346 matches
-
murit Eberhart, mi-am spus și am adormit. Dimineață, tanti Amália a vrut să mă ducă mai întâi la poliție, apoi la preot, dar până la urmă m-a dus acolo unde trebuia, pentru că am reușit să îngaim câteva cuvinte în timp ce deliram. Stăteam într-un pat, cu fața la fereastra care dădea spre lac, iar doctorul Egon m-a tratat o lună întreagă. După cum mi-au povestit ulterior, în primele zile s-au târguit zdravăn cu moartea pentru mine. Doctorul Egon a făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
la mine să te trag puțin de coadă. Ei, vino odată!” Era încă viu, dar nu mai avea nimic sănătos în el. De aceea, se și afla în starea jalnică, în care l-am găsit la începutul povestirii de față. Delira des, s-a văzut. Poate, dacă el, la vremea lui, ar fi fost și întrucâtva inspirat și cu șansă, pe cât fusese de 1 Una dintre cele mai frumoase rase de cai din Arabia Centrală și de Nord. deștept, altfel s-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care se lăsase, nimeni nu îndrăznea să scoată o vorbă. Au așteptat toți, îngroziți, cu ochii la Apolonius, până ce acesta a strigat, acum și mai tare: "Efesieni, împăratul a fost ucis chiar în clipa aceasta". Efesienii au crezut că filosoful delira și s-au temut să n-o pățească fiindcă ascultaseră asemenea vorbe, fără să se indigneze, dar ștafetele le-au adus mai târziu vestea că, într-adevăr, Domițian fusese omorât de liberții săi, la Roma, chiar în ceasul de amiază
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
geniul“ lui Căreală, e bolnav de un Întuneric din care Încearcă să se salveze cu disperare, și Întunericul, de fapt, nu poate nimic Împotriva disperării. Disperarea te salvează numai În momentele critice, asta credea Vasile. Căreală era doar beat, și delira, și nu era deloc disperat. Așa că a intrat În casă Încercând să zâmbească, și-a salutat părinții cu respect, le-a spus convingător că nu Îi e foame și s-a Închis În dormitor, unde Îl aștepta, nedeschisă, neîncepută, Istoria
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
un pahar (Încă un pahar) de țuică. Nu putea să mănânce, de altfel nimeni nu mânca, toți erau chercheliți și păreau gata să se Îmbete ca niște porci, desigur, În amintirea lui Matei. În capul mesei, genitorul mitoman al mortului delira, femeile În negru râdeau, li se vedea clar dantura galbenă, de hienă. Unchii de la țară erau proști, murdari, nu aveau ce să caute În soarele mortuar al acelei veri a minciunii. Fiecare Înghițitură de țuică Îi sporea dezgustul, creștea parcă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ploaia nu mai e. Eu sunt...ploaia. Șșșș... vreau să dorm! Mă cufund în vis. O briză caldă mă duce către abis, Mă agăț de funia catifelată Și cerul îmi vorbește, Mă arunc într-un ocean Și gândul îmi umblă delirând. Pășesc mărunt înainte Și cad într-o mare de păpădii. Totu-i calm Până când versul mă cheamă. Deodată palmele-mi transpiră, Întunericul mă cuprinde, Deschid ochii, și... Câinele meu latră neîntrerupt. Șșșș... vreau să dorm! Timpul Mă sprijin de viitor
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
murmur stins, aproape inexistent, răsuna în tăcerea mormântală a parcului, devenind din ce în ce mai amplu, pe măsura trecerii orelor târzii din noapte. Credeam că a murit, dar refuzam a lua în seamă și alte variante... Variante... banale. Deja îmi auzeam mintea cum delirează neîncetat: „Nu e posibil ca un copil să moară pe asfaltul rece și umed al unui parc pustiu. Nu, nu, nu, nu! L-am privit pentru încă o clipă, izbutind să deslușesc mesajul șters al șoaptelor sale: „Visele mele... Visele
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de tuia cînd m-am Întors acasă la unu noaptea. Marie nici măcar nu păru să-l audă. - Du-l la cabinetul tău, pînă iau măsuri ca să-l trimit la IML, la Brest. Se uită țintă la ea de parcă ar fi delirat, și cu siguranță ar fi Încercat s-o aducă la sentimente mai cumpănite dacă ea nu l-ar fi lăsat mască, luînd-o din loc. TÎnăra femeie așteptă să rămînă singură pe faleză și se duse să mai arunce o ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ochi de cîteva ori, măsurînd cu privirea goală copacii de deasupra. Îl închisese la loc pentru ca, apoi, să caute în jur cu mai mult interes. Nu-și mișca decît capul; și cînd vîntul bătu înspre el, lupul mutilat începuse să delireze. Lupino se apropie. Era conștient că interlocutorul nu-l vede și, după cum se prezenta situația, nu părea a ști nici pe ce lume se află. Totuși, nu întîrzie să i se adreseze: Vă simțiți mai bine, domnule? Vă puteți ridica
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mâna călăului ca să o decapiteze, așa cum făcuseră cu Corradino? Să Împiedice o curvă să urce pe tron? Scutură din cap. Femeia aceea era doar o dansatoare venită de peste mare. Era imposibil ca o regină să ajungă să se prostitueze. Cecco delira, sau Își bătea joc de toată lumea, ca de obicei. Poate că era beat. 16 21 iunie, În zori La răsărit cerul Începea să se lumineze și câteva subțiri fire roșiatice se amestecau cu negrul și cobaltul nopții. Pata imaculată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ar fi trebuit să-l lăsăm să moară Gulie, Tîrnăcop. Cu alte cuvinte, era responsabilitatea noastră că el se mai găsea încă în viață. Nu-mi mai aduc bine aminte dacă ăla a fost momentul în care a început să delireze, spune Dendé. — Asta numesc eu revoluție, Delfinașule, ce se petrece acuma în sufletul meu. Se fofila ca să nu-l prindă cu mîța-n sac, japițele, le avea pe toate trei pe cap, lăsați-mă sînt ocupat cu platforma, era scuza lui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Eu zâmbeam cu ochii închiși, simțind aceeași libertate, și în acest fel de dragoste o continuare a primului, respect, libertate și intimitate, care însă era acum mai senzual. Apoi ne dădurăm drumul amețind și trezindu-ne după ce, mult mai târziu, delirasem de plăcere. Ce urmă fură zorii ca o trezire lentă, și noi ne ignoram iubindu-ne, fără a fi atenți, și odihnindu-ne. El făcu, după mai multă lenevire pe canapea, cafea, și lenevia continuă. Mă hotărâi apoi să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Reci și triști petreceau soții; iarna-n zilele-i eterne Văl de-argint peste pustiuri ca lințoliu îl așterne. Vânturi reci îs respirarea undelor ce-au amorțit; Arfa lui prin nouri strigă - inima-i e ger și ghiață - Marea ca să delireze, vânturi să mugească-nvață - Stelele s-oglindă-n neauă pe pustiul nesfârșit. Dar atuncea când sosește blânda mieze-nopții oră, Ceru-albastru ca saphirul mândre raze îl coloră Și din a Nordului frunte plin se-nalță-astrul polar - Atunci marea nu răsare printre stânci de vânt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în jurul meu protestele celor pe care mișcarea mea îi împiedica să vadă urmarea spectacolului: pe un morman de var nestins fusese așezată partea de sus a trupului celui ce fusese supus supliciului și care, stând vertical în fața gloatei, avea să delireze minute întregi înainte de a-și da duhul. Pentru a încerca să uit, am decis să mă ocup de treburile mele obișnuite, să merg să mă informez despre plecările și sosirile caravanelor, să ascult câteva bârfe. Dar, pe măsură ce înaintam, capul mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trebuiau să plănuiască cum să dea la iveală toate astea, că ei, cei din aripa dreaptă, trebuiau să dezvăluie lumii acest lucru. Că va fi cel mai glorios moment al frontului naționalist! Kishon se întreba dacă acest vechi prieten nu delira. Dar mai întâi trebuie să-i spunem lui Kobi, spunea Guttman. —Kobi? —Prim-ministrul. —Ai fumat din hașișul lașului de fiu-tău? Nu, nu, insista Guttman, era perfect lucid. Când Kishon l-a întrebat unde era acum tăblița, Guttman a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu precizie În timp, de unchiul său Santiago, pe care-l spînzuraseră fiindcă fusese „pirat de pămînt”, și ascultîndu-l Oberlus Înțelese că sărmanul bătrîn Își pierdea pe zi ce trecea mințile sau intrase Într-un rapid proces de senilitate, de vreme ce delira cu privire la lucrurile cele mai elementare. - Ce este un „pirat de pămînt”? voi să știe, căci era un cuvînt nou pentru el, deși pentru scurtă vreme fusese un adevărat pirat de mare. - Unul ca unchiul meu, veni răspunsul ilogic. Unchiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
femeia distrată. ― Cine?! Maiorul! Melania Lupu se uită la sculptor. ― A luat-o razna rău. Așa se întîmplă de la o anumită vârstă... Habar n-am despre ce vorbește. ― Minți! urlă Grigore Popa. Mi-a povestit totul. Tânărul ridică din umeri. ― Delirezi, papa! Îți garantez că am altele pe cap decât amorurile dumitale. Insecte sau patrupede! Îl privi lung. Ai și tupeu! După ce i-ai cârtit două ceasuri despre Margot și topor... ― Îl auzi? Recunoaște că a ascultat la ușă. ― Totdeauna am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
asemănător însă perfect rotund, ceva mai mare și mai periculos, de care nu avea cum să se apere. Venea spre el cu o viteză amețitoare și cu intenții agresive. Din acel moment mai avea puțin de trăit; doar câteva secunde. Delirând, începu să le numere în timp ce-și vedea familia îndurerată de dispariția lui atât de misterioasă. Va fi strivit odată cu roca deasupra căreia levita. Acesta îi era sfârșitul. Până aici i-a fost scris! Încă cinci secunde, cel mult
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la mine să te trag puțin de coadă. Ei, vino odată!” Era încă viu, dar nu mai avea nimic sănătos în el. De aceea, se și afla în starea jalnică, în care l-am găsit la începutul povestirii de față. Delira des, s-a văzut. Poate, dacă el, la vremea lui, ar fi fost și întrucâtva inspirat și cu șansă, pe cât fusese de 1 Una dintre cele mai frumoase rase de cai din Arabia Centrală și de Nord. Istorisiri nesănătoase fericirii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
curgând tot mai încet. Când trecu de amiază, își pierdu cunoștința și rămase sprijinit de corpul animalului, cu gura deschisă, incapabil să aspire un aer ce devenise aproape dens și părea că refuză cu încăpățânare să coboare în plămânii lui. Deliră, dar gâtlejul lui uscat și limba învinețită nu izbutiră să emită nici un sunet. Apoi, o zvâcnire a mehari-ului și un geamăt ce se năștea în rărunchii bietului animal îl readuseră la viață și deschise ochii, dar trebui să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
familia ta, care era înspăimântată de ravagiile pe care ți le provoca depresia. Trebuia să te smulg de sub feminitatea irațională, să te umplu de animus, să scot din tine toate acele organe demente. Toată frământarea aceea sexuală îți cloocotea creierii, delirai continuu. Acum însă, când, datorită ție îl vom atrage pe Leo în capcană și-i vom smulge Graalul, vom deveni veșnici și perfecți! - Mai întâi, doctore, nu uita că tu m-ai făcut atât de neajutorată în fața patimilor mele, îndopându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ceea ce am, desigur, puterea s-o fac. Dar problema este - râse stânjenit, trecându-și mâna prin păr - vreau să spun că nu-mi face plăcere să recunosc că părerile surorii mele ar putea avea vrea influență - dar, auzind-o cum delirează, mi-am dat seama că și ceea ce am considerat eu sigur, ceea ce am presupus eu chiar a fost... Ei bine, toată treaba mi se pare dintr-odată teribil de vulgară. Și simt că îți datorez scuze. Îmi pare foarte rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
unul câte unul trei degete. ─ Trecut, efemer, viitor. Numai atât? Și urechea? întreabă Pascal. Ce vrei să spui? întreabă Aurora. ─ Habar n-am, dă din umeri pictorul. ─ Urechea nu poate fi reprezentată. Mai singură aș fi, zicea Emily, fără singurătate, delirează în continuare Pascal. Merge, zice Aurora. Dar poate fi și altfel. Sau chiar invers. Pictorul reumple paharele. ─ Noroc, zice el. Și dă paharul peste cap. Apoi se ridică și dispare din nou într-un ungher al atelierului. Pascal rămâne pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
la teleferic, Îi spuse sergentul. — Șterge-i ochii acestui ofițer cu apă și alcool. Și-a dat cu iod În ei. Adu-mi ligheanul să mă spăl pe mâini. El e următorul. Nu te-atinge de mine! — Ține-l bine. Delirează puțin. Un brancardier intră Înăuntru. — Domnule căpitan. — Ce vrei? — Bărbatul din morgă... — Ieși afară. — A murit, căpitane. M-am gândit că v-ar face plăcere să auziți asta. — Vezi, dragul meu locotenent? Ne-am certat degeaba. Suntem În război și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o scrisoare din partea lui Errius Sartorius, care o întâlnise pe Calvia Crispinilla în Hispania, iar acum i-l recomanda pe legat ca fiind un bărbat curajos și, mai ales, prietenul lui. Calvia Crispinilla îl găzduise și îl îngrijise personal când delirase din pricina febrei. Acum se apropia de el. Mergea desculță prin iarbă; purta o tunică azurie, iar coada împletită, groasă, îi era înfășurată simplu în jurul capului. În mână ținea o cupă aburindă. — E o infuzie pe care mi-a recomandat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]