2,053 matches
-
consolez pe tine toată noaptea, iar pe deasupra mai și plângi grotesc. Un bărbat adevărat plânge în hohote, ca mine, când e nefericit. — Ești nefericit pentru că ești arogant. Zi-mi dacă e adevărat că miros. — Miroși divin și ai un buric delicios. I-am luat mâna și i-am pus-o la mine, pe kurganul dureros din poală. Și-a ținut-o acolo inertă, dar după câteva secunde a început să mă mângâie. Dacă mi-o iei acum, am să mă îndrăgostesc
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
aceeași agitare a pensulei că ascultă cu interes ceea ce i se spune. Apoi se avântă din nou asupra tabloului aflat în lucru, iar fotograful își continuă ideea. Istoria place, devine incitantă mă hazardez, oarecum, și o descriu ca fiind și delicioasă -, mai ales atunci când poți să bei o bere dintr-o halbă pântecoasă alături de Sir Lancelot, eventual atunci când ai ocazia fericită de a te călca pe bombeuri cu însuși Richard Inimă de Leu, abia revenit din cruciadă, sănătos și pus pe
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ne-am îmbrățișat în lacrimi de bucurie. Mihai ne-a prezentat tânăra domnișoara Didier. Didier, m-am mirat eu? Am primit o invitație de la casa de bijuterii Didier din Paris. Aveți cunoștință de așa ceva? Într-o română cu accent francez delicios, mi-a răspuns surâzând: Eu sunt Casa de bijuterii Didier. Ce coincidență! mi-am spus. Camelia a dorit să stea cu Mihai, eu am plecat cu domnișoara Didier la deschiderea expoziției. Am întrebat-o de numele Casei: de ce "Clotilde Didier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
acasă. Se așezară cuviincioși la masă, doar veneau de la Înviere și începură a ciocni, pândind fiecare să "termine" oul celorlalți. "Hristos a înviat! Adevărat a înviat!" Petre fu ținta întrebărilor, unele nu prea "cuvioase". Camelia îl luă direct: Petre, după delicioasa ciorbă de zarzavat, să nu-mi spui că tot tu ai făcut cozonacii și păștile. Tată, interveni și Ana. Ouăle au ieșit foarte frumos. Tu le-ai vopsit? Cozonacul și păștile le-am primit de la gospodinele din sat. Ouăle eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
resemnase la gândul că n-o să-l mai vadă niciodată. Eu nu aveam însă o asemenea premoniție. Eram absolut convinsă că o să-l vedem cât de curând. Am crezut că m-am împăcat cu gândul, însă pe când mâncam supa aia delicioasă pregătită de tine, mi-am amintit de el fără să vreau. Ar fi trebuit să fiu mai bună cu el. Când a intrat la liceu, Naoji a început să citească foarte mult, însă ducea în același timp o viață dezordonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
aur. Potrivit spuselor româncei, prăjitura se numește "La Sfera" și este "o coajă subțire de zahăr pe care o spargi și găsești cremă de vanilie, violet creme brulee și încă ceva ca un fel de sorbet de zmeură". Concluzia Ramonei: "Delicios". Sora Monicăi Gabor trăiește o viață așa cum a visat, în Dubai. Iubitul ei arab, a cărui identitate este păstrată ascunsă, îi oferă tinerei moldovence tot ce își dorește - bijuterii scumpe, o casă opulentă, plimbări cu iahtul, haine de firmă, o
Lux extrem! Ramona Gabor nu doar poartă aur, ci mănâncă aur by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72059_a_73384]
-
au rămas nepedepsite. Ele au fost încondeiate de contemporani cu o voluptate malițioasă și neînfrînată, al cărei rezultat a fost nașterea unei savuroase memorialistici în jurul numelui său. Eugen Lovinescu, Mihail Sebastian, Petru Manoliu, Mircea Eliade, Constant Ionescu au scris pagini delicioase despre paroxismele ideatice ale scriitorului. Iată, de pildă, cum îl vede Lovinescu: Cînd strănută, Camil privește în jur cu satisfacția unei acțiuni inedite: orice ai face a fost făcut mai întîi de dînsul și orice idee ai exprima, a fost
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
la rîndul său ca o mașinărie stricată tot cu aportul unei lame de brici. Scenariul victorian cu orori gotice, cu atmosfera morbid-misterioasă din From Hell (Din Iad - Jack Spintecătorul, 1999) al lui Albert și Allen Hughes dobîndește ceva de "cadavru delicios" suprarealist, prin plăcerea hipnotică de a bulversa rațiunea prin exagerări, distorsionări și cruzime. Ineditul filmului vine din această alianță împotriva firii a musical-ului cu horrorul, două genuri greu miscibile, a căror coliziune creează efecte spectaculoase. Așa este și finalul
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
observînd o măsură ce-l ferește de excesul insurgent, de crisparea plebeiană. E o ripostă bine temperată. Alături de frizer, funcționar , fotograf, avocat, ofițer, exponenții bravi ai umanității provinciale, se înscrie în spectacol și poetul. Cartea d-sale de vizită e delicios parodică: "în prezent sînt un biet poet premiat / cu frunze de urzici Doamne cît de trist / am fost aseară pe cînd alergam prin ploaie / după ultima literă" (Șambelan la curtea coniacului). Aidoma unui prozator american, poetul nostru se repliază într-
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
observațiilor mele tăcute, care vin să-și ia loc lîngă atîtea altele, în portofoliul meu" (Piatra Teiului). în aceste ultime cuvinte extrase din încîntătoarea Piatra Teiului, Russo face aluzie la observațiile melancolice pe care avea obiceiul să le schițeze, la delicioasele fragmente pe care un istoric literar trebuie astăzi să le examineze cu atenție. Vor fi fost mai multe decît cele ajunse pînă la noi aproape din întîmplare? Fără îndoială că da. Iar acest fapt le sporește considerabil valoarea - ca și
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
sunt balcanici, că Balcanii se opresc la Dunăre, nimeni nu e însă mai balcanic decât românul, te asigur." Repet, nu ne interesează de aici nici o etichetare morală care să-i vizeze pe relaxații cetățeni peninsulari. Nu căutăm definiții ale acestui delicios coctail sudic, nu ne investim steril în sociologii empirice, fie și numai pentru a nu aluneca, la rându-ne, paralelă cu paralelă, înspre ecuator. Cu mult mai interesante sunt legitățile de compoziție și mecanismele de funcționare ale fragmentelor lui Vișniec
Matei Vişniec, dar... by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9889_a_11214]
-
Canterbury, 7 decembrie 1107. Știu/ vei citi cuvintele acestea/ mult prea tîrziu, prietene.// Azi-noapte ca în toate/ nopțile am căutat iarăși// Paradigma Eternă a Bibliotecii" (Din jurnalul lui Anselmus). Evadat din timp, poetul își permite un cocteil de timpuri istorice, delicios precum o sfidare a timpului ce-l circumscrie: "Epoca Miceniană abia se sfîrșise/ începea barbaria/ peste munți treceau// tot mai multe metale// domnul Stănici paznicul/ genetic al domeniilor/ noastre monastice// nu mai înțelegea nimic" (13 martie 2006). Sau cu o
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
Mănîncă doar suculețe. Pot să îi dau și mîncărică... supițe?". La această dulce chestiune, panicoasa răspunde negativ, dar geannyna recomandă "nectarină cu brînzică". În rest "piticuțul papă din castronel" ceea ce e valabil doar pentru "bebei peste 7 luni". Un sfat delicios vine de la Silvia din Brașov: "Dacă îi dai lui bebe mîncărică din borcănelele acelea mici, nu le arunca. Eu (Silvia, n.n.) pictez (pe ele) tot soiul de animăluțe sau floricele". Rețetele culinare sînt de o banalitate exasperantă, fiind inutile pentru
De la super-bebe la sub-părinți by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9979_a_11304]
-
rău intenționat. Șobolanul se strecoară în bucătărie cu ajutorul unui tînăr, Linguino, chiar fiul lui Gusteau, fără ca el s-o știe, tînăr care promovează pas cu pas pe scara ierarhică cu ajutorul ucenicului vrăjitor, șobolanul nostru. O poveste de dragoste se strecoară delicios în bildungsromanul șobolănesc, cea dintre Linguino și o simpatică bucătăreasă, totul asezonat cu peripețiile prin care omul și șoarecele trec, cot la cot, metaforic vorbind. Acesta găsește o modalitate inedită de a-și dirija discipolul care seamănă un pic cu
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
Constantin Țoiu Nu credeam să mai revin; urmarea însă obligă. Tot la rubrica vecină, Cronica ideilor, cartea lui Alain Besançon, Eseuri despre lumea de azi, este comentată delicios în numărul 31 al revistei de același recenzent spiritual, sub titlul Lumi paralele. Sorin Lavric a ales un singur capitol din carte, nu întâmplător, ISLAMUL. Destul, pentru ca cititorul să creadă... că suntem vorbiți!... Acum, când va ieși fumul cel negru
Cum vede un musulman creștinismul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9255_a_10580]
-
ascute luxul și joaca. Grec din }arigrad, acest Dumitrașcu era un ins hotărât, tălpiz (viclean), amăgitor, geambaș de cai de la Fanar... Și după aceste, după toate, era bătrân și (iertare!) curvar... Nevastă-sa se afla la }arigrad. Urmează o pagină delicioasă... Neculce romancier: Vodă îți luasă o fată a unei rachierițe de pe Podul Vechiu, anume Arhipoaie, care o chema Anița, țiitoare, de o purta în vedeală între toată boierimea, de-o ține în brați, de-o săruta și purta cu sălbi
Starea economiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9401_a_10726]
-
biserici!) Din nervii estetici ai lui Dan Stanciu, cităm doar atît: "Amploarea pe care a luat-o burta în arhitectura unui trup, ajungînd să-i determine profilul" - Cronicarul vă invită pe plajă, că tot e luna lui cuptor. Un răspuns delicios dă Radu Cosașu: "Mă enervează des și acut acest scriitor (la care, ce-i drept, țin într-o oarecare măsură), Radu Cosașu." Nu treceți, vă rog, peste pagina 8, unde Andrei Pippidi scrie despre "ce se putea vedea la București
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9511_a_10836]
-
în Bucureștii anilor 2000, pentru zgomot, praf și alte pacoste, ne cerem scuze pentru deranj, noi construim pentru viitor, îi ține loc de bună-dimineața. Pentru personajul care se pedepsește în jurnal - chiar și înghițind, ca într-o cură de îngrășare, delicioase fapte de cultură - deranjul este anulat de obiective. Jurnalul e scris în timp util, cu neașteptate rezerve de modernitate prin buzunări: "Mă sculai la 6 ore. Studiai englezește și scrisei rîndurile istea. Acum e 8. Mă duc să mă îmbrac
Facerea lumii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9532_a_10857]
-
un veac de ploi și de soare n-ar mai fi scos nimic. Vulturii care ciuguleau acest neant aveau stofă de supraviețuitori; de mult uitaseră savoarea unui hoit hrănitor. Nici culoarea, nici gustul și nici măcar forma - fructe ale unor combinații delicioase, dar efemere - nu intrau prea adesea în meniul lor. Uitând aceste răsfățuri trecătoare, cocoțați în pura permanență, în pura toropeală, ei digerau dura afirmație a lui Democrit: nu există nici dulcele, nici amarul, ci numai atomii și vidul dintre atomi
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
rezuma la pat și coșciug. De aici, studenții de la FJSC și CTP au început o mini dezbatere, referitor la posibilitatea de a educa publicul. Editorialistul a comparat nevoia de informație astfel: presa de calitate este un blat de tort, iar "delicioasa și senzaționala glazură" o reprezintă știrile tabloid. Nu îi putem oferi publicului doar baza, dar nici prea multă glazură, ideea este să echilibrăm toate aceste ingrediente", a subliniat ziaristul. Revenind pe făgașul atelierului, editorialistul Gândul a fost întrebat dacă citește
Vezi ce le-a zis CTP studenților despre sex, prostie sau moarte by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80309_a_81634]
-
exercitînd diverse profesii, ocupă întreg spațiul de acțiune. Umanitatea a devenit o extensie dispensabilă, fericirea se află peste tot, în zîmbetul larg deschis al cetățeanului somnolent, în reclama care induce ultima dorință, în absența memoriei care suspendă istoria într-o delicioasă atemporalitate asistată hi-tech. Andrew Stanton vizează societatea americană supraponderală a unui consumerism excesiv, însă, să nu ne imaginăm filmul său drept o acidă critică cu agendă ideologică. Descoperirea unui lăstar verde în mormanul de gunoi metalic și aducerea lui pe
Wall-E și Eva by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8197_a_9522]
-
sensibilității intrinseci. Aceasta dă impresia a se fi desfășurat în direcția unei melancolii irezolvabile, a unei mizantropii (în sens molieresc!) abia îmbunate prin jovialoitate, așa cum ai amesteca o băutură foarte tare cu puțină apă. Totul turnat într-o foarte supravegheată, delicioasă scriitură, într-o caligrafie ce nu anulează tensiunile ci le asimilează, le convertește în propriile sale semne. Astfel cum unii pictori moderni au reinterpretat modelele clasice, Val Gheorghiu trece prin prisma persiflării - e una din satisfacțiile d-sale curente - cîteva
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
Că tot vorovim de gafe culturale : Într-o revistă care apare În America - Origini - Pavel Chihaia vorbește despre „Nicolae Kirițescu, autorul piesei Gaițele”. Numai că pe autorul celebrei comedii Îl chema Alexandru; Nicolae era director de teatru și de scenă. Delicios scrie Andrei Pleșu În Adevărul despre cineva care a făcut o comparație deplasată :” A-l compara pe N. Iorga, cu Dan Puric, e ca și cum l-am compara...pe Iorga, cu Puric”. Solomon Marcus, la TV, În dialog cu Patapievici, mărturisește
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
balamucul?!". Tot atelierul de proiectare este cu ochii pe Dorin. Ce va face Dorin la apariția activiștilor, se întrebau unii, alții zâmbeau la gândul distracției care își aștepta, întâlnirea dintre Dorin și activiștii de partid o să le procure cel mai delicios spectacol din ultima vreme. O să trăiască din asta cel puțin un an. Ar trebui regizate mai multe vizite de lucru pentru ca cei din institut să nu moară de plictiseală. Dorin își luase toate dosarele pline cu schițe și le vârâse
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
era de vină, nu voia să răspundă, nu trebuia să răspundă, altfel ar fi trebuit să răspundă și pentru lașitățile lui, știa că colcăie în minciună ca într-o mlaștină, dar mlaștina pentru el era caldă, porcăria îi dădea amețeli delicioase, nu, nu voia să vadă și să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lui, îi era suficient să facă dragoste cu iubita lui, cu ea se simțea ca pe un altar, dragostea îi spăla creierul, se simțea generos, puternic, curajos și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]