826 matches
-
câțiva ani, „arzând etapele”, traseele unor discuții occidentale de câteva decenii) au conferit disputelor ideologice din sfera publică un aer suplimentar de irealitate, de inadecvare la problematica presantă a României, de gratuitate ludică (fără a exclude însă campaniile vitriolante de „demascare”). Radicalismul multor luări de poziție este, pe de altă parte, tipic culturilor afectate de perioade lungi de izolare și suspendare a exercițiului gândirii libere: „tenorii” aflați în competiție tind să adopte adesea cauze extreme, în care se angajează până la resentiment
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
acesta și, dacă nu va interveni nici un fapt menit să-mi Împiedice munca, vreau să-l respect Întru totul. Socotesc că prin Însăși publicarea acestui roman aduc un aport Însemnat primului plan economic al republicii noastre. E o carte de demascare a războiului criminal Împotriva Uniunii Sovietice, o carte din cuprinsul căreia se desprind eroi ce devin comuniști și sunt astăzi sprijinitorii acestui plan. (Ă)”. Titina CĂLUGĂRU: „Este Într-adevăr, pentru mine, ca pentru majoritatea oamenilor artei, prima dată În viață
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
inima tot trează. Tovarășilor noștri mai am să le vorbesc Din tot ce-am Îndurat, un cântec nou le fac. (Ă).” (Miron RADU PARASCHIVESCU. - N-am terminat, Ibidem.) POEȚII În sectorul liric, În anul 1949, va fi liniște; convulsiile, demolările, demascările, intoleranțele se vor dezlănțui, În acest an, pe tărâmul prozei, dramaturgiei și criticii literare. Între timp poeții, foarte mulți - a căror Înșiruire o pagină Întreagă n-ar putea s-o cuprindă - umplu gazetele cu poeme; căci e moda poemului Încă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Acțiunea chiaburilor nu este acțiunea unor indivizi oarecare, ci a unora care reprezintă o clasă; ori finalul nuvelei nu deschide o perspectivă, cititorul poate Înțelege că prin uciderea «lupilor», toate problemele au fost rezolvate. Mult mai plină de viață este demascarea chiaburilor din Nopțile din Iunie, pentru că acolo, chiar cu mijloace mai puțin spectaculoase ni se oferă o perspectivă largă. Și În forma literară se simte această tendință formalistă spre «atmosferizare»: de pildă neliniștitoarea, ciudata țâșnire din tufiș a unui iepure
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
aveau acel caracter istoric pe care economismul Îl ignoră. Economismul, ne Învață Lenin, subapreciază teoria, promovează târârea În coada masselor, neagă revoluția și Însăși rolul partidului. Economismul proslăvește spontaneitatea, izbucnirile acestea violente și dezorganizate ca ale lui Goj sau Țugui, demascările «a la Cârnu». Economismul se ascunde sub paravanul glorificării massei, dar În fond, nu prețuiește cât de cât massa, pentru că o vede capabilă doar de acțiuni haotice, dezorganizate, nereușind să se ridice la revendicări politice și mai ales la lupta
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
grevă generală. Este vorba deci de o perioadă de mai bine de 20 de ani, deosebit de importantă În evenimente adânc Întipărite În istoria țării. (Ă). Principala calitate a operei lui Ion Pas constă În aceea că nenumărate pagini sunt consacrate demascării politice dusă de cele două partide și a complicității monarhiei puse la cheremul burghezo-moșierimii. (Ă). În cel de-al doilea volum Întâlnim figura de zbir a prefectului poliției, Corbescu. Unealtă a fabricanților și apărător al intereselor celor de la putere. (Ă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
industriașul - cu aceeași putere cu care ne-a trezit ura Împotriva chiaburilor și a regimului de oprimare, recrutate dintre Învățători, popi, jandarmi etc. Dar crearea chipurilor de chiaburi ne Îndârjește astăzi ura Împotriva urmașilor lor. De asemenea este foarte utilă demascarea liotei uneltelor clasei exploatatoare. Un alt element pozitiv important Îl constituie conturarea figurilor de luptători ieșiți din rândurile țărănimii, și Întrupând rezerva revoluționară a clasei muncitoare. Toate acestea sunt calități remarcabile. Datorită lor, cartea Oameni sub patrafir aduce o contribuție
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
manifestă, pe de o parte; prin evidențierea a ceea ce este mai valoros În moștenirea literară și deci ceea ce poate folosi ca armă de luptă În ridicarea maselor, iar pe de altă parte, prin vigilența față de tot ceea ce este reacționar, prin demascarea intransigentă a părților negative din creația literară a trecutului. Tocmai prin Întărirea spiritului de partid, prin Înțelegerea și aplicarea concepției leniniste asupra existenței celor două culturi În sânul fiecărei culturi naționale, a fost posibilă valorificarea creației mișcării clasei muncitoare de la
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
viață, Frunză a alunecat adesea pe panta schematismului și idilismului, creații ale sale ca Acheson În vizită la Paris și Londra, ori Nu-n slujbe divine petrec monseniorii sunt printre pamfletele lirice realizate ale tinerei noastre poezii. Iată o reușită demascare a ridicolului voiaj politic făcut de misitul trusturilor americane În capitala Franței dolarizate: «Scuzați deranjul, Mister Acheson! - Se-ntâmplă că răbdarea-și umple sacul. Ce mai scandal, ce lipsă de bon ton; poporul Franței v-a trimis la dracu! Doar
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dar ei sunt amintiți doar ca niște exploatatori Îngrădiți, neputincioși: «Pândesc turbați chiaburii după gard. Tânjesc să pună stăvili vieții noi. I-au Îngrădit și-acuma nu mai ard În focul urii lor de chiaburoi! (Ă)». Într-o altă bucată, Demascare, V. Iosif ne Înfățișează demascarea unui chiabur ca fiind o treabă simplă. Dușmanul de clasă ce răspândește zvonuri de război fiind un naiv care aproape se autodemască. E greșit să vedem simplist dușmanii de clasă, să-i prezentăm mereu sub
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ca niște exploatatori Îngrădiți, neputincioși: «Pândesc turbați chiaburii după gard. Tânjesc să pună stăvili vieții noi. I-au Îngrădit și-acuma nu mai ard În focul urii lor de chiaburoi! (Ă)». Într-o altă bucată, Demascare, V. Iosif ne Înfățișează demascarea unui chiabur ca fiind o treabă simplă. Dușmanul de clasă ce răspândește zvonuri de război fiind un naiv care aproape se autodemască. E greșit să vedem simplist dușmanii de clasă, să-i prezentăm mereu sub același aspect fizic. (Ă). În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În relief câteva din concluziile mai importante ale lucrării lui Ion Pas, vom discuta trei din aspectele și caracteristicile luate separat - deși În tratarea cărții ele se Întrepătrund, se sprijină și se completează. (Ă). Aceste trei aspecte semnificative sunt: primul, demascarea antipatriotismului și trădării monstruoasei coaliții burghezo-moșierești, În frunte cu domnitorul; al doilea - zugrăvirea spiritului de luptă al maselor și, mai ales, redarea Începutului mișcării muncitorești; al treilea - contribuția lui Ion Pas Ia stabilirea adevărului asupra unor personalități culturale cum sunt
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
următor: radiografia cea mai clară despre bolile criticii literare o fac Înșiși criticii literari, deși Își aduc contribuția și câțiva scriitori. Dacă În revistele din capitală contribuțiile sunt anemice: Mihai Gafița la Vatra Românească (nr. 5, nr. 7) În contextul demascării proletcultismului În poezie, respectiv a schematismului În proză, Marcel Breslașu și V.Nicorovici la Contemporanul, În schimb Almanahul literar din Cluj susține o adevărată campanie „pentru Înlăturarea unor neajunsuri ale criticii literare”. Dar să citim dovezile În ordinea producerii lor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
strânse Între toți deținuții politici sub conducerea nucleului revoluționar al comuniștilor, În vederea unor acțiuni unitare; În fine, și mai presus de toate, munca politică de agitație continuă, susținută, curajoasă, În jurul celor mai arzătoare probleme ale ceasului: realitatea crâncenă a războiului, demascarea caracterului de jaf și cotropire al atacului Germaniei hitleriste Împotriva Uniunii Sovietice. (Ă). Puține sunt În roman aspectele care par „create” și de altfel acestea nici nu sunt cele mai semnificative. Altminteri, romanul se desfășoară neted, urmărind firul autobiografic al
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
au fost canalizate În trei direcții: elaborarea și conștientizarea bazei teoretice a RS, a complexului programatic și principial al noului curent sau metodă de creație; analiza constantă a fenomenului literar concret, călăuzirea fermă a acestuia spre tematica și finalitatea partinică, demascarea promptă a abaterilor de la canon și a influenței literaturii „decadente”, În scopul apărării purității r-s, precum și revizuirea moștenirii literare românești și universale prin prisma ideologiei de partid. Cele trei direcții aveau la bază experiența sovietică În domeniu. Cea mai
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
orașul de pe Mureș (Francisc Munteanu), Întâlnirea (C. Chiriță) ș.a. Proza istorică r-s și-a clădit potențialul apologetic și/sau social instigator, combativitatea de clasă și spiritul de partid prin: dezvăluirea exploatării sociale, a rolului maselor În construcția istorică, prin demascarea putreziciunii burgheze și zugrăvirea chipului luminos al luptătorului progresist sau ilegalistului. Autori reprezentativi: Zaharia Stancu (Desculț, Dulăii), AL. Jar (Evadarea, Interogatoriul, Sfârșitul jalbelor ș.a.), Eusebiu Camilar (Negura), Ion Pas (Lanțuri), A.G.Vaida (Clocote), M.Sadoveanu (Nicoară Potcoavă), Camil Petrescu (Un
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
însuși, cred că opțiunea pentru „stil” în dauna „misterului” la urmașii lui Dashiell Hammett își are originea în lipsa încrederii că în vremurile moderne scriitorul poate rămâne până la capăt stăpânul absolut al textului. Renunțarea la plăcerea loviturii de teatru, reprezentată de demascarea triumfalistă a făptașului, în dauna spectacolului mai reținut al drumului spre deznodământ, alcătuiește articulațiile unei modificări majore în arta romanului polițist: trecerea de la divertisment la literatura propriu-zisă. Depășirea minoratului exhibă, desigur, și traumele prin care e obligat să treacă autorul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cont propriu de cercetare și investigare istorică). Din dorința de probitate științifică și onestitate factuală, autorul evită catalogarea generală a ceea ce s-a petrecut la Pitești ca fiind un „fenomen” sau „experiment”. Refuză și termenii deja consacrați de „reeducare” și „demascare”, acceptând formule permisive (permeabile) precum „acțiune” și „evenimente”. Îi respect preferința care simplifică, de fapt, perceperea ansamblului ororii de la Pitești. În schimb, opțiunea mea se desparte de cea a autorului care, din pudoare și solidaritate cu victimele (chiar dacă acestea au
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
un Nicolschi, pentru a da doar un exemplu, să fie asociat unui savant, cu atât mai mult cu cât rezultatul dorit era distrugerea fizică și morală a victimelor. Folosindu-ne de acest ultim argument, refuzăm și termenii de „reeducare” ori „demascare”, găsindu-i cât se poate de nepotriviți pentru a sugera realitățile Piteștiului. Nu e de prisos să arătăm că acești doi termeni au fost lansați de Securitate prin intermediul agresorilor. Singurele excepții în această privință le-am făcut în cazul evenimentelor
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ușor1. După ce i-a bătut până la inconștiență, Țurcanu l-a chemat în celulă pe directorul Dumitrescu pe 10 decembrie, pentru a-i demonstra că Pătrășcanu, Blaga, Beșchea, Soroiu, Aristotel Popescu, Ghițulescu și ceilalți au cedat și vor să-și facă „demascarea”, adică să declare în scris toate informațiile pe care le-au ascuns în anchetă despre activitatea lor anticomunistă. Pătrășcanu mărturisește un episod sugestiv din această perioadă când, la sugestia lui Dumitrescu, a fost obligat să folosească sintagma „în urma discuțiilor” în loc de
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
comuniste. Directorul Dumitrescu le-a ținut un discurs celor care au intrat în cameră în această perioadă, redat de Alexandru Popa: Prin felul cum v-ați comportat până acum (se referea la participarea și conducerea de către noi a acțiunii de demascare), ați dovedit că v-ați rupt de trecut și că doriți să vă reabilitați. Veți merge într-o cameră, unde vi se vor creia alte condiții de viață. Să aveți conștiința clară că aceste condiții mai bune de viață le-
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
tentativă de a porni acțiunea își găsește impulsul, așadar, la administrație, mai precis la Biroul de Inspecții, interfața Securității în penitenciar. La sfârșitul lui martie 1951, Șleam l-a chemat încă o dată pe Pătrășcanu ca să îl anunțe că vor începe „demascările”, motiv pentru care trebuie să se gândească la cine va acționa și cine va suporta metodele, care nu vor include bătaia, ci doar amenințări, înjurături și pedepse fizice. Șleam a discutat aceste lucruri și cu Badale și Bârjoveanu, iar cei
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
cei din „comitete” în camera 96. El le-a spus lui Popa, Pușcașu, Murărescu, Popescu, Popovici, Cerbu, Voin, Stoian și Șerbănescu că: De acum încolo nu mai este permisă bătaia, așa cum ați procedat până acum. Veți putea continua acțiunea de demascare în felul următor: mai întâiu vă veți informa asupra activității desfășurate de deținuții care vor fi introduși în camerele voastre și care nu este cunoscută de Securitate. Când veți socoti că ați scos dela ei totul, îi veți demasca cu
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
introduși în camerele voastre și care nu este cunoscută de Securitate. Când veți socoti că ați scos dela ei totul, îi veți demasca cu atitudinea pe care au avut-o în penitenciar și abia după aceasta le veți pune problema demascării din afară. Dacă nu vor să recunoască, le mai puteți da câte o palmă sau 2-3 bețe la fund, întrebându-i „dar cu asta cum e... dar cu cealaltă cum e”... îl mai ții noaptea în picioare și nu-l
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
va fi scos țap ispășitor și încerca să își acopere spatele lăsând instrucțiuni pentru continuarea acțiunii. După plecarea lui Popa și Țurcanu din Gherla, în decembrie 1951, la etajul III s-au schimbat gardienii, iar camerele în care aveau loc demascările au fost transformate în camere de carantină ori ateliere. Primele conflicte deschise între agresori au apărut în duba care îi transporta. Bărgăoanu, deși a fost transportat împreună cu Țurcanu și Popa la Jilava pentru anchete, s-a întors la Gherla și
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]