1,537 matches
-
schizofrenic etc.), ceea ce demonstrează probabil incertitudinea care domină această entitate ce pare destul de precisă celui care lucrează în domeniul clinic. Ținând cont de afirmațiile precedente, am inițiat și dirijat și noi o cercetare pe această temă (PHRC, 1995: tratamentul episodului delirant acut; comparație între două tratamente [Marcelli, în curs de apariție; Reinhardt R., 1998]). În acest studiu multicentric a fost comparată eficiența unui tratament tradițional (neuroleptic sau antipsihotic stabilit la inițiativa medicului responsabil) cu cea a unui tratament timoregulator (valpromidă) prescris
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
la inițiativa medicului responsabil) cu cea a unui tratament timoregulator (valpromidă) prescris cu ușurință și în mod izolat. Alegerea tratamentului se baza pe o tragere la sorți pornind de la o listă aleatoare. Patruzeci și opt de subiecți prezentând un episod delirant acut au fost tratați după unul sau altul dintre cele două protocoale (vârstă medie 19 ani 8/12; între 14 ani 6/12 și 24 ani 9/12; 31 de băieți , 17 fete) 24 cu timoregulator (valpromidă): 24 cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de băieți , 17 fete) 24 cu timoregulator (valpromidă): 24 cu un neuroleptic stabilit de medic. Scorurile la scările BPRS, MADRS și BECK-Rafaelsen nu arată o diferență semnificativă între cele două grupuri la începutul studiului. Durata inițială a spitalizării pentru episodul delirant acut este identică, fără diferență semnificativă (grupul timoregulator: 27,25 EMBED Equation.3 12,4 zile; grupul neuroleptic: 28,17 EMBED Equation.3 17,2 zile: nu este o diferență semnificativă). La sfârșitul acestei prime spitalizări scorurile la scările BPRS
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
simptomul „delir” al unui episod psihotic acut. Aceasta înseamnă că în acest tip de patologie, componenta timică este cel puțin la fel de frecventă și importantă ca și componenta psihotică și că pare justificat să inversăm regula lui Jaspers: în fața unei patologii delirante acute a adolescentului sau a tânărului adult, s-ar părea că este de preferat să tratăm cu prioritate componenta timică. Doar evoluția ulterioară va permite precizarea diagnosticului. EPIDEMIOLOGIE, COMORBIDITATE ȘI EVOLUȚIE Prea puține anchete epidemiologice au fost efectuate pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Dar, chiar de la primul episod, problema posibilei existențe a unei tulburări bipolare se pune uneori în două situații particulare: - în funcție de intensitatea simptoamelor depresive asociate adesea unor manifestări psihotice, reușind să realizeze un veritabil tablou al melancoliei; - în funcție de apariția unui episod delirant acut asociat, în general, manifestărilor timice, fie ele și de amploare minimă. În primul caz, nu există elemente de certitudine, nu există decât factori de prezumție. În cazul al doilea, problema care se pune este cea a unui debut posibil
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
se manifestă foarte des la adolescenți, cu atât mai mult cu cât anturajul familial reacționează la problemele tânărului cu o rigiditate lipsită de empatie (putem spune că aceasta este situația atât pentru Nathalie cât și pentru Christine). În cazul episoadelor delirante acute, unul dintre colaboratorii noștri a avansat ipoteza unei rupturi developmentale în opoziție cu o ruptură structurală de tip psihotic (Marcelli, 1998), pentru a explica această dificultate de a integra dimensiunea depresiei, sau mai exact de a renunța, inerentă adolescenței
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
evoluția acesteia. De cinci luni încoace, Jeanne prezintă, într-adevăr, o serie de manifestări simptomatice care se agravează. Acestea au început printr-un episod acut declanșat la câteva zile după apariția ciclului menstrual dominat de manifestări de angoasă hipocondriacă cvasi delirantă și teamă de apariția unei sarcini. Un tratament cu neuroleptice (chlorpromazină) are ca efect o sedare rapidă. După o lună și jumătate, cu ocazia unei separări de mediul familial datorat plecării într-o tabără de vacanță, Jeanne prezintă o stare
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
tratament cu neuroleptice (chlorpromazină) are ca efect o sedare rapidă. După o lună și jumătate, cu ocazia unei separări de mediul familial datorat plecării într-o tabără de vacanță, Jeanne prezintă o stare de agitație și de angoasă cu idei delirante polimorfe, halucinații vizuale și cenestezice, cu o stare de agitație motrică importantă. Se observă, de asemenea, manifestări de protest față de ideea separării prin spitalizare, crize de plâns. Jeanne are dificultăți în ceea ce privește relația cu ceilalți adolescenți, ea se integrează uneori în
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
adolescenți, ea se integrează uneori în grup, alteori este provocatoare, agresivă, se împotrivește acestuia în așa fel încât este respinsă în mod sistematic. I se prescrie un nou tratament cu neuroleptice (haloperidol, cyamemazină) dar Jeanne, deși aparent este mai puțin delirantă, se închide în sine, rămâne angoasată, abătută, agitată uneori și, puțin câte puțin, refuză orice alimentație, refuză să mai vorbescă. Părinții, care până în acel moment au fost relativ ținuți la distanță, protestează și solicită o consultație la un alt medic
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
familia mamei, chiar mama însăși recunoaște că este depresivă și că a fost deja tratată, fiind tratați pentru aceeași problemă și doi frați și o soră a mamei. Constatându-se starea clinică, a fost propus un diagnostic semiologic de melancolie delirantă și s-a aplicat un tratament care să asocieze un antidepresiv (clomipramină) și timoregulator (valpromidă). Evoluția va fi foarte satisfăcătoare, incluzând atenuarea semiologiei melancolice, reluarea relațiilor corecte, reimplicarea în activitatea școlară organizată în spital, urmată de discuții cu părinții pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
ȘI EPISOADELE PSIHOTICE ACUTE Mai rar, tentativa de suicid poate să apară într-un context psihotic, fie că este vorba despre un act impus (automatism mental), de o tentativă de a scăpa de o angoasă intensă, sau de o exaltare delirantă cu sentiment de invulnerabilitate. ALAIN - TENTATIVĂ DE SUICID, DEPRESIE ȘI HOMOSEXUALITATE Alain, 16 ani, se prezintă la consultație pentru tentativă de suicid prin intoxicație cu medicamente (a luat o cantitate limitată din anxioliticile mamei). Se constată un context depresiv evident
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
în sensul: stare depresivă-trecere la o stare maniacală sau hipomaniacală. Constatarea unui astfel de viraj sub tratament antidepresiv este foarte elocventă (Carlson și Strober, 1982). Mai puțin evidentă, dar probabil mai frecventă, este situația clinică în care sunt asociate manifestări delirante dominate de expansiune, exaltare, putere nelimitată, convingere erotomaniacală, o filiație excepțională etc., manifestări comportamentale oscilând între momente de excitare, de iritabilitate și faze de retragere, în sfârșit manifestări timice în care domină adesea o notă de anxietate și de culpabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
adolescență se efectuează ambulatoriu în cadrul consultațiilor psihiatrice și psihoterapeutice, putem fi puși uneori în situația de a propune adolescentului o internare completă. Acest lucru se va întâmpla mai ales în cazul unei depresii grave, a unei depresii însoțită de idei delirante congruente sau nu dispoziției, a unei dorințe de a muri sau a unor conduite suicidare, cu scopul de a proteja adolescentul de el însuși. Internarea completă este aproape totdeauna necesară în cadrul unei afecțiuni bipolare. Poate fi, de asemenea, necesară în
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
mai mult (anchetă Inserm, Gasquet și Choquet, 1993); - spitalizarea prelungită în mediu specializat nu este preconizată de majoritatea autorilor, cu excepția cazurilor particulare; se poate avea în vedere o spitalizare atunci când actul suicidar este expresia simptomatică a unei perturbații grave (episod delirant acut, schizofrenie), sau atunci când mediul de viață obișnuit pare a fi în mod deosebit patogen sau destructurat; - spitalizarea într-o unitate specializată este recomandată de unii autori (Pommereau, 1995; 1996), dar prin definiție trebuie să poți dispune de o astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
fără a găsi în final o ușă la care să bată - o despărțitură eficace între spațiul public și cel privat; anacronice, fuseseră supte de deschiderea nelimitată a ecranului și înrolate în roiul de fantasme publice ce bântuia făptura fetei transparentizată delirant. O clipă Rică se simțise năpădit de miriade de lăcuste, în calea cărora nimerise și care nu făceau mofturi la mâncare; îi intraseră prin piele pentru că, de pipăit, e drept c-o cam pipăise pe studentă. După răspunsul primit, se
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pornește din arma unui bărbat, fără să fie precizată direcția, interpretarea rămânând astfel deschisă, între ipoteza sinuciderii și cea a asasinatului. Motive biblice apar în drama în trei acte Cain (1920), mai simplistă decât Cealaltă lege. Menționabil este monologul final, delirant, al unui judecător care ajunge să își condamne propriul frate și apoi să găsească soluția extremă și absurdă de a-l omorî. Experimentând trecerile spectaculoase de la un registru la altul, autorul produce și o dramă suprarealistă, Fabia (1932). Piesele lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289415_a_290744]
-
foarte puternice sau „Îndrăcitură” , alienare mintală . În această medicină naturistă se are mare grijă, avându-se În vedere că, luate În doze mari, mătrăguna nu vindecă afecțiunile psihice, ci le produce sau amplifică pe cele existente. Această plantă provoacă stări delirante, putând Însănătoși ori chiar omorî. Descrierea stării provocată de administrarea extractului de plantă este numită În termeni populari „Îmbuimăcire de cap” ori „nebuneală”. Revenind la culegerea plantei, există un Întreg scenariu ritual ce comportă circumambulațiune și nuditate rituale, aducerea de
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
19 realizează tabloul clinic al călăilor și al victimelor. În cazul călăilor este vorba despre disocierea personalității, indiferentism agresiv față de suferința celorlalți, plăcerea instinctuală de a produce suferință, agresivitate verbală, disperare, hipertrofiere a propriei persoane, impulsivitate, dezordine mentală progresivă, gândire delirantă. În cazul victimelor este vorba despre prăbușirea capacităților de apărare și autoconservare, blocaj mental și emoțional, reacții aproape catatanoide, moarte psihogenă. Scopul era, consideră Nicu Ioniță, obținerea unui anti-om, prin intermediul unui „spectacol faustic de inversiune psihologică”. Dilema indusă de
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
aceeași casă, dar În alt apartament. Dar circul acesta este, În fapt, expresia ursuzâlâcului, a unei crize ontologice manifestate prin senzația golului și prin apăsătoare uniformitate. Nu mult diferită Însă de acea criză, punctată prin stil direct, din finalul Înșiruirii delirante de ființe, lucruri, mâncăruri etc. ce formează «tabla de materii» de Moși: „- Criză teribilă, monșer!”. Adevărat bâlci devine scena din timpul balului mascat când un personaj Îl confundă pe celălalt cu altcineva, Îl caută pe unul (ca Mița pe Nae
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
răsărit către apus, vederea omului este agresată cu multitudinea de chemări plastice, de solicitări ale formelor și substanțelor ce înfloresc în abundența unor împletiri nesfârșite. Tablouri de edificii umane sau ale naturii survin în prim-plan, se expun în bogăția delirantă a propriei ființări după care se retrag în câmpuri secunde, lăsând altor peisaje, avantajul ieșirii întâmpinante, proiecției în față, în câmpul deschis privirii străbătătoare. Precum în dimensiunea zilei, ochiul privește spectacolul vieții, tot astfel, conștiința religioasă diurnă între-zărește transcendența. Revelația
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
un mesaj, avem de-a face cu o amplificare în avalanșă a ideii resp ect ive. Se produce ceea ce se cheamă o psihoză în masă . Alteori, în același fel se transmit și anumite stări sufletești. Așa se pot explica stările delirante care se produc la concertele unor formații, sau chiar în cazul unor oratori deosebiți. Exemplu lui Hitler care prin puterea discursului său malefic, a antrenat propria țară și chiar plane ta în totalitate spre distrugere, este elocvent. Așa se explică
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
dar periate până la ultimul fir de praf, toate îmi erau cunoscute până la cel mai mic amănunt". De aici, începe, așadar, întrepătrunderea dintre oniric și real, dintre vedenie și adevăr, prin care tânărul intra într-o țesătura complicată de stări confuze, delirante, vecine cu nebunia. La nici una dintre interogațiile ce încep să îl macine ("Ce înseamnă asta?"; "De unde ieșea vedenia?"; Cum pătrunsese omul din vis în viață cea adevărată?" etc.) nu poate da un răspuns rațional mulțumitor, de aceea conchide, el însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
conform principiului enunțat, discret, de protagonist ("Lucrurile alunecă, domnule Ordeanu!"), totul glisează între realul terifiant și oniricul nu mai puțin coșmaresc, între o viață asfixianta și o moarte egal sufocanta, în sfârșit, între o istorie agonica și o alta, identic deliranta. Dintre comentatorii recenți ai filmului, doar Cristian Tudor Popescu a observat, destul de exact, finalitatea acestui perpetuu glissando: "Sensul filmului nu poate să stea în povestea plină de clișee a tribulațiilor sentimentale și pieirii unui trișor de cazinou, narata neatașant pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
de identitate individuală într-un sistem totalitar etc.) amplifica fericit aceeași impresie generală a spectatorilor: aceea că se află în fața unei parabole pe tema alterării, a puterii și a nebuniei, care într-o istorie "în delir" capătă, într-adevăr, forme delirante. Pentru această capodoperă ieșită din aceeași canava că și Oul de șarpe al lui Ingmar Bergman, Căința lui Tenghiz Abuladze sau, de ce nu, Călăuza lui Andrei Tarkovski, Mircea Daneliuc nu avea nevoie de nicio legitimare estetică românească. Ci doar de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
lent, reprezentările individuale rămîn produse și variații pe care le confundăm cu impulsul care le-a dat naștere și cu procesul care le constituie în permanență. Cum putem sesiza mișcările browniene ale lumilor sociale? Cum putem încadra teoretic multiplicitățile discursive, delirante, excesive care proliferează în societățile noastre? Este cu neputință să reușim în mod demn fără o metodă și fără identificarea punctelor nodale care alcătuiesc "miezuri afective și cognitive ale grupurilor", "stări relativ stabile" ale activităților de gîndire colectivă, care în ciuda
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]