4,078 matches
-
miros ori a bășini de varză, ori a pișat cu amoniac. — Descântecul de adormire, zice, e ăsta de-aici. Un vechi descântec zulus. În secretariat, Mona vorbește la telefon. Helen își pune mâna pe brațul meu și mă împinge înapoi, depărtându-mă cu un pas de biroul ei, și zice: — Ia uită-te! Și stă așa, cu mâinile apăsate pe tâmple și ochii închiși. Ce-ar trebui să se întâmple? întreb. În secretariat, Mona închide telefonul. Ceaslovul deschis pe biroul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
birou, sacul cu hainele mele și un borcan de vaselină. După ce rămân singur cu boul ăsta bătrân și grizonat, își pune o mănușă de cauciuc și zice: — Vă rog să vă întoarceți cu fața la perete, să vă aplecați și să vă depărtați fesele cu mâinile. Și eu zic: ce? Și uriașul ăsta încruntat își bagă două degete în borcanul de vaselină și zice: — Percheziție corporală completă. Acum întoarceți-vă. Și număr: 1, 2, 3... Și mă întorc. Mă aplec. Apucându-mi fesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Și eu zic: ce? Și uriașul ăsta încruntat își bagă două degete în borcanul de vaselină și zice: — Percheziție corporală completă. Acum întoarceți-vă. Și număr: 1, 2, 3... Și mă întorc. Mă aplec. Apucându-mi fesele cu mâinile, le depărtez. Număr: 4, 5, 6... Pentru că am picat la examenul de etică. Sunt un criminal în serie, exact ca Waltraud Wagner, Jeffrey Dahmer și Ted Bundy, și pedeapsa mea începe în felul ăsta. Dovada liberului meu arbitru. Aceasta e calea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
caută o clipă, nehotărîtă, cu parbrizul bombat, ca un ochi de ciclop, spre clădirea autogării, apoi pornește sigur, intrînd pe peronul unu. Șoferul, un tip scund, plin de importanță, afișînd un surîs în colțul gurii, deschide larg ușa, coboară, se depărtează doi pași, privește cîtva timp, apoi face un ocol mașinii, cercetînd-o, lovind fiecare roată cu vîrful pantofului. Cînd termină, dă din cap mulțumit, bagă mîna pe fereastră, ia cîrpa și pornește să șteargă parbrizul, meticulos, asemeni bătrînilor ce-și curăță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ferestre, roată, producînd un zgomot ciudat, ca zeci de degete ce-ar lovi în ferestre. Cînd ajunge în partea din mijloc a semirotundului, rămîne locului cîteva secunde, oprită de curentul venit din față, tremură lovind mărunt fereastra, apoi, încet, se depărtează doi-trei metri, e oprită de balustradă, unde cele două părți ale vîntului scurs pe lîngă clădire se unesc mai puternic, umflă creanga, o saltă pînă la statura unui om și-o lasă apoi să cadă spre fundul iazului secat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spre coate, ștergîndu-se cu un prosop murdar. Nu credeam c-o să facem așa vînzare... Dă-mi un pahar. Ovidiu ia o sticlă și-i toarnă o jumătate de pahar. Mie nu-mi torni? întreabă Letiția încet, cînd Pavel s-a depărtat, lipindu-se cu spatele de sobă, să-și bea paharul în liniște. Cît? șoptește Ovidiu, începînd să toarne într-un pahar. Cît te lasă inima. Dar pe tine cît te lasă? face chelnerul un gest de atingere, pe sub bar, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zice ridicîndu-se -, dar vreau să aflu cîte zile vom mai sta aici. Apropo: se întoarce după primul pas de la început am vrut să te întreb: de unde ai cumpărat-o? Am o prietenă..., cred că i-ar sta minunat... Actorul se depărtează, lăsînd-o pe femeie cu privirea pierdută în gol, în timp ce-și frînge nervoasă degetele. Chelnerul vine dinspre bucătărie cu farfurii pline și-i strigă lui Pavel, care ia comenzi, să se oprească. Ce, întreabă acesta mirat nu mai prididesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fi dat saltele ast' noapte, să stea pasagerii... Credeți c-o să reziste acoperișul? Sigur încuviințează arhitectul, mereu cu ochii pe sus. Au pus grinzi solide, bine încastrate. Dacă se încing mai tare lăzile astea, arată el or să ia foc. Depărtați-le de sobă. Sultana mai rămîne un timp, după ce pleacă arhitectul, și privește lung spre lăzile așezate la rînd, ca un pat, apoi iese încet, mușcîndu-și buza de jos. Cît ea a stat în magazie, Ovidiu a ieșit din camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se miră cît de multe s-au adunat, apoi, ca și cum și-ar fi amintit, merge la masa unde stă Letiția și-i spune: Vrei să vii să mă ajuți? Un timp, fata mai rămîne locului, apoi, cînd chelnerița s-a depărtat cîțiva pași, gîndește că e mai bine să nu dea de bănuit, așa că o urmează. Sultana trece pe lîngă bar, arătînd spre sticle cu privirea, murmurînd un "trebuie să le spălăm", apoi, preocupată, vrea să intre în bucătărie, dar arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
faceți piramide, care să rivalizeze cu a lui Kheops, numai dintr-un sortiment de conserve. Poate aveți fericirea să vă spargă careva vreo sticlă și să văd cine o plătește... Tovarășul cine-i? întreabă Dunăreanu încet, cînd ceilalți s-au depărtat. Vrea o cantitate mai mare de vodcă rusească. Știa că avem serviciul la domiciliu, dar cu vremea asta... Și de ce-l aduci aici?... Ai grijă, stai mai mult prin magazin, ce naiba! îl aude Mihai pe Dunăreanu certînd-o pe Cristina, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cel mai..." Sărut mîinile, doamnă! o salută un bărbat care iese din lift. V-am căutat, că nu-s lămurit cu cifra de plan la filamente pe luna decembrie, dar nu mă mai întorc, sînt grăbit. Vin mîine. Bărbatul se depărtează cu pași repezi către ușa ce dă în curtea uzinei, adunîndu-și din mers, la piept, șuba de șantier. E inginerul Ștefănescu Don Șef, cum îi spun toți -, șeful unei secții. Teona a rămas pe loc, nedumerită, cu privirea întoarsă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cîteva secunde de bătrîna care a smuls în grabă, de pe cățel, paltonul, să și-l pună pe umeri. Lazăre, stai să-ți dau banii ăștia, să-i... întinde profesorul plicul împotriva vîntului, făcînd cîțiva pași pe urmele schiurilor. S-a depărtat prea mult clatină din cap bătrîna, strîngînd ceva în pumn. Voiam să-i dau și eu arată spre fotografia paginii din condica de internări -, s-o ducă ginerelui meu, ori fetei lui... N-aș vrea ca, murind aici... se îngrozește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
stivele cu saci și lăzi. Un fior de dezgust îl străbate pe Mihai din creștet pînă în tălpi, simțindu-l cum pune stăpînire pe el, ca o senzație permanentă, amplificîndu-se pe măsură ce, ajuns afară, în albul dominant, sub adierea vîntului, se depărtează tot mai mult de complexul alimentar. Își zice mereu că trebuie să se întoarcă, să-i ceară scuze dacă nu pentru propria-i demnitate, măcar pentru fată, care a adus în viața lui convingerea că dragostea poate fi trăită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să atace, înainte de a da femeii posibilitatea să găsescă forță în ea și să-l dea afară, sau să pună mîna pe telefon. Face imediat un pas hotărît, întinde mîinile și, sub privirea stupefiată a Mariei, îi descheie toți nasturii, depărtînd părțile bluzei, dezgolind pieptul frumos, acoperit de furoul cu sutien. Te stingi încet, Maria îi spune, retrăgîndu-se lîngă calorifer, s-o poată privi de departe. Un timp te-am suspectat de porniri anormale, dar nu-i adevărat. Simțurile tale mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dea seama că este dezbrăcată complet. Mai simte doar cum sărutul se prelinge pe un șold, apoi de-a lungul coapsei pînă pe genunchi. Tremurul scurt al femeii îl face pe Mihai să împingă genunchiul stîng, atît cît să-l depărteze puțin, să-și poată insinua sărutul pe interiorul coapsei în sus. Știe de mult, de-atunci, de la mansardă, ce efect poate avea acest sărut. Simte imediat mîinile femeii așezîndu-și palmele pe umerii lui, pentru ca apoi unghiile să-i zgîrie pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
restaurantul de la Sălcii, uite cum am scăpat spune Mihaela. În spatele autogării e mașina noastră ; nu puteți merge pe jos așa dezbrăcați. Ceva morți, incidente? întreabă plutonierul. Nu, nimic răspunde Ovidiu, luînd-o înainte. Sultana mai rămîne o clipă, cît să se depărteze cei trei și-i face plutonierului un semn discret spre cursă: Unul pirpiriu, cu pălăriuță, vine din închisoare, s-a dus în satul vecin și a furat... Calm, milițianul mai face un pus către cursă și rămîne cu mîinile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din brațele mamei, întinzînd mînuțele spre bătrînă. Stai, drace, liniștește-te odată! îi dă maică-sa una la fund, apoi prinde sacoșa lăsată jos și pornește spre autobuzul local. Studenta sărută copilul din brațele tatălui, apoi, pentru că celălalt s-a depărtat cam mult, îi face semn cu mîna. Am, am! țipă copilul, iar maică-sa, lăsînd iarăși sacoșa în zăpadă, face un gest nervos, să-l liniștească. Potolește-te, dragă! o roagă soțul. Vezi că ți-l dau și pe ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vederea lui n-o excita nici cât spectacolul pervers de afară. În orice caz, dat fiind că tocmai afacerea pe care o conducea el făcuse posibil spectacolul respectiv, probabil considera că are și el dreptul să tragă niște foloase. Se depărtă de locul său obișnuit, insinuându-se în spatele lui Carol. Spectacolul de afară nu părea să se apropie de vreun deznodământ previzibil. În loc să fie intimidată sau scârbită de deversare, Cealaltă Carol arunca la rândul său o ploaie de invective. Bărbatul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că Margoulies nu reușea deloc să se concentreze asupra răspunsului, de altfel incoerent, al lui Bull, pentru că era prea ocupat să studieze chestia. Lansase întrebarea doar din reflex, ca pe o uzanță medicală. Margoulies își folosise buricele degetelor pentru a depărta delicat labiile exterioare ale vaginului. Și cele de la interior se desfăcuseră puțin. Mucoasa era de un roz sidefiu și umed, iar clitorisul se ițea obraznic de sub pielea de la capătul orificiului. Margoulies se apropie și aprinse mica lanternă de care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care i-o înscena subconștientul, apoi Bull se smiorcăia și strângea la pieptul dotat cu pectorali de consistența budincii o minge de rugby imaginară. În alte momente, cele de repaos total, picioarele lui ca de gândac se agitau și se depărtau în somn. Astfel, cele două seturi de organe genitale se suprapuneau în cadrul format de coapse. Neonul care lumina noaptea coarnele cerbului de pe trotuarul din fața restaurantului cu același nume fusese stins de mult, iar lumina bej a zorilor se strecura printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
câștigi ceva. N-am io mereu grijă de tine, fetițo? Leroy se umfla în pene, la fel de conștient de statutul său de pește cum este orice alt bărbat conștient de statutul său de cetățean. Ramona se plictisise de chestia asta. Se depărtă de ei și o luă pe stradă înspre Bull. — Cauți, dragă? spuse Ramona cu vocea sa cea mai sugestivă. — Poftim? o privise Bull încurcat. — Cauți companie? În mod normal, tonul sălbatic al lui Bull ar fi determinat-o pe Ramona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ceai, și brusc Își aminti. Viața Îl lovea pe la spate, ca Înțepătura unui scorpion. Era copleșit de un sentiment de uimire și de indignare: tocmai el să pățească așa ceva? Zvîrli ceașca pe podea și se ridică În picioare. Schilodul se depărtă de el cu repeziciunea unui mecanism pe roate; spinarea enormă și brațele-i lungi și puternice se pregăteau parcă de luptă. În clipa aceea, explodă bomba. De data asta nu auziseră avionul. Prăpădul coborîse fără zgomot pe o scară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
doctorul Forester. Ne Întoarcem Îndată, vreau doar să telefonez la comisariatul de poliție din Notting Hill. Și spunînd acestea, părăsi Încăperea Împreună cu Hilfe. Se așternu o tăcere penibilă; multă vreme, nimeni nu se uită la Rowe, iar domnișoara Pantil Își depărtase scaunul de al lui, lăsîndu-l singur lîngă cadavru, Încît ai fi zis că erau doi prieteni care se Întîlniseră la o sindrofie. Domnul Newey rupse primul tăcerea: — Dacă nu se grăbesc, pierd trenul! În sufletul lui, neliniștea se lupta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a stației de metrou - cineva Înfășurase becul Într-o eșarfă de mătase roșie, ca să-l camufleze. De-a lungul pereților stației se Înșirau, pe cîte două rînduri, trupurile celor veniți să caute adăpost. Afară, deasupra lor, avioanele păreau să se depărteze, huruind. Era o noapte relativ calmă, căci bombele căzute cu o jumătate de milă mai Încolo nu prea erau luate În seamă. Pe o bancă, un bătrîn sforăia de zor, iar la capătul adăpostului, doi Îndrăgostiți dormeau pe o saltea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vreme de doi ani la avantajele sinuciderii, Îți vine greu să treci de la teorie la practică. Rowe nu putea pur și simplu să se arunce În Tamisa - de altfel ar fi fost repede scos. Și totuși, privind cortegiul care se depărta, nu vedea altă soluție: era căutat de poliție pentru crimă și n-avea În buzunar decît treizeci și cinci de șilingi. La bancă nu se putea duce, iar prieteni n-avea decît unul, pe Henry; putea, firește, să-l aștepte pînă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]