625 matches
-
vorbirii. - Dar aceasta n-ar putea fi alta, cred eu, decât puterea politică! - Și, astfel, se pare că această retorică a fost repede delimitată de politică, ca fiind specie diferită și, de fapt, subordonată acesteia”. În consecință, retorica (nu cea demagogică) și legislația nu reprezintă decât componente ale artei politice. Constatăm aici (în Omul politic) o „îmblânzire” a vehemenței contra retoricii, așa cum se manifestă ea în Gorgias, unde e trecută fără nuanțări între formele lingușirii. Astfel părintele Academiei anticipează într-un
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
există, după cum se vede, decât diferențe formale. Oratorul politic nu este în zilele noastre, precum cel al Antichității, decât un simplu lingușitor al conștiințelor. Democrația „intermitentă” (la alegeri) se pretează excelent unui astfel de demers. Există în continuare acele produse demagogice ale inteligenței virusate care ascund cu greu amprenta mahalalei sub glodul unei pretinse erudiții. Nu rigoarea logică face, de cele mai multe ori, succesul unui discurs. Sofistul Antichității s-a machiat pentru contemporani și, respectând cerințele modei actuale, a devenit „tehnocratul competent
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
recunoscută de Platon cu onestitate. Până și dreptatea politică este o chestiune de perspectivă: „Chiar dacă cineva ar socoti că războiul trebuie dus împotriva celor ce se poartă drept, el tot n-ar recunoaște lucrul acesta pe față”. Între politic și demagogic, există o graniță atât de fragilă încât Platon însuși are anumite rezerve, în ceea ce privește fixarea ei. Și poate că ușurința cu care oamenii politici de aici ori de aiurea sunt dispuși să „vândă jugul onoarei pentru foloasele nemărginite ale rușinii” nu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fi cele adevărate, trebuie să fie eliminați, cel puțin moral. Ariergarda creștin-democrată (a se vedea un recent atac asupra unor intelectuali din partea lui Carlo Casalegno, director-adjunct al ziarului Stampa) continuă încă această politică obscurantistă ce i-a dat numeroase satisfacții demagogice în trecut și ce se dovedește atât de inutilă astăzi, în care funcția anticulturală a fost asumată de către mass-media (care însă se prefac că admiră și respectă cultura). Epigraful acestui capitol al istoriei burgheze l-a scris odată pentru totdeauna
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Practic, ultima confruntare a național-țărăniștilor pe teme de politică agrară s-a produs în cursul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946. Comuniștii, acuzați de opoziție că doreau să colectivizeze forțat pe țărani, au ripostat printr-o propagandă demagogică, pozând în cei mai sinceri apărători ai proprietății private. Argumentele lor nu au avut însă nici un efect asupra țărănimii, întrucât majoritatea zdrobitoare a sătenilor, chiar și mulți dintre cei înrolați în organizațiile de extremă stângă, au votat pentru partidul condus
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
între servitori și rude (Segalen, 1987). De aceea, concepția ideologilor francezi din secolul al XIX-lea - în particular a lui F. La Play - care, indignați de instabilitatea și dezorganizarea familiei muncitorești, propuneau o întoarcere la familia tulpină era, dacă nu demagogică, cel puțin idilică. Argumentul că prin acest gen de familie se asigură autoritatea patriarhală și continuitatea valorilor între generații nu este suficient de solid pentru a o acredita ca tip ideal, dacă avem în vedere și dezavantajele ei. Familia tulpină
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
29 ianuarie și 25 decembrie 1884. Nu i se cunosc redactorii, articolele fiind neiscălite ori semnate cu pseudonime (Săcelescu, Gh. Cârlig din Sfințeni). Gazeta are un caracter umoristic, întreținându-și verva aproape numai din parodiere. Profesie de credință parodiază limbajul demagogic al partizanilor politici ai diferitelor partide, între care S. nu prea făcea deosebire (par a exista totuși unele simpatii liberale). Excelând în parodierea stilului bombastic, revista publică imitații, scrise cu spirit și vervă, ale stilului rapoartelor oficiale. La „Partea literară
SACEALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289418_a_290747]
-
Galați, de trei ori pe săptămână între 7 august și 28 august 1892, zilnic între 2 septembrie și 27 septembrie 1892. Continuă numerotarea „Trompetei Covurluiului”. Director este G. Georgiade Heleujanu, care scrie și articole cu caracter politic, într-un stil demagogic și cu frecvente greșeli gramaticale. Apar câteva schițe neiscălite, fără valoare. Se republică însă, în foileton, romanul Thalassa al lui Al. Macedonski. Printre numeroase versuri lipsite de însemnătate, cele mai multe anonime, altele aparținând Elizei Mustea, sunt găzduite adesea poezii de Th.
SENTINELA DUNAREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289620_a_290949]
-
culeg, de pe moșii lucrate în sudori de sânge de țeranii noștri, veniturile cu care caută a speria Apusul”. Adversar neînduplecat al celor care concepeau arta în afara determinărilor morale și naționale, N. Iorga s-a ridicat totodată și împotriva literaturii patriotarde, demagogice. În articolul Cultura națională și surogatele ei, doctrinarul s. pecetluiește sarcastic concepțiile potrivit cărora „literatura națională e în legătură cu tot patriotismul de irozi, care se stânge sub ochii noștri în zdrențele-i pestrițe, de șarlatan, scoțând blestemuri de melodramă” . Însă, pe cât
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
dar în egală măsură au un efect stimulativ asupra pulsiunilor primare. Din punct de vedere psihologic și social, între „individ/grup” și „instituții/putere” se interpun ca formă de „comunicare”, care de fapt maschează „manipularea”, reclama, sloganurile, propaganda, diversiunile, discursurile demagogice, promisiunile fără acoperire etc. Ele sunt susținute de „obiectele de consum” de o mare varietate și abundență. Persuasiunea, ca „repetare” invariabilă a „îndemnului/invitației” de a utiliza, de a alege, de a prefera „ceva” anume, dezvoltă printr-un mecanism de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
era un alt factor de insatisfacție în ceea ce-i privea: funcționărimea respectivă (fără nici un risc de viață) beneficia financiar, în detrimentul salariilor cuvenite minerilor. Prin lozinca „Jos burghezia proletară!”, deși naiv, minerii din Valea Jiului ironizau comunismul prin chiar una dintre formulele demagogice și clișeele acestuia, și anume, critica împotriva burgheziei. Sensul era acela că regimul comunist devenise el însuși un stat în care capitalismul continua să funcționeze, dar în folosul unei nomenclaturi comuniste clar delimitate. Represiunea Măsurile de reprimare au îmbrăcat diferite
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
care piesele și-au câștigat popularitate. Cu înclinație de moralist și ingeniozitate în compoziție și tipologie, scriitorul denunță impostura, fariseismul, parvenitismul, oportunismul, incompetența, abuzul de putere, traficul de influență, birocratismul, mistificarea, corupția, gândirea dogmatizată și exprimarea în clișee, logoreea pretențioasă, demagogică etc. Apelează nu o dată la grotesc, caricatură, parodie, după cum deseori în spatele umorului se află implicații existențiale grave. Astfel, piesele sunt, în esență, pledoarii pentru adevăr, pentru autenticitatea ființei umane, noblețe spirituală și etică. Reprezentative ar fi - alături de Scaunul - Concurs de
POPESCU-27. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
De exemplu, Clinton a folosit electoral, cu acordul și sprijinul autorului, „agenda comunitaristă” împotriva adversarilor săi republicani, lovindu-i astfel unde se simțeau ei mai tari, în domeniul „valorilor familiei”, pe care proclamau că le salvează, precum și pe terenul patriotismului (demagogic), unde președintele democrat (mă refer aici la partidul său) a opus viziunea unei „comunități de comunități” (în sensul de „comunitate a comunităților”, mai nou românii înțeleg și altfel asemenea construcții sintactice) sloganului conservator al republicanilor, „națiunea de națiuni”. În Germania
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
În plus, cum știm și noi, universitatea europeană - intrată sub semnul „Procesului Bologna”, adică în faza terminală a masificării, trivializării, instrumentalizării și fragmentării - se află și ea într-o criză adâncă, agravată de subfinanțarea cronică și acoperită neconvingător cu discursuri demagogice despre Agenda Lisabona - modalitatea vest-europenilor de „a ajunge din urmă și a depăși” Statele Unite, cel puțin pe hârtie. (Până în mai 2006, potrivit celui mai recent raport privind îndeplinirea obiectivelor Agendei Lisabona, numai pe hârtie.) și al doilea răspuns este afirmativ
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ele exprimă pulsul normal al creației, Însetată parcă de „creșterea ideologică”, de Înregimentare tematică Într-un „plan cu obiective precise”, de ghidare prin „metoda de gândire și muncă a Partidului”, etc. Culmea este că oricât ar părea de neverosimil, procentul demagogic al acestor opinii este foarte mic; dovadă sunt operele create ulterior, cu care vom avea ocazia să ne Întâlnim pe parcursul acestei cărți. Așadar, cum sprijină scriitorii și artiștii primul plan anual? Redăm din Contemporanul 7 părerile lui Lucian Bratu, Eusebiu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ț., și, având în spate Armata Roșie de ocupație, se va transforma rapid în cea mai agresivă forță politică, ajungând la peste 800.000 de membri în 1947. Pe temeiul unei noi platforme (26 septembrie 1944)1, declarată, în chip demagogic, drept singurul program autentic de reforme de care avea nevoie țara, P.C.R. a propus partidelor politice și organizațiilor profesionale, sindicale, de femei, de tineret etc. să se unească într-un Front Național Democrat (F.N.D.), în vederea constituirii unui guvern „cu adevărat
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
câștigat, dar oare am câștigat noi?”. Era clar că s-a câștigat, și primele semne s-au văzut clar după alegeri, În momentul numirilor. În special goana după funcții, onoruri, poziții. Mircea Mihăieș: Emil Constantinescu a jucat foarte bine cartea demagogică. El a venit În balconul Universității cu tot felul de afirmații populiste: „Nu va mai suferi poporul, vor suferi conducătorii”, „Voi pleca de la Cotroceni...”. Vladimir Tismăneanu: „...Voi reduce la jumătate serviciul de pază prezidențială...”. Mircea Mihăieș: Sunt lucruri pe care
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
maghiar, s-a căzut la un acord privind acea statuie și locul ei. Lucrurile ar trebui să fie foarte simple: statuia ar trebui reamplasată acolo unde a fost așezată inițial. S-a preferat o altă variantă: de a se crea, demagogic, după părerea mea, un parc al „reconcilierii româno-maghiare”. Care reconciliere? Am ieșit din război cumva? Ar trebui să fie puse față În față statuia și un arc de triumf care urmează a fi construit - probabil din beton și oțel! Aceasta
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
acuzată de așa ceva o administrație care s-a angajat Într-un proiect menit să creeze un alt Orient Mijlociu, care vrea să susțină democrațiile pe plan mondial și Încearcă cu disperare să sprijine democrația din Venezuela, de pildă, Împotriva populismului demagogic și autoritarist al colonelului Hugo Chávez, susținut de Fidel Castro? Într-un discurs recent, acesta a folosit cuvinte de netipărit la adresa președintelui Bush. Hugo Chávez este unul din principalii critici ai intervenției În Irak și se consideră el Însuși o
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
la paisprezece ani de la revoluție cazul lui va deveni la fel de marginal În România ca și cel al lui István Csurka În Ungaria, despre care se vorbește foarte puțin În momentul de față. Este undeva Între 1 și 2%, face afirmații demagogice, naționaliste, populiste, Împotriva rromilor, antisemite, antioccidentale... Mircea Mihăieș: ...chiar anti-România. Vladimir Tismăneanu: Toate puse laolaltă, el este Vadimul lor, se pare că mai bun scriitor... Mircea Mihăieș: Vadim nu e scriitor, e publicist. Vladimir Tismăneanu: Lui István Csurka nimeni nu
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
este cert: un cărturar umanist autentic, nu cel pe care unii dintre noi l-am Întâlnit În anii ’50 sau ’60 - un om obosit, chinuit, pedepsit -, numai Într-un moment de supremă naivitate putea să se asocieze cu o canalie demagogică de anvergura lui A.C. Cuza. Octavian Goga e un caz tragic, care poate fi discutat separat, dar e clar că a fi alături de A.C. Cuza era o probă de capotare a inteligenței critice. Nu puteai să fii alături de un asemenea
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
copiii străzii” nu este atât de extins pentru a nu putea fi stăpânit. Problemele care au condus la perpetuarea lui țin mai degrabă de: - lipsa unei strategii coerente, eficiente (strategii au existat, dar au fost uneori nerealiste, utopice, „pompieristice” și demagogice); - lipsa unui sistem de identificare și monitorizare a tuturor cazurilor de copii ai străzii; - lipsa infrastructurii, a unor instituții prietenoase și a unor servicii specializate, adecvate situațiilor diferite (lipsesc serviciile de preluare din stradă, de diagnosticare a cazului și de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
care a denunțat fără vreo posibilitate de îndoială haosul criminal din nefericitul său creier. VII. RĂZBOIUL CIVIL Junta militară care se organizase încă din timpul vieții lui Sidonio Paes, își propunea să împiedece, cu orice preț, cucerirea puterii de către fracțiunile demagogice; adică, să împiedece reîntoarcerea la dezmățul căruia îi pusese capăt lovitura de stat de la 5 decembrie 1917. Junta militară nu intenționa, totuși, să păstreze multă vreme puterea pentru sine. Guvernul emanat din sânul ei sau controlat de ea trebuia să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
însuflețise puținele nuclee comuniste care se organizaseră în Portugalia, iar victoria Aliaților asupra Puterilor Centrale insuflase forțe noi democrației portugheze; toate greșelile și excesele care o compromiseseră în 1917 începeau să fie uitate în iarna anului 1919. În fața continuei agitații demagogice, garnizoanele militare din Porto și Lisabona se răscoală, la 19 și 22 ianuarie. Foarte repede, și datorită dezorientării politice a șefilor militari, aceste răscoale, începute pur și simplu pentru a forța demisia Guvernului și înlocuirea lui cu un guvern al
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Însă el probabil că pierduse încă de pe atunci și în chip definitiv speranța într-o revoluție monarhistă victorioasă și aștepta să se desemneze în câmpul politic o nouă forță, destul de puternică pentru a putea într-o zi stăvilii dezmățul guvernărilor demagogice. Deocamdată, această forță nu se face simțită. Antonio Maria da Silva guvernează, cum am văzut, până la 15 Noiembrie 1923. În tot acest răstimp, Salazar își continuă activitatea de dascăl la Universitatea din Coimbra și munca lui modestă de educator moral
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]