3,498 matches
-
frică...” - de la: ,, Mi-e frică de întuneric..., de păianjeni..., de moarte...”, până la urletul visceral: ,, Mi-e frică de frică, mi-e groaznic de frică, mi-e frică de corbul lui Edgar Allan Poe, să nu zboare deasupra mea, urlând în delir ,,Niciodată, niciodată, niciodată...”. Aceste repetiții implacabile au, pe alocuri, fior metafizic și șuier bulversant de ghilotină ce-și reia căderea fulgerătoare, la nesfârșit. Chinuită de spaima că rezultatul noilor investigații medicale, făcute la un institut specializat din București, vor fi
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
fără ca tu...să bați la Întregul din mine la geamul cuminte despovărat de Nimicuri? -Iată s-a dus și smalțul danturilor retorice și pandantivele de deochi -Și? Ce rămâne... aroma culorilor în care mă scăldam de cascade...plutitoare într-un ..delir Referință Bibliografică: RETORICA DIN MINE / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1713, Anul V, 09 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
RETORICA DIN MINE de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378243_a_379572]
-
în care se scaldă zimbrii de foc,/ zimbri albi, himerici ai lui Dumnezeu’’, iar în partea a doua: ,,poem pentru zboruri de păsări uriașe/ cu pliscul sonor pe nume inventate,/ ale căror triluri chemau veșnicia/ și viața fără de moarte/ poemul delirului și plânsului apoteotic/ al slavei și al deznădejdii fără hotare/al nefericiților în iubire pentru care lumea absolută/ e o carte cu peisaje suave, amăgitoare/ cu întrebări și răspunsuri ale ființei’’ -, pentru ca finalul să cadă ca un zăvor care, închizând
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
limba lui Dante, engleza - limba lui Shakespeare, germana - limba lui Goethe, ... iar româna, limba lui Eminescu. Marii scriitori sunt organe ale limbii. Prin Eminescu, limba română a glăsuit, ca niciodată, mai frumos’’ (p. 6). Vorbind despre ,,beția de cuvinte’’ adică ,,delirul cuvintelor scăpate de sub orice control rațional’’ (p. 6), profesorul universitar doctor Ovidiu Ghidirmic afirmă că poate niciodată dramaturgul Ion Luca Caragiale nu a fost mai actual ca acum, în special prin comicul lui de limbaj. Citesc în continuare Scrisul Românesc
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93674_a_94966]
-
s-a făcut că nu m-ai iubit până la țipăt niciodată, niciodată, așa cum am auzit că fac toate femeile lumii, pe mine, bărbat, mai bărbat ca toți bărbații timpurilor, căruia ar fi trebuit să i te pleci în genunchi, în delir de plăcere, că eram Dumnezeul cărnii tale de crini și de izmă, prin care curgea indiferența mea beată, de fiecare zi, Tamara, adu-mi sticla de vin să uit gustul tocănițelor tale aburinde, scaunul pe care nu mai stai și
LUA-TE-AR DRACU, TAMARA! de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377180_a_378509]
-
cuvinte din apus ori răsărit se așterneau fugind a goana destul mi-a fost să mă îndoi la rugămintea ta frumoasă doamna pe scrisul tău apar șuvoi inele de rotiri și semne încrucișate eu te implor mai lasă-mi în delir poem cu ploi plecări sosiri nedeșteptate Referință Bibliografica: POEM CU PLOI DINTRE NOI / Florica Ranta Cândea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1959, Anul VI, 12 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
POEM CU PLOI DINTRE NOI de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382188_a_383517]
-
propriei existențe". Nu putem încheia aceste scurte impresii fară să amintim elegia "Trist de tristețea cuvintelor". Cartea este depoziția unui poet cu voce arhaică, alexandrină despre sine și strategiile de rezistență și ascundere "în trecut", în numele poeziei. Lamento, rugăciune, penitență, delir oniric a la Gellu Naum, dar și "dreptul la singurătate", cum spunea Simone Weill. Memorial, transă, confesiune gură la gură ce leagă elementul orfic de cel vizionar într-o perpetuă metamorfoză a torentului temporal: cascadă încremenită și gheizer devastator.
Dor de a cuprinde sfera by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8232_a_9557]
-
Petaud al suprarealismului. O schiță a lui Man Ray arată masa de disecție, umbrela, mașina de cusut, întîlnirea frumoasă, fiindcă stranie, gîndită de Lautréamont, în ale cărui cînturi "cuvintele despletesc vălvătăile revoltei pure. Un adevăr urlat din toate fibrele în delir." Sadismul purcede de aici. Iar lui, închipuitului conte, fie-i infernul ușor! Sașa Pană nu scrie, înșirînd vieți pilduitoare din sau prin greșeală (deși nu și-au propus-o niciodată...), un manual al bunului suprarealist. Doar o carte cu cenuși
Unicate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8274_a_9599]
-
recital al unei vedete legate de acei ani (anterior au cântat Silvia Dumitrescu și Marina Florea, se “încălzește” Adrian Daminescu). Cea mai recentă apariție, se senzație după cum relatează presa și martorii oculari, a fost cea a Marinei Voica, aplaudată în delir de peste 800 de spectatori, mulți rămânând pe dinafară! Artista a interpretat 12 cântece, între care compozițiile proprii „Într-un colț de cafenea”, „O căsuță la marginea satului”, „Apartament 23”, un potpuriu rusesc, o melodie spaniolă, „Fată frumoasă” de Ileana Toader
Oldies, but goodies by Casandra Marcu () [Corola-journal/Journalistic/83138_a_84463]
-
îndrăznețului versificator" provine dintr-o "limbuție haotică", "înșirând șaradă după șaradă, nu în scopul de a construi, de a respecta niște reguli, ci pur și simplu pentru a se afla în treabă". Fiorul liric abia întrezărit se surpă sub avalanșa delirului verbal". Apoi, alunecarea frecventă în vulgaritate: "Limbajul golănesc este folosit fără scop artistic, de dragul rostirii măscărilor." Devotatul critic de întâmpinare Liviu Grăsoiu încurajează numeroase debuturi, însă când se întâlnește cu lipsa de talent și cu impostura știe să spună un
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
ci la a doua ediție a “Cerbului”, iar Corina Chiriac nu a câștigat “Cerbul de aur”) și ne-a zgâriat auzul cu “pozitivism”, “fantastic de mare” sau “întrerupem acest moment pentru un moment”, pentru ca la final să exclame în delir: “Știu că v-am cucerit!”. Nu, stai liniștită, nu ne-ai cucerit... Legătura cu “Cerbul” de altădată, ca ambianță, a fost aproape inexistentă: dispăruse fosa în care se afla orchestra dirijată de Sile Dinicu (ce emoție la reascultarea semnalului!), scenografii
Varz? ? la TVR by Ana-Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/83389_a_84714]
-
de combinațiile de culori, intuiește o parte dintre mesajele încifrate, dar niciodată nu este pe deplin convins că a decriptat așa cum trebuie toate simbolurile sau că a sesizat integral eventualele intenții parodice ale autorului. Romanul Locomotiva Noimann este transcrierea unui delir continuu. O combinație de vis-beție-nebunie-agonie (la un moment dat fiecare dintre aceste posibile explicații ale alunecării personajului în lumi paralele devine plauzibilă, fiind repede infirmată de autor, cu un zâmbet sardonic pe chip), scurtcircuitată de clipe de luciditate, în care
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
drepturi. Rând pe rând cititorul este convins că monologul mai mult decât fantezist al lui Noimann este o călătorie prin mintea tulburată a unui bolnav mintal internat într-un sanatoriu, descrierea unui vis, aiureala unui creier înecat în alcool sau delirul unui mutilat aflat pe patul de spital, victimă a unui accident de tren, în urma căruia și-a pierdut un picior. Planurile se interferează fără încetare, totul este relativ, nimic nu este ceea ce pare în primă instanță. Efortul personajului de a
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
ci miercuri. Sau poate că totuși era încă marți. Ziua nu se sfârșise, ci abia începea. Sau dacă se sfârșise, începutul ei era la fel de năclăit ca și începutul zilei precedente. Același miros stătut stăruia în aer" (p. 16). În febra delirului se amestecă imagini fantastice, amintirea unor frânturi de conversație, meditații de tot felul, mici revelații intelectuale, chipuri transfigurate ale unor oameni cunoscuți în trecut sau aflați în imediata vecinătate a celui în cauză. Conexiunile și analogiile care se petrec într-
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
se ondulează. Acoperișurile lunecă într-o parte. Trotuarele pleoscăie ca apa. În universul lui interior nu există nimic solid. Masa, patul, scaunele se leagănă pe valuri" (p. 237). Întregul roman al lui Nichita Danilov este alcătuit din masa vâscoasă a delirului protagonistului. La prima vedere, s-ar putea face o analogie între modul în care este construit romanul Locomotiva Noimann și cărțile de proză ale Norei Iuga. Dicteul automat, care ține de logica imprevizibilă a gândului, mai mult decât de logica
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
Diferențele sunt însă notabile și ele țin de structura elementelor care intră în componența celor două "confesiuni". Dacă la Nora Iuga se poate vorbi de un realism al sinelui, de percepția imprevizibilă a unei realități, totuși, palpabile, la Nichita Danilov delirul este total. Imaginația zboară liber, precum baloanele umplute cu heliu, nici un element al realității concrete nu pare în măsură să o readucă pe pământ. Chipul raționalului se întrezărește rar în cele aproape 300 de pagini de aiurare, cititorul însuși simte
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
așteptasem să fii numai tu,/ erau câte trei morți într-o firidă,/ prin umezeala rece moartea se târa/ ca o strălucitoare omidă.// Alături plângea un tânăr bărbat/ cu mult mai abitir/ decât putea el să plângă/ și te săruta în delir.// Cu greu te lăsai plânsă și sărutată/ și ne-a cuprins o mare întristare,/ păreai acolo de totdeauna/ iar noi păream veniți din întâmplare.// Nici nu știam ce-ar trebui să facem,/ noroc că tu știai să te porți,/ tu
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
din acea zonă. Nu vreau să insist, teama lui Hassan este personală, căci ghiaurului Mihai i-a cășunat tocmai pe el, provocându-l la un inimaginabil duel de șefi: "Stăi, pașă! Să piară azi unul din noi." Iată, într-un delir de superlative, lașitatea (sau, de ce nu?, prudența politică) fascinată de prezența agresoare: Sălbaticul vodă e-n zale și-n fier și zalelei-i zuruie crunte, Gigantică poartă-o cupolă pe frunte, și vorba-i e tunet, răsufletul ger, Iar barda din stânga
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
privirile mele/ așa cum nopțile de insomnie sunt rudă cu drapelele negre care flutură la poarta/ lugubră a ospiciilor/ și radiografiile cutiilor craniene, cu surâsul/ tragic al marilor poeți." Aceleași cuvinte, ca-ntr-un dans de iele, umplu paginile prin acumulare, delir maniacal bîntuit de presimțiri de Casandră, de speranțe pierdute în ultima clipă, între inutil de devreme și regretabil de tîrziu: "fecioară galbenă rudă cu nebunia, cu sinuciderea și cu celelalte privilegii violente/ ale dragostei și ale biologiei/ așa cum ochii măriți
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
Ei își manifestă patriotismul - cel puțin acesta este mesajul univoc al intervențiilor - prin Ťdenunțareať gesturilor și intențiilor răuvoitoare la adresa poporului român. Dincolo de anumite beneficii de imagine (fiindcă retorica de acest gen are încă un public-țintă fidel), este posibil ca floridul delir de persecuție să ascundă efortul de a (re)legitima autohtonismul și a-l adapta la noua situație a României". Raportul cu trecutul al noilor patriotarzi e ambiguu. Unii protocroniști, mai "prudenți", tentează a înregistra curentul în chestiune drept unul... disident
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
firimituri de făptură, apoi din nou despre marginea ambiguității ori despre împiedicarea acesteia în neîntrupare, e și aceasta o formă de despuiere de sensuri, fiindcă posibilitatea izbăvirii nu are contur, iar renghiurile jucate devin de fapt decolorate" (p. 107). Un delir imagistic și verbal caracterizează discursurile personajelor, ale naratoarei și ale autoarei înseși. Sintagmele compromițătoare circulă de la unii la alții, ratând astfel o eventuală funcție individualizantă. Altfel spus, personajele, în tiradele ori confesiunile lor epistolare, nu se exprimă mulțumitor în limba
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
fapt ce demonstrează că puțini dintre editori au mai avut curiozitatea sau dispoziția să consulte originalul. Unei astfel de erori de transcriere i-a căzut victimă însuși G. Călinescu. În Opera lui Mihai Eminescu, divinul critic ajunge la un adevărat delir interpretativ ca urmare a citirii și citarii greșite a unui vers din Memento mori: Când în straturi luminoase basmele copite cresc". În realitate, în versul lui Eminescu nu era vorba despre copite, ci despre copile. Pornind însă de la o singură
Cu tunul după muște? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8402_a_9727]
-
pentru a distruge particula de praf pe care Horton o protejează cu atîta atenție, și între timp mobilizează "mulțimile" care sunt pe punctul de a-l linșa pe Horton. O bună întruchipare dată masei amorfe, cretinizate și isterizate pînă la delir o constituie maimuțele. Regizorii joacă excelent fizionomiile, figurile primatelor reflectă stupoarea, agresivitatea, bestialitatea, dar și o doză de emotivitate joasă. O amuzantă perspectivă ironică asupra unui darwinism genealogic se regăsește în scena unde Primarul îi prezintă fiului său galeria de
Elefanții și particulele elementare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8408_a_9733]
-
generoase: Hora Staccato de Dinicu - interpretată de un excelent trompetist al orchestrei, plasat imediat după Suita nr. 3, iar după simfonie au urmat Dans ungar din Lacul Lebedelor de Ceaikovski , Dans Spaniol de Gimémez și Dans Georgian din Gayaneh/ Haciaturian . Delir total! 2 . La fel de tânăra violonistă de origine norvegiană, Vilde Frang rămânem totuși în sfera viorii și pentru faptul că marele omagiat al Festivalului a fost un extraordinar artist al arcușului - a propus o lucrare care se cântă destul de rar, ceea ce
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
Am rămas consternată auzind aceste vorbe și mi se păru că sunt foarte puțin bine plasate în gura unei mame atât de bune cum era regina Maria. Însă mai târziu am văzut cât de mult adevăr conțineau. Țara era în delir că îți are în sfârșit iarăși un suveran matur și plin de inteligență și toată lumea spera tot binele. Nu tot așa curtea regală. În luna august apare într-un mare cotidian berlinez următoarea notiță: “Dl. Dr. Octavian Beu, consilier de
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]