad (1894-1982). Spre deosebire de Grosz și Dix, Schad a fost total
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
acest volum de opere - nimic din impozantele Pléiades - care strânge textele în românește publicate de-un autor pe care-l împărțim, hélas, cu Franța și cu lumea. Prima secvență din volum e poezie. Elegii pentru ființe mici, din 1931. O delicatețe gravă, în versuri cu tăietură de doină, arată acest Ionescu liric. Rugăciuni de grădină și stupină, ca de la gîză la Creator: "Doamne mic, ridică-mă,/ și fă-mă fericit/ ca pe boii cu coarne nevinovate/ ca pe cîinii cu ochii
Exerciții de recunoaștere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9620_a_10945]
-
epice) și Nora Iuga (capriciile memoriei, care aduce aleatoriu la suprafață chipuri, replici, întâmplări, sentimente, din epoci diferite). Totul se topește într-o scriere de mare frumusețe, o adevărată simfonie a Eu-lui profund al unui om care își rememorează cu delicatețe și infinită grijă pentru nuanțe întâmplările esențiale ale existenței. Spațiul și timpul se află parcă într-un turbion, copilăria personajului se topește în cea a tatălui său și a fiicelor sale, totul este învăluit într-o mare afecțiune. Elementul central
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
sau mai puțin filosofică, relațiile dintre timp și spațiu sau se referă la specificitatea muncii pe calculator. Simfonia lupului este un roman foarte elaborat, plin de subtilități narative, cu pagini capabile să stârnească mari emoții sau/și de o copleșitoare delicatețe (nebunia călătoriei pe scara trenului, înmormântarea tatălui rememorată din perspectiva adolescentului, sublima bucurie din prima copilărie, când mama sa a intrat pe ușă cu prima tricicletă - " prima oară în viața ta când îți amintești că ai fost fericit" - " dragostea omului
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
el a știut să-și transforme singurătatea în singularitate. De altfel, accentele atît de personale din pictura sa nici nu puteau fi preluate, iar elementele exterioare, cele care alimentează, de cele mai multe ori, uceniciile, nici nu există. Rafinamentul cromatic și extrema delicatețe a compozițiilor, lirismul difuz și vibrațiile imponderabile însoțesc fiecare imagine, indiferent dacă ea este portret, peisaj ori natură statică. însă cea care ilustrează deplin calitățile atît de particulare ale acestei picturi este peisagistica. Transparențele atmosferei, ritmurile cromatice și jocurile densităților
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
nesecată sursă de iubire, ea a rămas invizibilă chiar și celor din imediata apropiere. "Cald și frig nu i-a fost nimănui lîngă dînsul" - avea să scrie Iorga la moartea sa, exprimînd un adevăr resimțit de mulți, dar nerostit din delicatețe, cîtă vreme Maiorescu era încă viu". Dacă s-a afirmat că junimistul i-a deprins pe tineri cu disciplina gîndirii, aceasta n-ar putea fi decît "o eroare": Dacă i-a învățat într-adevăr ceva, atunci i-a învățat a
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
bandă, ca și băieții de cartier, se îndrăgostește, iubește, urcă și coboară treptele unui bloc. Sus, jos, sus, jos, afară, înăuntru, zi, noapte. De peste tot, Bach. Înălțător. Ca acele sentimente pure, adevărate. Născute la bloc sau aiurea. Născute, nu făcute. Delicatețea și forța Monicăi Petrică, o apariție exotică, zbuciumul corporal, frămîntarea discursului lui Răzvan Mazilu, coregraf și dansator, prezența extraordinară a actriței Coca Bloos, rătăcită în propria-i singurătate, avînd o singură călăuză posibilă, propria-i poșetă - citat din Maaz Ek-
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
părăsit// cu bucuria că nu te pot izgoni/ cum nici tu pe mine/ doar tresărim palizi/ la ce se întâmplă// vechea noastră tandrețe/ prețiosul nostru fals/ dislocă lumina zadarnic/ de blând" (ispitită). Misterul nu e proclamat ostentativ, ci conturat cu delicatețea unei stampe japoneze: "fiecare femeie/ are ceva de ascuns/ lacrima unui logodnic abandonat/ umbra unui bărbat/ un ideal/ o urnă de pământ/ un ficus/ din care cad frunze și ea le adună/ și căruia-i leagănă crengile cu mâna/ în
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
Simona Vasilache Excesul de politețe, cu gîndul nu la onoare, ci la onorarii ascunse, la răsplăți pe măsura gestului, e și el sancționat, într-o pledoarie pentru delicatețe, pentru a nu leza, din prea multă, ca și din prea puțină grijă, sentimentele, intimitatea, "fața" celuilalt. Ea, buna măsură care te învață să nu agasezi, este, de fapt, esența onoarei cotidiene, în fața căreia oricine se descoperă. Paginile despre salut
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
au de gând să facă? Cât au de gând să stea? Oare vor porni cercetări pe metru pătrat? O fi evadat cineva de la pușcărie? Dacă am fost pârâți iar și Miliția ne caută pe noi?! Victor a prins cu oarece delicatețe botul câinelui, la strâns ușor și apoi a mângâiat capul lui Vizanti, era un ordin extrem și de maximă urgență prin care câinele olarului Înțelegea că nu are voie nici să miște din urechi. Jandarmul din el era descumpănit, nu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pickup-ului răsună un vals, se formau perechile de elevi trimiși În tabără prin grija Partidului față de tinerele vlăstare, față de omul care se află În centrul atenției, copiii, poporul, tineretul studios, bla, bla, bla, Va observă cum fata a respins cu delicatețe câteva cereri la vals, apoi se Înfioră când realiză că se Îndreaptă În direcția sa, el făcu un pas În față, fata se opri și spuse: Acesta este un vals și nu un dame tango! Nu mai pot să te
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
glasul stins În timp ce lacrimi Îi apărură În ochiul său stâng. Este o fată frumoasă și inteligentă, este ruptă din soare, poate de aceea se numește Sorina, spuse Victor cel iubitor de metaforă. Hai să luăm medicamentele astea! Victor cu o delicatețe pe care cu greu i-ar fi putut-o bănui cineva, aduse apă, adună 6-7 pastile colorate și-l ajută să Înghită. Apoi a scos o fiolă cu ceva portocaliu În ea, o arătă chiupului cel mare și-și arătă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
bucurie la domnul Ștefan. Și eu ce ar trebui să fac? Pentru inceput să privesti, apoi ... Arătarea În negru reduse intensitatea luminii, Îl mai privi Încă odată, timp În care Ștefan a simțit că ea chicotește discret, și cu mare delicatețe Își ridică marginea jalobei descălțându-și Încălțările tradiționale, niște botfori cu vârf Întors, cu mișcări voit lascive Își descheie jaloba lăsând numai broboada neagră ce-i acoperea capul și fața. Trăgea puțin câte puțin marginile către exterior iar Ștefan se
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
decupate și cu tocuri foarte Înalte, prinse cu barete subțiri-subțiri, se putea admira o pedichiură pe măsură. Dar ceea ce nu putea uita Rică era fața sa cu fruntea Înaltă, părul mare și coafat artistic, cele care confereau deopotrivă puritate, prestanță, delicatețe și senzualitate, iar gura sa neasemuită și greu de descris era piatra nestemată a acelei coroane de invidiat. Purta inele cu pietre prețioase, rubin și safire, ce exprimau echilibru și noblețe și nicidecum grandoare și opulență. Sâmbătă, la final de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
săi pătrunsese Între cele două pulpe calde, fata Îi prinse mâna și o conduse către cel mai minunat loc, se sărutară cu frenezie, se dezbrăcară reciproc și precipitat, fata arătă către dormitor, Rică o luă În brațe și cu o delicatețe de care nici el nu se credea capabil o așeză ușor pe patul matrimonial, apoi o frânse sub el, se revărsau fiori și sângele prinsese viteze apocaliptice, mișcările erau spasmodice și voluptoase, fiecare atingere căpăta dimensiuni cosmice, fata Îi șoptea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
înainte ca soneria să anunțe intrarea la clasă, Simona solicită tuturor o clipă de atenție: Domnilor colegi, doamnelor, dragilor, circulă prin școală un zvon în care persoana mea se află în centrul unor discuții, după părerea mea, cam lipsite de delicatețe. Sunt bucuroasă că vă interesează viața mea particulară, deși... Spun unii că mi-aș dori un copil. Confirm, e adevărat, am mai spus-o într-un cerc mai restrâns, nu ascund un adevăr care se va putea vedea în lunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pentru că, în drumul său, văzu și un nenorocit care tocmai era în puterea unei crize de delir spasmodic, dar întoarse imediat capul și grăbi pasul. În adâncul firii sale, el era chiar o persoană cu adevărat sensibilă și plină de delicatețe și, de aceea, la vederea bolnavului, își luă repede privirea de la el, întocmai așa cum nu te poți uita la soare fără să nu te doară... În sfârșit, în capătul holului, găsi salonul indicat. Intră cu sfială în el, lăsă cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Monahul-poet, Ignatie Grecu al cărui mesaj „nu poate fi decât ziditor pentru om”. „Dacă visul unora a fost ori este să ajungă În cosmos, eu viața Întreagă am visat să trec Prutul” ( Grigore Vieru). Profesor Drd. Narcisa Boldeanu creionează cu delicatețe și recunoștință câteva gânduri ale confraților, privind omul și activitatea literară a regretatului poet. „Grigore Vieru face parte din acele personalități care apar numai În momente de răscruce ale unei istorii sau culturi”... Cronica literară este la loc de cinste
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și cădea, În cele din urmă, Într-un somn plin de angoase, acoperit de gemete și tremurături. Într-o dimineață de duminică, Înnegurat de mahmureală, tata Îi spuse mamei (care tocmai Îmi ștergea praful de pe umeri și21 mi aranja cu delicatețe șuvițele de păr pe frunte) cu o voce extrem de gravă, că el nu mai poate... Că ar vrea să plece, că nu mai suportă să mă mai vadă așa. Și mai spuse că mama ar fi bine să mă ducă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ridicară În picioare și Începură să strige numele păpușii lor iubite, din doua silabe: Gri mmi... Gri-mmi... Gri-mmi... Păpușa se aplecă și culese, Într-un joc de mim, interpretat cu aleasă trăire, o floare imaginară, pe care o atinse cu delicatețe de obraz și, sărutândo, o aruncă spre public. Culese o alta și, după lungi mângâieri, Începu să-i smulgă petalele, una cate una, și să le arunce În sală. Unii, râzând, se prefăceau că le prind din zbor. Și aplaudau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
culese din Grădina Mănăstirii, aflată undeva, la marginea orașului, dincolo de câmpie. O dată la șapte zile călătoria lui Într-acolo se transforma Într-o adevărată aventură. Era Înalt și slab, cu degetele nefiresc de lungi, fapt care Îi conferea o anume delicatețe În a apuca orice obiect. Locuia Într-o clădire veche, din cărămidă roșie, undeva spre Mahalaua Cărbunarilor, și, pentru rarele lui apariții printre oameni, i s-ar fi putut spune, cu ușurință, „Călugărul”. Cel mai mult iubea să se trezească
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de un alb-perlat, ascunși În alveolele rozii, ca niște hulubași aliniați, dormitând În cuibușoarele lor minuscule. În timp ce-i mângâiam dinții, pernițele lunecoase ale gingiilor (recunosc - la Început cu oarece reținere), limbuța ei trandafirie Îmi atingea, tremurând ușor, degetele cu mare delicatețe, cu vii pâlpâiri. Practica aceasta, devenită aproape un ritual În scurta noastră existență amoroasă, o excita peste măsură, provocând În ea dulci explozii de plăcere. O voia repetată la nesfârșit, Într-un interminabil preludiu conducător spre finalul apoteotic. Spre Marele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]