1,570 matches
-
în cartea lui Grigore Gociu și în cărțile altora, frumos așezate în frunzarul liniștit al bibliotecilor închise, imaginea tot mai estompată a acestui paradis terestru (cândva) tămăduitor. Rostul însuși al țăranului român tradițional a fost clintit până la demolare de experimente delirante ale unor demenți căutători de fericire aiurea, fantasmagorice și ruinătoare. Găsim, în cartea vie a profesorului (el însuși devenit arhetipal, cum spuneam!) multe pagini, cumplite prin tragismul lor “de mase”, privind anii ticăloși ai colectivizării României după modelul stalinist, cu
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
și Valentina Becart dezvăluie aluatul stihului său căruia i-a dăruit de cele mai multe ori „veșmânt de argint și ode”, „veșmânt de dragoste și cântec”, simțindu-și mâna „ca o ramură plină de rod”, oferind alteori „cuvinte libere, dezbrăcate de văluri / delirante, provocând o nouă naștere / și noi sunete / ... / în ovalul unei raze / solare ... ”(Vârstele rostirii). Personal, consider că strădania doamnei Valentina Becart nu va fi în zadar, căci versurile sale o vor purta-o pe cărarea ce suie spre Olimp, ajungând
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
stă atât de liniștii alături de o moartă “. Egor se trezește e brusc din somn și, pentru a se întări ideea că nu a fost un vis, el găsește în apropierea sa mănușa Christinei și un pregnant parfum de violete. Convingeri delirante (cf. lat. convincere „a dovedi“) „complex ideo-afectiv și volițional“ desemnând părerea fermă pe care individul o adoptă referitor la construcția delirantă. „Are un suport cognitiv bazat pe un raționament aparent logic (dar al cărui punct de plecare este fals), cu
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
nu a fost un vis, el găsește în apropierea sa mănușa Christinei și un pregnant parfum de violete. Convingeri delirante (cf. lat. convincere „a dovedi“) „complex ideo-afectiv și volițional“ desemnând părerea fermă pe care individul o adoptă referitor la construcția delirantă. „Are un suport cognitiv bazat pe un raționament aparent logic (dar al cărui punct de plecare este fals), cu o puternică argumentație (uneori bazată pe tulburări de percepție), care declanșează un puternic răsunet afectiv, determinând consolidarea unei motivații care mobilizează
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
un raționament aparent logic (dar al cărui punct de plecare este fals), cu o puternică argumentație (uneori bazată pe tulburări de percepție), care declanșează un puternic răsunet afectiv, determinând consolidarea unei motivații care mobilizează și direcționează efortul volițional“. Aceste convingeri delirante se întâlnesc și în Nopți la Serampore, unde personajele sunt convinse că au trăit aievea unele întâmplări. O ipoteză, la cele întâmplate, este dată de Eliade însuși, vorbind despre unele ritualuri din India, dar mai ales acela în care se
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
teamă de eticheta radicală. Și nu ne e. De ce să ne fie, de vreme ce, iată, tocmai pe această ubicuitate și-a consolidat catalanul inconfundabila operă. Ferindu-se programatic să se cantoneze într-o singură soluție, frecventatorul de mondene coride a fugit, delirant, de la un motiv la altul, asumîndu-și, finalmente, un ansamblu unic. Prea grav în aventură totală, pentru a-l minimaliza noi prin eticheta frivolității. (Singura frivolitate în care catalanul s-a plasat prost a fost cea a confecționării porumbelului păcii, servind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cîte unei grațioase făpturi pînă și ritmate panegirice funerare... Ce vreau să spun. George Lesnea trăia în țara plină de umor, în care el însuși era de-un haz teribil: epigramele lui în triluri de soprană erau de-o spontaneitate delirantă la mesele noastre neîntrerupt hlizite. Dar... dar... O strofă, doar una, din îndoliatul poem din 1965: Stau întristați bărbați, femei/ Lumina peste frunți se frînge/ Cu lacrimi mari de ghiocei/ Pămîntul primăverii plînge. Poetul (care venea dinspre anturajul aristocrat al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
departe. Trebuie, totuși, să distingem "nivelul de rațiune" de "mica rațiune". "Mica rațiune" rezultă din contracția tuturor nivelurilor de realitate într-un singur nivel de realitate. "Mica rațiune" este deci, cel puțin în cadrul modelului pe care îl propunem, o rațiune delirantă, irațională și chiar periculoasă. Așa cum o vedem, în prezența mai multor niveluri de realitate, iraționalul își schimbă locul. Există, oare, o opoziție între ternar, care implică terțul inclus, și cuaternar? Ternarul poate fi conceput, așa cum am văzut, ca instrument de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în străinătate", după ce o strălucită strategie a chiulului îl reabilitează, chipurile!, în fața colegilor, asigurîndu-i (?) avansarea; ca antidot pentru o nouă cădere în gol se naște ideea creșterii unui "copil". Pe încetul iluzia se transformă în "halucinație" terifică, combătută de valul delirant al dorurilor de "a tăia lemne", de "a cosi", de "ceva adevărat"; iar "plecarea în pădure" suprem elan utopic al căutării acelui "ceva adevărat" care să-l readucă la viață, pune definitiv capăt cursei autoiluzionărilor. III. Fiecare act de autoiluzionare
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
s-o salveze de mediocritate... de feminitatea aceea împotmolită în sucuri glandulare... în suavele noroaie erotice... Și-acolo rămîne... Pe veci! Ha! El voia s-o ridice de la "mă iubește, nu mă iubește" la "a fi sau a nu fi"! Delirant, delirant, delirant! Mona: Păi nu-i aceeași dilemă!? Octav: Nu prea, iubita mea dulce... Bine zicea șeful ăla de cabaret... "pe femei trebuie să le iubești și să le ajuți, dar să nu-ți propui să le înțelegi... și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
o salveze de mediocritate... de feminitatea aceea împotmolită în sucuri glandulare... în suavele noroaie erotice... Și-acolo rămîne... Pe veci! Ha! El voia s-o ridice de la "mă iubește, nu mă iubește" la "a fi sau a nu fi"! Delirant, delirant, delirant! Mona: Păi nu-i aceeași dilemă!? Octav: Nu prea, iubita mea dulce... Bine zicea șeful ăla de cabaret... "pe femei trebuie să le iubești și să le ajuți, dar să nu-ți propui să le înțelegi... și mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
salveze de mediocritate... de feminitatea aceea împotmolită în sucuri glandulare... în suavele noroaie erotice... Și-acolo rămîne... Pe veci! Ha! El voia s-o ridice de la "mă iubește, nu mă iubește" la "a fi sau a nu fi"! Delirant, delirant, delirant! Mona: Păi nu-i aceeași dilemă!? Octav: Nu prea, iubita mea dulce... Bine zicea șeful ăla de cabaret... "pe femei trebuie să le iubești și să le ajuți, dar să nu-ți propui să le înțelegi... și mai ales să
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și pe dandy cade ca o ghilotină: „Propriii lor călăi, supușii altora, sclavii prestigiului, dușmanii propriei lor fericiri ș...ț, așa ne apar În final cei trei: Sisiful arivismului banal, snobul, umilitul de bună-voie, și acest călugăr invertit al eleganței delirante: dandy-ul”1. Oarecum În prelungirea ideilor lui d’Ormesson, Emilien Carassus păstrează triada arivist, snob și dandy Într-unul din capitolele mult citatei sale cărți, dar aduce câteva nuanțări importante. Comparația celor trei tipuri cu tot atâtea moduri de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
tipice epocii, D. întreprinde și o analiză drastică a discursului ideologic al anilor ’50, de la temele obsedante la limbaj, imagini-pilot și sofisme juridice. Telejurnalul de noapte propune o mostră de „literatură de sertar”, cu însemnări din ultimul deceniu, sumbru și delirant, al ceaușismului. Această dragoste care ne leagă este o anchetă-eseu care supune din nou reflecției un destin tragic, de astă dată al unei distinse intelectuale septuagenare, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, soția lui E. Lovinescu și mama Monicăi Lovinescu, arestată, în mai 1958
DOINA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286814_a_288143]
-
cărți. Aceasta este cel puțin impresia pe care o ai când îi citești poemele de o derutantă elementaritate, în care se plimbă fără aroganță (fără acel défi întâlnit la mai toți poeții simboliști din faza insurecției) fantasmele decadenților, tristețile lor delirante, decorurile îndoliate. B. cultivă mica scenă livresc-existențială în care există un unic simbol liric dezvoltat prin câteva detalii repetitive. Iată, Plumb, poemul liminar din volumul apărut în 1916: sicrie de plumb, cavou, veșminte funerare, coroane de plumb, aripi de plumb
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
poetul modern să viziteze nevăzutul, neauzitul, nepipăitul și nemirosibilul pentru a putea reinventa poezia. B., pornind din alt punct, vizitează cămările realului derizoriu, ungherele plictisului existențial, subteranele tristeții și ale eșecului, în fine, privește existența prin geamul afumat al unei delirante singurătăți. Reușește și el, în cele din urmă, să reinventeze poezia silind-o să coboare în micul infern al existenței curente. Dintr-o minus-vitalitate notorie, universul liric bacovian se hrănește cu lăcomie, ca să zicem astfel, extrăgând una dintre cele mai
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
de a fi un roman istoric pur, Princepele dezvoltă - livresc și fabulos - ideea de fanariotism, derulată într-un cerc tragic. Perspectiva e închisă, o tristețe grea coboară peste acest scenariu repetitiv. În fine, Săptămâna nebunilor este istoria unei prăbușiri cu delirante rătăciri și reveniri. Aparent, suita titlurilor romanești e fără legătură. Dar numitorul lor comun e ușor sesizabil; sunt tustrele parabole ale puterii. Și, odată cu Princepele, începe o altă etapă a receptării realului. Săptămâna nebunilor vorbește în fastuosul decor al agoniei
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
cea de-a doua Dostoievski scriind din greu, după cum mărturisește, în aceeași scrisoare, ceva mai jos. Nu știm în ce măsură a intervenit cenzura oficială; de fapt, în Însemnări din subterană însuși Dostoievski este cenzorul impetuosului său erou, căruia îi întrerupe discursul delirant. Despre partea a doua, în legătură cu posibilele intervenții ale cenzurii, nu avem nici măcar informații colaterale. Oricum, un final în spirit creștin, cum crede Ion Ianoși, era imposibil pentru că, structural, această operă nu prevede mîntuirea. Un semnal în această privință îl găsim
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
KERENSKI - DANTON-UL RUS. C|DEREA ÎNCHISORII PETRU ȘI PAVEL, BASTILIA RUSEASC|. SFÎRȘITUL REGIMULUI AUTOCRATIC... Cele mai multe dintre cuvintele acelea nu-mi spuneau nimic. Dar înțelegeam esențialul: Nicolae nu mai era țar, iar știrea căderii lui provoca o explozie de bucurie delirantă la cei care, încă ieri seară, îl aclamau urându-i o domnie îndelungată și prosperă. Realmente, îmi aminteam foarte bine vocea lui Heredia, al cărei ecou mai răsuna pe balconul nostru: Oui, ton Père a lié d’un lien fraternel
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fiertură în care se scălda bolnavul de „zburător” și „lipitură” (170, p. 445). Sigur că, luată în doze prea mari, mătrăguna nu vindeca afecțiunile psihice, ci le producea sau le amplifica pe cele existente. Ea provoca, de asemenea, „nebunia” (stări delirante) sau chiar moartea : ceaiul de mătrăgună - notează Simeon Fl. Marian - „ori îl omoară, ori îl însănătoșează” pe bolnav, care, înainte de admi- nistrarea fierturii, trebuie legat „pentru că înnebunește”. De fapt, mătrăguna este un puternic delirogen. Descrierea stării provocate de administrarea extractului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
biolog, medic și cîștigător al premiului Nobel, întemeietorul "Fundației franceze pentru studiul problemelor umane", strămoșul institutului de cercetări demografice și al altor științe sociale. Citiți Omul, acest necunoscut de Alexis Carrel sau ale sale Reflecții asupra conduitei în viață. E delirant, și prin urmare devastator. 1) Rasa degenerează, civilizația noastră se îndreaptă către sfîrșit (dovada, femeile fumează și bărbații merg la cinema): constatare. 2) Există un mijloc pentru a remedia situația, eugenismul voluntar: descoperire. Mă puteți crede, sînt medic. Știu cum
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în el ființa care se poartă totdeauna după principii sigure și neschimbate, nu mai găsim cereasca și maiestuoasa simplicitate pe care i-a imprimat-o creatorul lui, ci doar contrastul diform dintre pasiunea care își închipuie că raționează și intelectul delirant”. Textul trimite fără dubiu (deși neexplicit) la un pasaj din Republica lui Platon (611c-d). Referindu-se la condiția denaturată și impurificată a sufletului aflat în societatea trupului, Platon observă că a devenit aproape imposibil să recunoști sufletul în divinitatea și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
iubirii atinge punctul maxim întrucât aici aflăm reprezentările cele mai fantastice. Este însă un soi de „adevăr al fantasmei”, întrucât mitul e, simultan, și fals și adevărat; este „uimitor de fals căci mitul aristofanic apare ca un produs al imaginației delirante; dar, în același timp, uimitor de adevărat, căci exprimă ceea ce orice îndrăgostit ajunge să-și imagineze fără să vrea când încearcă să exprime ceea ce simte: credința în predestinarea sentimentală, impresia că iubirea este într-adevăr întâlnirea unui fel de jumătate
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pentru că, substituindu-se femeii, masculul își refuză calitatea de cetățean. Socrate este împotriva unei asemenea „devorări”, iar cuplul pederast nu e respectat și nici iubit dacă scopul cuplului e unilateral din perspectiva satisfacerii plăcerii (pentru că bilateral nu poate fi!); diferența delirantă (sau mania): „acest soi de nebunie le este dat celor doi de către zei spre fericirea lor fără de seamăn”; așa se ajunge la cea de-a patra formă de nebunie și „datorită ei, când privim frumusețea de aici, aducându-ne aminte
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
I Talmeș-balmeș sectar. Climatul intelectual și ambianța ontologică în care se constituie creștinismul ține de cea mai absolută harababură... E greu de imaginat mulțimea comunităților extravagante, a profeților care se cred inspirați, a prorocilor iluminați, a gânditorilor ezoterici, a filosofilor deliranți care ocupă scena spirituală a primului secol al erei noastre. Desigur, filosofia demnă de acest nume subzistă și, la Roma sau în alte locuri, sunt urmate în continuare învățăturile stoicilor sau ale epicurienilor. Simultan cu apariția acestor isterici ai conceptului
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]