445 matches
-
fapt și desigur, nici Taine, care prefera o haită de lupi Evului Mediu. Limitarea substanțială a epocilor, substituirea lor continuă, cu consecința inevitabilă - discontinuitatea valorilor, - explică insuficiența vieții istorice, mobilitatea și relativitatea ei. În acest proces descoperim mai repede o demonie, decât un progres. Multiplicitatea conținuturilor ni se descoperă la fiece pas ca un torent de direcții iraționale. Salvarea de la relativism prin căutarea unei forme, în această multiplicitate? Participarea la istorie se exprimă însă numai în abandonarea irațională acestui flux, în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
forme, în această multiplicitate? Participarea la istorie se exprimă însă numai în abandonarea irațională acestui flux, în contopirea inconștientă cu mobilitatea existenței. Când conștiința ne-a separat de viață, atunci ne rămâne acceptarea conștientă a devenirii, lansarea voluntară în mrejele demoniei. În afară de atașarea organică de istorie, nu mai există decât elanurile disperate, ca mod de a-i aparține. Restul este distanță de ea, perspectivă rece și cunoaștere. Limitarea epocilor istorice își are o justificare în mărginirea fatală a oricărui fel de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pentru a-și afirma instinctele și o idee, care au pătimit pentru sensul lor în lume și au sacrificat totul unei glorii ce le-a accelerat agonia? Este un suflu generos în pornirea de afirmare și de distrugere, care transfigurează demonia vieții isorice și încunună culturile cu un nimb pe cât de fatal, pe atât de fermecător. Va fi o pată de neșters pe conștiința modernă iluzia înșelătoare a progresului. Ce experiență superficială de viață va fi făcut omul modern, de a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Sărutarea mea să rămâie până mâni dimineață pe gura ta, îngere! șopti ea încet. Îmi pare că n-am iubit niciodată astfel, zise ea zâmbind, ba-mi pare că, față cu acest amor, n-am iubit de fel... simt toți demonii în mine... îmi e ca și când [î ]n fiece picătură de sânge aș avea o scânteie de durere și voluptate... Toți ceilalți cum erau ei?... agresivi, dulci, complementatori, afectați, lăudăroși, înamorați... Acesta se lasă iubit... își lasă sufletul frământat de cugetările
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nici cea mai mică importanță, Înțelegem că În familiile respective nu poate fi vorba de ascultare și supunere În educația copiilor. Sfântul Ioan susține cu Înflăcărare postul ca mijloc de Îmbunătățire morală, Întrucât ne eliberează din robia păcatului. Postul Înspăimântează demonii, schimbă hotărârea lui Dumnezeu, potolește nebunia patimilor și ne aduce iar la libertate și ne Înseninează cugetul. „Postul are mare putere de curățire morală, Întărește voința de bine, lămurește interiorul duhovnicesc și ușurează ridicarea sufletului către cele cerești.” Prin post
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
e deja prea mult. De-aia restaurația a luat-o înaintea revoluției. Hârâi din nou : Dar pe noi, nu-i așa, asta nu ne deranjează... Iacob răsuci peticul de hârtie între degete. — Ce amestec are Dostoievski în povestea asta ? — În Demonii se găsește un personaj, Kirillov, care ține cu tot dinadinsul să se sinucidă. E pregătit, doar că așteaptă semnalul ca să nu se sinucidă chiar fără rost. ăstălalt, de care vorbim, voia să se sinucidă la o anumită dată. Pentru el
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fantastic este Hans Christian Andersen, autor care împrumută motive din anumite basme nordice cunoscute și inventează altele, alternând melancolia tulburătoare (Lebedele) cu umorul rafinat (Hainele împăratului, Amnarul etc.) Spre deosebire de fantasticul european, în Statele Unite acesta apare cu forme și valențe noi. Demonia existentă în romanele lui Nathaniel Hawthorne este un rezultat artistic mai întâi absorbit pentru a fi apoi negat. Apariția lui Hermann Melville și al lui Edgar Allan Poe este un fenomen, din păcate, singular, singularitate ce se explică, de altfel
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
al Sfântului Arhidiacon Ștefan - primul mucenic - ucis cu pietre. În timpul împăraților romani, creștinii au fost persecutați pentru că nu au dorit să se lepede de Hristos și să jertfească zeilor. Sub masca idolilor și a zeilor păgâni, se ascundeau de fapt demonii, care aveau dorința ca oamenii să se închine lor, nu lui Dumnezeu. Demonii comunicau păgânilor prin oracole să ucidă pe creștini. Persecuțiile împotriva creștinilor au atins cote înalte în primele trei secole creștine. Dintre acestea, care au dat Bisericii peste
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
recâștiga pe toți. Am să-i scriu despre Ivan. Ține mult la literatura lui și, într-un fel, cred că speră să se salveze pe calea asta, compensând așa faptul că nu a mers spre filozofie. Bănuiesc că are o demonie a scrisului, de vreme ce s-a oprit din Șamanism pentru La forêt interdite, pe care și-o consideră piesa de rezistență. Însă vreau să-i mai scriu ceva. Vreau să-i spun că pentru trei lucruri mi s-a întîmplat să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prospect. Luați mult prea în serios imaginile, pentru că d-voastră vreți să distrugeți oxigenul din aceste încăperi. EL: N-am mai exprimat nimic. EA: Nici măcar nu mai aveți nevoie să vorbiți, de asta vorbesc eu prea mult. Asta se numește demonie. EL: Fiecare nevoie este afacerea mea. Aștept la o fermă a mea și sper că nu va apărea pe acolo nici un om. Și halele de rebuturi sunt bineînțeles cele mai tainice gospodării de bunuri. EA: Acum vorbirea poate să se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
muritorii prin meteoriți, comete, stele căzătoare, În conformitate cu acea comparație făcută de Euripide atunci când spune: «Odinioară Înfloritor, acum ca un astru căzut din cer, iată că s-a stins, dându-și sufletul»1. (E) Cât despre asemănarea unei ființe mixte cu demonii, explicația ne este furnizată de observațiile asupra Lunii al cărei comportament se potrivește cu al lor, deoarece ea se Înfățișează ochilor când În descreștere, când În creștere. Aceste faze Îi determină pe unii s-o numească «astrul terestru», pe alții
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
al Sfântului Arhidiacon Ștefan - primul mucenic - ucis cu pietre. În timpul împăraților romani, creștinii au fost persecutați pentru că nu au dorit să se lepede de Hristos și să jertfească zeilor. Sub masca idolilor și a zeilor păgâni, se ascundeau de fapt demonii, care aveau dorința ca oamenii să se închine lor, nu lui Dumnezeu. Demonii comunicau păgânilor prin oracole să ucidă pe creștini. Creștinii au adoptat expresia martir, în sensul de mărturie, faptelor și suferințelor creștinilor persecutați, care s-au numit astfel
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
poate explica deznădejdea Ecleziastului, sentimentul exilului pe pământ sau al alienării, plictisul metafizic ca și sentimentul vidului sau al absurdului, hipertrofia eu-lui ca și refuzul a tot, contestația goală, așa cum nici o psihoză nu explică furor-ul economic și politic, arta abstractă, demonia tehnică, sau cea a formalismului extrem în cultură, ducând astăzi la primatul exactității goale. Nu încape îndoială că unele din aceste orientări au dus și duc la creații mari"199. La începutul anilor '80, într-o călătorie în Mexic, îl
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
în Nistru. Bineînțeles, nu putea fi ignorat primul dintre "inocenții" lui Willi Münzenberg, Henri Barbusse, care a descris "tragedia de la Tatar Bunar", revoltând întreaga planetă contra "teroarei și violenței din Basarabia". Ucraina a intrat simultan în cor, demascându-i pe "demonii" români care "înșfăcaseră Bucovina" (de la cine?) și "instituiseră un regim sălbatic de teroare și de opresiune politică și economică"266. Bodiul a mobilizat masiv și pe "academicieni", pe oamenii de cultură și elitele politice, presa, radioul și televiziunea, drept urmare destituindu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
narativism" bazat pe sugestie și imprevizibil, un mod de a imprima concretului, ordinarului, o undă de mister. Acestea, toate, configurează fenomenul Stănescu. Lectorului, devenit părtaș, nu-i rămân în memorie strofe ori sintagme oximoronice; primează fervorile, atitudinile, fronda, o anumită demonie, într-un cuvânt un suflu de umanitate revărsată. Mormane de antiteze așteaptă în atelierul faurului, care, copleșit, dă aripi paradoxurilor, impunându-și, rar, pauze odihnitoare; un orizont matinal îi pare "un curcubeu culcat la margine de lunci". Altă dată: "Ninge
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Clipa subiectivă, clipa metafizică, clipa creativă, acestea consonante, întemeiază un ceremonial vizual și melodic specific, un discurs de orizonturi unduitoare în care fuzionează apriorisme și imagini născânde. Poetul Baaad-ului, direct, perceptiv și cerebral, trece metodic de la senzație la meditație; o demonie intensă, iscoditoare, neadormită, îl propulsează din real în ficțional. În esență, Baaad-ul său, o lume în lume, juxtapune într-o rețea de un irealism mitic transcendențe și eternități iluzorii; acolo unde ochiul lui Sadoveanu, bunăoară, se lovea de monotonie și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lui Denis de Rougemont (din Les Mythes de l'amour), afecțiune dezinteresată (agapé), iubire gingașă (storge), dar și dorință intensă (pathos). Psihanalizabil, erosul acesta agitat, motiv de confesiune zigzagată, sfârșește într-un miraj romantic plurificțional, miraj rezumabil în ideea de demonie carnal-spirituală. Eminesciana iubită "fără corp" e, în Jeu d'amour, ființă fără nume, Nenumita: "aceea care nume n-a/ aceea care nume n-a/ aceea care nume n-are, / cărei-i ziceau Aletheia / cei vechi n-o voi numi așa
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
scris / eu voi cânta cuțitul" (Zidul de fulgere). Bântuit, imoderat, îl preocupă nașterea poeziei, geneza versului instaurator în stare "să ardă tot ce ating"; "l-am confundat o vremea cu pâinea / apa / aerul / focul" (Poem comentat). Numai poetul blestemat numai demonia cuvântului înaripat asigură accesul în inefabil: "Cine intră-n poem îi vede ușa de aur". Ușă interzisă "gârboviților", celor departe de "poemul vehement" ; o diatribă de un retorism de forum (Funerariile unui jurnal intim) e o punere la index a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
suprimată”4. Executorul acestui fenomen (conducând un lot de schingiuitori) a fost, cum spuneam, Eugen Țurcanu, un torționar machiavelic, care ajunsese să-și fascineze uneori chiar și victimele. Virgil Ierunca vede În Țurcanu un Piotr Verhovenski (personaj dostoievskian din romanul Demonii) dus dincolo de limita răului și un al doilea marchiz de Sade5; alți memorialiști văd În el un doctor Mengele românesc; dar Țurcanu este torționarul prin excelență, În carne și oase, astfel Încît partitura sa este mai degrabă aceea de Mengele
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
spaimei de eroare: „Poate că sunt singurul dintre prietenii tăi care să înțeleagă accesele tale de furie, dorința de suprimare a continuității vieții, pasiunea unei rupturi. Mi-e frică uneori ca toată tortura să șnuț fie o tentație satanică, o demonie subterană; înțeleg prea bine îngerii și mi-e teamă să nu fie căderea care mă apropie de ei”. Peste ani, când eroismul a devenit o amintire și căderea un fapt, previziunea pare să se fi împlinit. De aceea, până la urmă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
bănuiala mistificării?! Or, autenticitatea acestei naturi poate fi demonstrată prin invocarea unor „cazuri” similare și nu este vorba de situații care să-l fi inspirat livresc. Nu de influențe e vorba aici. Iată-l, astfel, pe Kirillov, personajul dostoievskian din Demonii. Iubește copiii, iubește viața, își îngrijește serios sănătatea, face gimnastică, folosește chiar și o minge în acest sens, cumpărată de la Hamburg Ă aruncând-o și prinzând-o, crede că își întărește șira spinării Ă, dar toate acestea nu-l împiedică
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
decât în munca fizică cu brațele. Întoarcerea la origini!” (16 august 1968 Ă 99). E încântat atâta vreme cât își ridică o casă la țară, la Dieppe. Apoi, când casa e gata, o părăsește dezamăgit. Se-aseamănă unui personaj, lui Șatov, din Demonii, care îi spune lui Stavroghin: „Ă Dumneata ești ateu, pentru că ești aristocrat, ultimul aristocrat. Nu mai știi să discerni binele de rău, pentru că ai încetat să-ți înțelegi poporul. Vine o nouă generație, ieșită din inima poporului, și n-o
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
perverse. Edgar Papu a putut cu dreptate scrie despre Năpasta că "alături de teatrul lui Tolstoi și al lui Strindberg, această dramă a lui Caragiale se numără printre primele din ceea ce avea să fie creația scenică de avangardă. Fixarea intensă a demoniei interioare, subînțelesurile abisale din om se află cu anticipație în Năpasta. În tot cazul, pe la 1890, nici teatrul francez, cu toată noutatea lui Maeterlinck și a lui Claudel, nici cel englez, cu toată vâlva lui Bernard Shaw, nu ajunseseră la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
corecta pe actori, iar le spunea, iar îi corecta, până se declara mulțumit. Nottara adaugă că totul se petrecea într-o atmosferă de prietenie. Dramaturgul își juca personajele într-un fel unic, schimbându-și vocea, intonațiile, mimica, gesturile, cu o demonie de inegalabil actor, care trecuse prin clasa de mimică și declamație a unchiului său, Costache Caragiali. Caragiale nu făcea teorie, nu enunța principii generale, nu intra în amănunte de ordin psihologic, ci traducea totul în acțiune dramatică, în mod direct
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Martín. Nevoia imperioasa de puritate îi mărturisește, dramatic, lui Martín, că are sufletul atât de murdar, încât ar vrea să și-l "curețe cu apă și săpun"nevoia de comunicare pe care o are Alejandra își face greu loc printre demonii interiori pe care îi are și care, finalmente, o distrug: "Martín se așeza pe marginea patului și se uită la ea: la lumina lunii, putea să scruteze chipu-i convulsionat de cealalta furtună, cea din ea, pe care el nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]